În fiecare an, pe 2 iunie, este marcată Ziua Națională a Adopției

Pe 11 februarie 2014, plenul Camerei Deputaților a adoptat propunerea legislativă privind instituirea Zilei Naționale pentru Adopție în data de 2 iunie, cu 292 voturi pentru și 5 abțineri.

Proiectul de lege a fost inițiat în aprilie 2013, de către 12 parlamentari din întreg spectrul politic, având ca scop principal promovarea adopției naționale. La 29 octombrie 2013, propunerea de lege a fost adoptată de plenul Senatului, cu 103 voturi pentru, 4 împotrivă și o abținere. Senatul a fost prima Cameră sesizată în acest caz, iar inițiativa legislativă propune ca autoritățile și instituțiile publice, organismele neguvernamentale, reprezentanțele diplomatice ale României, precum și alte instituții românești din străinătate să organizeze programe și manifestări de promovare a adopției dedicate acestei zile, activitățile urmând a fi coordonate de către Oficiul Român pentru Adopții.

Ziua Națională a Adopției

Totodată, se acordă posibilitatea Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și celei de Televiziune (SRTv), în calitate de servicii publice, să includă în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători.

Instituirea unei Zile Naționale pentru Adopției are ca scop promovarea adopțiilor și propunerea de soluții pentru simplificarea procedurilor de adopție. Conform Oficiului Român pentru Adopții, procesul de adopție durează, în medie, în România, între 1,5 și 2 ani. Chiar și după intrarea în vigoare a Legii 233/2012 referitoare la regimul juridic al adopției, procedurile birocratice au rămas la fel de greoaie. În toamna anului 2012, numărul de copii adoptabili a rămas foarte redus, conform statisticilor Oficiului Român pentru Adopții: din peste 29 000 copii, doar 941 (3,22% din total) au fost declarați adoptabili. În anii anteriori, numărul copiilor adoptați a fost mai mare, respectiv 1 736 de copii înfiiați în 2011 și 1 921 în 2010. În 10 județe, procentul de copii care pot fi adoptați este de sub 1%.

A terminat Stanford și Harvard, dar predă în România pentru 1.000 de lei pe lună: „Acum stau la cămin, cu studenții, contra cost”

A ales să revină în țară din Statele Unite după ce a absolvit două universități de prestigiu, Stanford și Harvard. A predat pentru o vreme la Universitatea din Texas, dar a decis să revină în România pentru a schimba sistemul de predare de aici, dar și mentalitățile.

voluntariat, predă în România
Stoica Cristinel Popa (29 de ani), asistent universitar și doctorand la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, este originar din Brăila.

„Mi-am descoperit pasiunea pentru voluntariat și proiecte în regim nonprofit. M-am ocupat de la salubrizări de parcuri, vopsit de garduri de instituții publice până la campanii antidrog, antifumat și susținerea de piese de teatru cu tineri din zonele defavorizate”, a povestit tânărul pentru Adevărul.

A absolvit Stanford cu onoruri în 2011 și a aplicat pentru master la Oxford (Marea Britanie), dar și la Harvard (SUA), fiind acceptat la ambele universități. Ca și în cazul Universității Stanford, a ales să meargă la Harvard, pentru că americanii îi ofereau o bursă completă.

În 2015, a revenit în România. Întoarcerea nu a fost însă deloc amuzantă, pentru că a întâmpinat o sumedenie de probleme birocratice, pornind chiar de la echivalatul diplomelor, deși a absolvit cele mai bune universități din lume.

„Eu, de pildă, nu pot să predau exact ce am învățat în SUA”, a mai precizat Stoica Cristinel.

Conform unor reglementări din România, trebuie să facă un doctorat pentru a putea avansa peste gradul de lector, fapt care nu era obligatoriu în SUA, unde sistemul i-a permis să predea ca asistent universitar când încă era masterand, fiind și cetățean străin.

Pentru a avansa în carieră s-a înscris la doctorat în istorie și dorește să predea Relații Internaționale la Universitatea „Dunărea de Jos”, specializare care urmează să fie înființată. Și pentru ca tacâmul să fie complet, absolventul de Stanford și Harvard va trebui să facă un doctorat și pe această specializare pentru a o putea preda ulterior.

