Cum afumam carnea? Cea mai buna metoda pentru afumaturi ca sa reziste cat mai mult si sa fie cat mai gustoase

Taierea porcului e un moment aparte in viata gospodariilor romanesti si are loc, de regula, o data pe an in luna decembrie, mai des daca nuntile, botezurile si evenimentele de peste an o cer. Astfel incat, pana la dezvoltarea tehnicilor de refrigerare/congelare, doar in saptamana taierii porcului se consuma carnea proaspata a animalului. In rest, peste an, se consuma carnea de porc sarata si uscata la vant, prajita si conservata in untura, dar cel mai adesea afumatura: carne, slanina/sunca sau carnati.

afumare

Una dintre cel mai iubite tehnici de conservare, afumarea contribuie in plus cu gustul unic dat de fumul folosit. Utilizata cu precadere in zona de nord a Romaniei (Bucovina, Maramures) si in cea de vest (Banat si Ardeal), afumarea este totodata o tehnica si o arta, in urma careia se obtin produse din carne de porc corect conservate si cu un gust superior.

Exista in gospodariile romanilor doua tipuri de afumare:

  • in pod (1 caramida este scoasa din horn si se afuma carnea atarnata de grinzi) si
  • in afumatori (spatii construite din caramida, lemn sau metal, special pentru acest scop).

In ambele cazuri trebuie asigurata ventilarea corecta si corespunzatoare a spatiului de afumat si controlul arderii conmbustibilului (lemn, rumegus).

Exista trei tipuri de afumare:

Rece – carnurile se afuma departe de sursa de caldura (cel mai adesea fumul este transportat din vatra printr-un burlan ingropat in pamant catre afumatoare). Afumarea se face la temperaturi care nu depasesc 20-23 de grade Celsius.
Calda – carnurile sunt afumate deasupra sursei de fum intr-un spatiu bine ventilat la 30-35 de grade Celsius.
Fierbinte – carnurile sunt gatite-afumat lent la 60-95 de grade Celsius.

Ingrediente:

carne, carnati, slanina, toba, caltabos, sangerete, etc.
sare grunjoasa
lemn sau rumengus de lemn de esenta tare (stejar, fag, cires, visin)

Mod de preparare:

Carnea si slanina proaspat taiata si fasonata se pune in butoaie si se acopera din belsug cu sare grunjoasa. Sararea are ca scop conservarea carnii si inlatura riscul dezvoltarii bacteriilor in carne. Exista doua tipuri de sarare a carnii: umeda (in amestec de sare cu apa) sau uscata (doar in sare). Sararea uscata mentine cel mai bine gustul si calitatile carnii.
Se lasa carnea si slanina sa stea la sare pentru 24 de ore, intr-un spatiu racoros. Se scoate carnea din sare si se sterge bine. In unele gospodarii chiar se spala in cateva ape reci.

Va recomandam cea mai folosita metoda din gospodariile romanesti: afumarea la rece, in zilele de iarna, in afumatori speciale (butoaie, afumatori zidite, etc.). Atarnati carnea, slanina si carnatii in afumatoare, pe carlige sau legate cu sfoara.

Faceti in fiecare zi focul in afumatoare, sub carnuri: folositi un lighean sau o galeata metalica umpluta cu rumegus.

Aprindeti focul in mijlocul ligheanului si lasati sa arda mocnit (fara flacara – aceasta fiind o tehnica de afumare la rece, iar temperatura nu trebuie sa depaseasca 23 de grade Celsius). Daca focul arde prea repede, acoperiti partial cu o folie de aluminiu gaurita, o sita veche etc.

Cel mai folosit lemn este cel de fag. Da un gust excelent si o culoare rosiatica frumoasa. Printre esentele de lemn nobil folosite pentru fum se numara cel de cires, visin si mar. Se pot folosi si bucati de lemn taiate cat mai marunt. Pentru a provoca fumul si a evita arderea brusca, amestecati lemnele uscate cu lemne ude sau acoperiti-le pentru a inhiba patrunderea oxigenului.

Afumati slanina si carnea timp de 4-14 zile si carnatii timp de 2-6 zile, timp de 2-3 ore pe zi la fum usor. Pentru semi-afumare (afumare usoara) si bucati subtiri de carne/slanina timpul se reduce la jumatate. Verificati o data la cateva zile taind o bucata. Dupa afumare, carnurile se pastreaza la rece (in camara sau beci).

Legea privind diminuarea risipei alimentare, promulgată de Iohannis

Pe 18 octombrie 2016, Camera Deputaților a adoptat această lege, în calitate de for decizional. Potrivit actului normativ, diminuarea risipei alimentare este un obiectiv urmărit de toți operatorii economici din sectorul agroalimentar.

risipa alimentara, ceastă lege, în calitate de for decizional. Potrivit actului normativ, diminuarea risipei alimentare“În sensul prezentei legi, prin risipă alimentară se înțelege situația în urma căreia alimentele ies din circuitul consumului uman din pricina degradării și sunt distruse, conform legislației în vigoare. Operatorii economici din sectorul agroalimentar sunt obligați să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare”, prevede legea.

Aceste măsuri, conform ierarhiei de prevenire a generării deșeurilor alimentare, sunt:

  • măsuri de responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare pe lanțul agroalimentar, începând cu producția, procesarea, depozitarea, distribuția, comercializarea, ajungând până la consumatorul final, inclusiv în sectorul de industrie hotelieră și al serviciilor alimentare;
  • măsuri privind vânzarea cu preț redus a produselor aflate aproape de expirarea datei-limită de consum, conform legislației în vigoare;
  • măsuri privind transferul alimentelor prin donare sau sponsorizare, pentru consumul uman, dar aflate aproape de expirarea datei-limită de consum, către entități, devenite operatori din sectorul agroalimentar, ca urmare a înregistrării la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu obligația respectării prevederilor legale cu privire la condițiile de igienă, inclusiv cerințele privind temperatura pe perioada depozitării și transportului, precum și la etichetarea corespunzătoare;

Direcționarea alimentelor aflate aproape de expirarea datei-limită de consum, provenite din donații sau sponsorizări se face către operatorii din sectorul agroalimentar prevăzuți în lege, acestora fiindu-le interzisă comercializarea în orice mod a alimentelor către alți operatori din sectorul alimentar sau direct consumatorului final, prevede actul normativ.

Asociațiile și fundațiile care funcționează în baza Ordonanței Guvernului 26/2000, precum și întreprinderile sociale care funcționează în baza Legii 219/2015, care devin operatori în sectorul agroalimentar, pot comercializa alimentele aflate aproape de expirarea datei-limită de consum dacă își desfășoară activitatea în domeniul asistenței sociale.

Încălcarea prevederilor acestei legi constituie contravenție, dacă nu întrunește condițiile unei infracțiuni, și se sancționează cu amenzi cuprinse între 1.000 lei și 6.000 de lei.

Șeful statului a semnat miercuri și decretele privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și a Legii privind modificarea articolului 109 alineatul 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Pâine cu maia: „Noi avem impresia că facem o pâine bună, dar nu e aşa“

La doi paşi de Cluj, în Floresti, cea mai mare comună din ţară, o tânără şi-a deschis o brutărie unde face pâine buna, paine cu maia, asa cum obişnuiau bunicile noastre, maiaua fiind un agent de fermentare alcătuit doar din apă şi făină.

paine1

Claudia are 29 de ani, o brutărie deschisă peste program şi mult entuziasm. Zice despre ea că e cumpătată şi când vine vorba de pâine are toată răbdarea din lume. Şi are nevoie la ce îndelungat şi migălos e procesul de obţinere al unei pâini cu maia. Vreo 24 de ore. Câţi dintre noi ar avea răbdarea să stea o zi pentru un codru de pâine? „Noi, românii, nu avem o cultură prea bună a pâinii. Noi avem impresia că ştim aşa multe despre pâine sau că facem o pâine bună, dar nu facem o pâine aşa bună. Facem o pâine medie care numai să ne sature. Pâinea nu e ca să sature. Pâine trebuie să completeze“, zice Claudia din brutăria ce-i poartă numele, unde – când am fost noi – mirosea dumnezeieşte a pâine coaptă. De mică i-a plăcut să lucreze cu aluatul şi să scotocească gospodăria după ouă de găină ca să încropească prăjituri. „Cel mai mult îmi plăcea aluatul, şi drojdia. Şi să o mănânc, şi să o văd cum reacţionează cu apa“, povesteşte ea. Mai avea un obicei ce întorcea casa cu fundu-n sus: ascundea drojdie pe unde apuca. Şi uita de ea, iar când începea să miroasă îşi aducea aminte. Şi mirosea…

paine2

Aburi de răbdare pentru paine cu maia

Claudia îşi făcea singură pâine şi în liceu, şi-n facultate, dar nu îi plăcea cum ieşea. Folosea drojdie şi o enerva că după două zile pâinea ei se fărâmiţa. A dat de blogul Codruţei – Codruţa Popa – unde i s-a părut o provocare să facă din apă şi făină maia. “Bunica nici nu punea drojdie în pâine. Ştiu că vara e bine să faci maia, nu primăvara. La început e bine să aibă căldură ca să poată fermenta. A durat o lună până am reuşit să facă pâine“, povesteşte Claudia.