În prezent, Stoica Cristinel Popa este asistent universitar și doctorand la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos”. Absolventul de Stanford și de Havard câștigă în România 1.000 de lei net pe lună. Pentru statul român, faptul că un tânăr a absolvit cu onoruri cele mai bune universități din lume nu prezintă niciun fel de relevanță.

„Am trăit după ce am revenit din SUA cu banii strânși acolo, am mai stat și cu părinții ca să mai reduc cheltuielile, iar acum stau la cămin, cu studenții, bineînțeles contra cost”, a explicat tânărul situația în care se găsește.

Chiar și în aceste condiții, el este decis să rămână și este încurajat de colegii săi profesori să implementeze și în România metodele de predare din Statele Unite.

A ajuns repede să se ocupe de…

Continutul complet poate fi vizualizat doar de persoanele interesate cu adevarat de Voluntariat si Stagiatura.


Puteti sa va INSCRIETI GRATUIT in grupul persoanelor interesate de Voluntariat si Stagiatura si veti primi gratuit multe resurse: abonamente, cupoane, sfaturi, instrumente si produse informationale!



Aveti deja un cont de utilizator?

Ne pare rău dar conținutul pe care încercați să îl accesați este disponibil doar membrilor.

Această doctoriță uimitoare din India a decis să ofere mai mult decât asistență medicală – a transformat viața sătenilor

Pe când era studentă la medicină obișnuia să viziteze satele indiene pentru ajutorarea ca volutar de asistență medicală pentru săteni. Într-o zi un grup de femei s-a apropiat de ea și i-a spus că dacă ar reuși să devină independenți și să aibă locuri de muncă și-ar permite ei înșiși asistența medicală. Acea întâmplare a inspirat-o și a transformat-o din doctor în lucrător social și factor de schimbare.
voluntariat
Dr. Seema Saadikha, 36 ani, ce locuiește în orașul Bengaluru, numit înainte Bangalore, a înființat în 2015 Fundația Namma Mitra, un ONG care să lucreze la dezvoltarea comunităților și îmbunătățirea vieții rurale în satele din statul Karnataka din partea de sud a Indiei. Deși Bangalore este recunoscut ca Indian Silicon Valley, doar la 100 km depărtare de oraș sunt sate ce necesită viziunea și serviciile unor oameni ca Dr. Seema.

Acea întâmplare inspiratoare din perioada sa de voluntariat au motivat-o pe Dr. Seema pentru a oferi asistență medicală, educație și formare profesională, persoanelor și comunităților din diferite sate din statul Karnataka prin intermediul ONG-ului său.

“Oamenii doresc să lucreze, dar există puține locuri de muncă. Există o mare lipsă de bani pentru a călători, pentru a merge la spital, pentru a cumpăra medicamente,” ne-a spus Dr. Seema.

Seema crede în consultarea și implicarea oamenilor în soluționarea problemelor lor. „Trebuie doar să vorbim cu ei ca să-și înțeleagă și să înțelegem problemele lor“, a spus ea.

Cu toate acestea problemele sătenilor sunt complicate, deoarece aceștia au credințe diferite și concepte și idei contrare despre toate. Este greu să obții orice rezultate pozitive, după discuțiile cu ei. De aceea Dr. Seema a decis să înceapă rezolvarea problemelor comunității începând cu copiii.

Copiii sunt deștepți dar mulți dintre ei nu au note bune sau au trebuit să renunțe la școală. Dr. Seema a aflat că prinicipalul motiv în spatele acestui motiv era „lipsa electricității”. Așa că Namma Mitra a pornit un proiect de electrificare a satelor folosind o mini-rețea solară în sate, asigurând astfel electricitatea pentru 160 case din patru sate și pentru două școli.

“Astfel au rezolvat multe probleme pentru școlărițe, copii și femei ce considerau dificil și nesigur să călătorească după ora 18:00, după ce se întuneca afară,” a explicat ea. Acea rețea, de asemenea, asigură energia și pentru E-Shala adică programul de cursuri digitale ce permite ONG-ului să asigure elevilor lecții pe bază de animații, pe un ecran mare, ceea ce este o raritate în zonele rurale din India.