A luat apă, făină de secară şi făină integrală de grâu şi a lăsat-o într-un borcan. O tot „hrănea“, adică dimineaţa şi seara lua părţi din ea şi adăuga în loc apă şi făină în proporţii egale. Şi apoi aştepta. Şi tot aşa. Şi iar aştepta. Urmărea după miros maiaua, că aşa scria pe blog. La un moment dat a vrut să o arunce, dar a amânat până seara când a avut o surpriză. „Seara era o fericire, maiaua era mare, crescuse. Şi aşa am început să fac pâine“, povesteşte ea.

paine cu maia

O pâine cu maia se face în minim 24 de ore. „Am toată răbdarea din lume“, mărturiseşte ea, deşi râde când îşi aminteşte că prima ei pâine cu maia a ieşit ca o… plăcintă.

Comenzile de paine buna creşteau ca aluatul

În primul an la Facultatea de Ştiinţe ale Economiei şi Gestiunea Afacerilor, la UBB, s-a angajat la un hipermarket din Cluj. Şi făcea pâine şi ducea şi la muncă pentru ea şi colegi. Şi tot ducea. Iar primele comenzi au venit taman de la colege care nu mai vroiau să mănânce pâinea fără să o plătească.

„Făceam cu tot dragul. E o plăcere pentru mine“, spunea Claudia. Apoi a început să aibă comenzi săptămânale. Şi acum se minunează cum reuşea să le facă pe toate. La un moment dat a simţit că e timpul de altceva.

„2015 a fost anul schimbărilor. Am zis că trebuie să facem mai mult, să schimbăm tot“, povesteşte Claudia.

Împreună cu prietenul ei şi-au luat casă în Floreşti, iar susţinerea pentru visul ei a venit din toate părţile – partener de viaţă, familie, prieteni. „Practic e o afacere de familie“, adaugă ea. Una în valoare de vreo 30.000 de euro. Economiile lor şi un credit de la bancă.

Şi a luat cărţi din State ca să înveţe şi să înţeleagă pas cu pas întreg procesul chimic din spatele cuvântului „maia“. S-a uitat la tutoriale pe youtube cu reţete de pâine cu maia, a fost la schimburi de experienţă la brutării din Bucureşti. Utilajele le-a adus din Germania şi Italia şi s-a pus pe treabă.

„Crescuse foarte mult cererea şi noaptea visam cum creşte pâinea, cum fac pâine“, povesteşte tânăra.

Pâine de secară cu ciocolată

Nu vede în pâine acel aliment neutru făcut să-ţi umple burta. „Îţi adaptezi pâinea cu ce mănânci“, crede ea. Ca şi vinul. Iar experienţele cu clienţii de care a avut parte i-au întărit şi mai tare credinţa. Cineva i-a cerut pâine de secară 100% şi ciocolată. „E ceva senzaţional. Nu mă aşteptam să fie atât de bun. E o pâine de mic dejun. Nu poate fi mâncată cu friptură, dar atât de bine se potriveşte gustul secarei, care e unul acrişor, cu gustul ciocolatei“, explică tânăra.

paine5

O altă cerere aromată a fost cea a unei pâine din secară 100% cu chimen. Claudiei i se părea cam mult ambele în aceeaşi pâine deoarece sunt foarte intense ca gust, dar rezultatul – o pâine aromată foarte bună – i-a infirmat aşteptările. Un alt client i-a cerut o pâine cu fructe şi i-a făcut una cu smochine, seminţe de fenicul şi nuci. „E o pâine ce se mănâncă foarte bine cu brânză cu mucegai sau camembert“, detaliază Claudia.

Preţuri. Comparaţie cu Bucureşti

Cea mai cumpărată pâine e cea numită pâinea casei. Nu e 100% cu făină albă, are un pic de secară şi costă 5 lei. Pe locul doi e pâinea de secară 100% şi costă 6 lei. O altă pâine preferată e cea cu seminţe de in, susan şi floarea soarelui. Claudia face şi cozonaci şi produse de patiserie.

„5 lei e media. E o pâine ieftină pentru maia. În Bucureşti costă 10-15 lei. Procesul nu poate fi industrializat sub nicio formă. Unele aluaturi le frământăm cu mâna, le modelăm cu mâna. Procesul e un pic diferit“, completează ea. Face zilnic vreo 100 de pâini. 200 în ziua în care face livrări la Cluj.

Acum are o colegă, mâna ei dreaptă, dar vrea să-şi formeze o echipă cu care să obţină ce-şi doreşte:

„Nu vreau să cresc extraordinar de mult. Vreau să ajung la un nivel care să mă mulţumească financiar. Şi, cel mai important, vreau să mă bucur de pâine, de făcut pâine. Nu vreau să devină o povară pentru că atunci s-ar pierde entuziasmul“, zice ea.

Magazinul ei are program până la 19.00, dar nu pleacă mai repede de 20.30. Iar oamenii ştiu asta.

paine6Sursa: http://adevarul.ro

Lidl

Daca si tu FACI CUMPARATURI de la acest HIPERMARKET, TREBUIE SA STII ASTA!

Cum explică acest hipermarket (Lidl) diferenţele de preţuri de până la 67% dintre România şi Polonia?

SCANDALOS ! Cum face LIDL afaceri in Romania !

Reprezentanţii retailerului german Lidl, prezent pe piaţa locală cu aproape 200 de magazine, spun că stabilirea preţului unui produs este un proces complex, ce ia în calcul atât costurile de producţie, cât şi o serie de alte costuri adiţionale (transport, cantitatea comandată, depozitare, cadru legislativ etc.).

Ziarul Financiar a scris în ediţia de ieri că lanţul de magazine de tip discount Lidl are la aceleaşi produse în România şi Polonia diferenţe de preţ de până la 67%, arată datele companiei de cercetare de piaţă Hipercom Consulting. Astfel, Lidl are în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, cu un salariu mediu net de circa două ori mai mare decât cel de 400 de euro din România, preţuri mai mici la salam, iaurt sau unt comparativ cu piaţa locală. La polul opus, în România sunt preţuri mai mici la hrană uscată pentru pisici, la tarte cu creveţi şi legume şi la roşii uscate în ulei.

„Lidl România şi Lidl Polonia sunt două entităţi comerciale separate, care îşi desfăşoară activitatea în mod independent. Prin urmare, oferta de alimente şi preţurile amintite în cadrul acestui articol sunt diferite şi nu se influenţează reciproc. Este important de menţionat faptul că gama de produse Lidl România se împarte după cum urmează: sortimentul de bază (produsele din oferta permanentă, pe care clienţii le pot găsi în toate magazinele Lidl pe tot parcursul anului) şi sortimentul in & out (produse speciale care apar doar periodic în magazinele Lidl)”, mai spun reprezentanţii companiei.

Ancheta unei televiziuni germane, despre modul în care Lidl face afaceri în România !

Jurnaliștii televiziunii publice germane Das Erste au realizat o anchetă care scoate la lumină modul scandalos în care dintre cele mai mari grupuri de retail din lume, Lidl, face afaceri în România. Cu bani luați de la Banca Mondială.

Deși a primit împrumuturi de la IFC, un departament al Băncii Mondiale pentru a stimula economia locală și a ajuta comunitățile locale să se dezvolte, Lidl nu mișcă niciun deget în acest sens în România.

În 2011, Lidl a primit 66 de milioane de dolari doar pentru a se extinde în țara noastra, acesta fiind și anul în care compania a intrat oficial în România, preluând lanțul de magazine Plus.

Jurnaliștii germani de la Das Erste arată că de aproximativ 15 ani, tot mai multe lanțuri de retail din Europa de Vest își deschid filiale în România – și tot mai mulți comercianți mici interni dispar. Lider printre discounterii din România este Lidl. Lanțul german a construit în termen de doar cinci ani, la nivel național, 186 de magazine, potrivit jurnalistului Dan Tanasa.