La E-Shala, unde se folosește un proiector, elevii pot învăța mai mult despre toate subiectele pe care le învață la școală. Conținutul din programele din E-Shala este realizat funcție de curricula școlară și este administrat de un licean din sat.

“Acest lucru a contribuit la creșterea încrederii copiilor. În prezent, 500 de copii studiază prin E-Shala,” spune Seema.

Iar pe măsură ce noi proiecte sunt pornite de Namma Mitra, și mai multe locuri de muncă sunt create. De exemplu, o persoană, a fost angajată să aibă grijă și să întrețină rețeaua electrică solară.

Cu ajutorul dnei dr Seema, doi oameni ce suferă de atrofie musculară și îndeplinit visuld e o viață deși de-abia se pot mișca. Când Dr. Seema a aflat că le plac mașinile și pot repara radiouri, ea a organizat un curs profesional de reparare a telefoanelor mobile. Acum cei doi tineri dețin propria afacere de reparații și își câștigă pâinea zilnică făcând ceva ce iubesc.

Namma Mitra pornește mai multe proiecte de formare pentru a ajuta sătenii să-și câștige existența, cum ar fi înființarea unui centru de formare pentru croitorie.

“Ce se întâmplă este atunci când copiii abandonează școala? Ei hoinăresc nefăcând nimic și se apucă de lucruri nedorite. Prin dezvoltarea abilităților îi putem ajuta să obțină locuri de muncă și o direcție pozitivă în viață,” ne mai spune Dr Seema.

Factori generatori de schimbare cum este Dr. Seema sunt o inspirație pentru mulți deoarece ei au voința de a purta responsabilitatea față de cei din jurul lor.

Așa cum a spus Helen Keller, „Cele mai bune și cele mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute și nici atinse. Acestea trebuie să fie simțite cu inima.” Cu un pic mai mult interes și preocupare, și dvs puteți schimba lumea în felul dvs propriu, la fel cum face Dr. Seema.

https://www.facebook.com/DrSeemma/

STUDIU. Știi ce pierzi când ești online pe Facebook? Doar 2 ore petrecute zilnic pe rețelele de socializare dublează riscul ca tinerii să se simtă izolați social

Tinerii care utilizează social-media mai mult de două ore pe zi își dublează riscul de a se simți izolați social, arată un studiu recent, publicat de Facultatea de Științe Medicale din Universitatea Pittsburgh.

Facebook

Aceste descoperiri l-au determinat pe autorul principal al studiului, prof. dr. Brian A. Primack, director al Centrului Pitt pentru Cercetare în Media, Tehnologie și Sănătate, să tragă un semnal de alarmă cu privire la efectele abuzului de social-media în rândul tinerilor.

„Aceasta este o problemă importantă, care trebuie studiată, pentru că problemele de sănătate mintală și izolarea socială sunt la nivel epidemic în rândul tinerilor”, spune Brian A. Primack, într-un comunicat de presă emis de universitate.

Rezultatele studiului sugerează că utilizarea de social-media nu reprezintă un panaceu ce ajută la reducerea sentimentului de izolare socială, atunci când persoana respectivă nu are un sentiment de apartenență socială, un angajament adevărat cu ceilalți și relații împlinite. Iar, în trecut, izolarea socială a fost independent asociată cu un risc crescut de mortalitate.

Ȋn 2014, Primack și echipa sa au examinat, prin metoda chestionarelor, 1.787 de americani cu vârste cuprinse între 19 și 32 ani. Anchetele au căutat să determine frecvența cu care acești tineri au intrat pe 11 dintre cele mai populare rețelele sociale, dar și cât de mult timp au petrecut ei acolo.

Ȋn topul platformelor social-media de la acel moment erau Facebook, YouTube, Twitter, Google Plus, Instagram, Snapchat, Reddit, Tumblr, Pinterest, Vine și LinkedIn.