Pentru a obține o primă impresie, reporterii Das Erste au vizitat un magazin Lidl din București. Există produse ieftine românești? Oferta este la prima vedere similară cu cea Germania, spun reporterii. În timp ce există și produse românești, cele mai multe produse din magazinul Lidl provin din alte țări: ceapă verde și salată din Polonia, ciuperci din Ungaria, ceapă din Noua Zeelandă. Toate aceste produse însă cresc din abundență și în România. La cererea reporterilor, Lidl admite că 71 la sută din produsele alimentare pe care le comercializează nu provin din România.

sursa

PREȘEDINTELE INDUSTRIEI DE PANIFICAȚIE ne spune «Renunțați la franzelă! E falimentară, e proastă»

Nutriționiștii atrag de mult atenția să evităm pe cât posibil franzela pentru că nu aduce niciun aport sănătății. Însă românii o consumă pentru că este ieftină și se găsește la fiecare colț de bloc. Faptul că franzela este o alegere proastă o recunoaște și președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație (ANAMOB), Viorel Marin. El a declarat joi, la Târgu Mureș, cu ocazia deschiderii Expoziției Internaționale GastroPan 2016, că franzela trebuie scoasă din alimentație întrucât aceasta are o calitate proastă și că trebuie căutate produse cu calități deosebite, promovate în expozițiile de profil.

franzela franzele paine paini alba albe

Nu trebuie să trăim mâncând franzelă, trebuie să renunțăm la franzelă, renunțați la franzelă, e falimentară, e proastă, nici măcar nu e sănătoasă și nici măcar nu are un gust deosebit. Uitați-vă la GastroPan, uitați-vă la alte manifestări, găsiți produse cu calități deosebite, încercați să găsiți produse de calitate, produse care să placă consumatorilor și în felul acesta și programele și toate celelalte lucruri pe care patronatul ROMPAN și ANAMOB încearcă să le susțină și să vă sprijină să vă poată fi de un real folos pentru a le putea aplica„, a spus Viorel Marin.

Pâinea albă este făcută din făină rafinată (albă), fiind mai săracă în fibre, dar și mai puțin bogată în minerale și vitamine. Pâinea albă are doar amidon, element care atunci când ajunge în tubul digestiv este foarte repede transformat în glucoză și, ca efect negativ, crește glicemia și poate genera  diabet de tip 2 ori obezitate. Totuși, un studiu recent, publicat în Journal of Agricultural and Food Chemistry, arată că pâinea albă stimulează dezvoltarea bacteriilor benefice din intestine.

Ce tipuri de pâine sunt sănătoase

Pentru a ne bucura de beneficiile pâinii, specialiștii ne recomandă să alegem sortimentul corect.

Pâinea integrală ecologică se află în topul recomandărilor, deoarece este făcută din făină obținută din măcinarea întregului bob de grâu (n.n. – de unde și denumirea de „integrală”). Astfel, ea este cea mai bogată  în minerale, fibre sau aminoacizi în comparație cu celelalte tipuri de pâine. Calitatea ecologică oferă garanția că grâul din care este obținută făina este cultivat fără îngrășăminte chimice și fără insecticide, iar pâinea nu are aditivi.

Pâinea cu tărâțe este foarte bogată în vitamine tip B și o foarte bună sursă de fibre. Ca și pâinea integrală, se recomandă alternarea ei cu alte tipuri de pâine, mai ales pentru copii, deoarece asimilarea unor elemente importante (fier, magneziu, calciu) este îngreunată în cursul digestiei.

Pâinea graham trebuie să conțină făină de grâu și măciniș de secară. Consumatorii trebuie să citească atenți etichetele compoziționale, termenul de expirare și etichetele cu alergeni, pentru că altfel riscă să cumpere pâine modificată, prezentată pe etichetă ca fiind graham.

Sursă de fibre, vitamine și minerale

Pâinea cu secară este mai bogată în fibre decât pâinea albă, ceea ce duce la accelerarea tranzitului intestinal și o face una dintre soluțiile naturale pentru combaterea constipației. Pe de altă parte, celuloza prezentă din plin în pâinea de secară o face mai greu de asimilat – de aceea se recomandă consumul alternat cu alte tipuri de pâine.

Pâinea neagră are un efect benefic în echilibrarea metabolismului, prin stimularea tranzitului intestinal, fiind o sursă naturală de vitamine (B1, B2, B6, E) și minerale (magneziu, fosfor, calciu și potasiu). Datorită conținutului crescut de fibre, pâinea neagră ajută la detoxifierea organismului, previne cancerul tubului digestiv și combate constipația, colita și balonarea.

sursa: jurnalistii.ro