Datele au fost apoi conectate într-un sistem special de măsurare a informațiilor (PROMIS), un instrument ce evaluează sănătatea socială și mentală a persoanelor de toate vârstele, măsurând percepția izolării sociale a participanților.

Cei care petrecuseră mai mult de două ore pe zi pe rețelele de social-media erau de două ori mai susceptibili de a prezenta semne de izolare socială decât participanții care nu au stat mai mult de 30 de minute pe site-uri. În mod similar, tinerii care au vizitat site-urile de cel puțin 58 de ori într-o săptămână aveau de trei ori mai mult senzația de izolare socială decât cei care se conectaseră social-media de doar nouă ori într-o săptămână. Acesta este adevărul, chiar dacă studiul a luat în calcul și factorii demografici sau alți factori de control.

„Noi suntem, în mod inerent, creaturi sociale, dar viața modernă tinde să ne compartimenteze, în loc să ne aducă împreună”, spune Primack. „Deși poate părea că social-media oferă o serie de oportunități pentru a umple acel gol social, cred că acest studiu sugerează că ea ar putea să nu fie soluția la care oamenii au sperat.”

Primack și echipa sa consideră că social-media poate consuma o persoană atât de mult, încât ei nu-i mai rămâne timp să se bucure personal de socializarea din lumea reală. Mai mult, cantitatea de timp petrecută pentru a vedea viețile altora ar putea aprinde scânteia unor sentimente de gelozie sau de excludere.

Poate că un utilizator ar putea vedea o petrecere la care el nu a fost invitat; sau pur și simplu vizualizarea fotografiilor unei persoane dintr-o vacanță cu familia sau de alte evenimente personale l-ar putea face să creadă că prietenul se bucură de o viață mai fericită și mai împlinită decât a lui.

„Oamenii interacționează unii cu alții în social-media în multe moduri diferite. Într-un studiu bazat pe o populație mare, precum cel de față, am raportat tendințele generale, ce pot sau nu să fie valabile pentru fiecare individ Nu mă îndoiesc că unii oameni, care folosesc anumite platforme în moduri specifice, pot găsi confort și contacte sociale prin intermediul social-media. Cu toate acestea, rezultatele acestui studiu ne reamintesc, pur și simplu, că, pe ansamblu, utilizarea social-media tinde să fie asociată cu creșterea, și nu cu diminuarea izolării sociale”, spune el.

Dr. Elizabeth Miller, profesor de Pediatrie la Universitatea Pittsburgh și șef al Diviziei de medicină pentru adolescenți și tineri din Spitalul pentru Copii din Pittsburgh, crede că este posibil și ca sentimentul de izolare să preceadă utilizarea rețelelor de social-media și că asta i-ar putea determină pe tineri să se îndrepte spre site-uri, în primul rând.

„Sau ar putea fi faptul că utilizarea crescută de social-media i-a condus, într-un fel, la sentimentul de izolare de lumea reală. De asemenea, ar putea fi o combinație între cele două”, spune ea. „Dar, chiar dacă izolarea socială a existat, ea nu a fost atenuată prin petrecerea timpului online, nici măcar în așa-zisele situații sociale.”

Considerând că sentimentul de izolare socială a atins un nivel epidemic, cei doi profesori de la Universitatea Pittsburgh îi încurajează pe medici să le ceară informații pacienților lor despre timpul petrecut în online și să-i sfătuiască să limiteze acest obicei, dacă observă simptome de izolare socială.

Studiul a fost publicat, la începutul acestei luni, în „American Journal of Preventive Medicine”.

Satul din Alba, unic în România, care se gospodăreşte singur, după ideea genială a unor ţărani. Oamenii îşi fac poduri, repară străzi, biserică şi îşi ajută săracii

Un sat din Alba cu 150 de suflete a ajuns un exemplu despre modul în care o mică comunitate se gospodăreşte singură. Sătenii au format o asociaţie cu ajutorul căreia organizează evenimentele de suflet ale localităţii, îi ajută pe semenii care au nevoie şi chiar realizează mici investiţii necesare pentru bunul mers al comunităţii.

Ciugud, se gospodăreşte singur

Satul Limba este parte componentă a comunei Ciugud, devenită celebră în ţară pentru rata foarte ridicată de absorbţie a fondurilor europene. Satul este urbanizat, cu drumuri asfaltate şi trotuare pavate şi nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Majoritatea „limbenilor” munceşte în Alba Iulia, oraşul fiind situat la distanţă de câţiva kilometri, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu. Nu mai au animale de tracţiune şi susţin că satul lor este unul dintre cele mai dezvoltate din judeţul Alba. Comuna Ciugud, de care aparţine Limba, este singura din Alba unde populaţia a crescut în ultimii 15 ani.

O asociaţie şi multe iniţiative pentru oameni

Articolul complet este disponibil doar membrilor din Grupul celor interesati de Dezvoltarea Comunitara.

Pentru ca sunteti prieten/a al Rasucenilor si sunteti interesat/a de acest domeniu, astazi va oferim sansa de a va inscrie GRATUIT in acest Grup. Și veți primi gratuit încă multe resurse: cupoane, invitații exclusive, sfaturi exclusive, instrumente și produse informaționale!

Creati un Cont


Aveti deja un cont de utilizator?


Ne pare rău dar conținutul pe care încercați să îl accesați este disponibil doar membrilor.

Povestea Dacianei Loi, „mama adoptivă” a 24 de copii mai puțin norocoși: „Nu accept să îmi spună cineva că «nu merită»! Copiii merită totul!”

mama adoptivă

Daciana Loi este o profesoară sufletistă care are grijă lunar de 24 de copii sărmani din județele Cluj și Sălaj. Indiferent de nevoile acestor copii mai puțin norocoși, Daciana le este alături în toate, fiind pentru ei o adevărată mamă adoptivă. Inspirată de Irina Binder și urmărind și cazurile umanitare prezentate de Ziar de Cluj, Daciana a reușit ca, alături de comunitatea de oameni de bine pe care a coagulat-o în sprijinul acțiunilor sale altruiste, să le ofere copiilor săraci sau bolnavi pachete lunare cu alimente, haine, rechizite, lucrurile de strictă necesitate fără de care viața acestora ar fi rămas un calvar.

Continue reading

SUS CU VIAȚA! Un grup de tineri vrea să reînvie satul tradițional românesc. Primul pe listă este Alun, satul de marmură din Ținutul Pădurenilor

Cristian Jurca e din Alba Iulia și are 33 de ani. Spune despre el că este „inginer de tumbe”, adică antrenor de dans sportiv, însă ocupația lui de bază e studierea energiilor alternative și a arhitecturii sociale.

Denise Tama a studiat canto și a cochetat câțiva ani cu muzica. Acum este designer de bijuterii handmade și locuiește la Londra. Nu pentru totdeauna, a decis ea.

satul tradițional românescȊntr-o zi, pe când Denise începuse deja să-și caute o casă pentru a se întoarce acasă, Cristian a citit pe online un articol despre satul de marmură. „În Alun, județul Hunedoara, mai trăiesc doar două familii”. Și-s peste 100 de case părăsite. Ȋn vreme ce 4 milioane de români sunt plecați în afara granițelor, iar unii dintre ei vor să se întoarcă în țară. Cum ar fi dacă… ?

Așa a apărut ideea înființării unui ONG care să salveze satul Alun. Mai întâi, Cristian a mers în comuna Bunila, de care aparține satul, și-a stat de vorbă cu primarul și cu viceprimarul. Le-a spus că vrea să facă ceva pentru ca Alun să nu moară. „Iar ei au arătat bunăvoință și deschidere proiectului”, spune Cristian. Acum autoritățile locale actualizează situația tuturor caselor, le identifică pe cele care mai au proprietari și iau legătura cu potențialii moștenitori.

Odinioară, acest sat, situat la doar 30 de kilometri de municipiul Hunedoara, era unul prosper. Cu celebra marmură de Alun s-a construit și Casa Poporului din București. Vechea carieră din care a fost extrasă se află chiar la intrarea în sat. Din bunăstarea de pe vremuri n-a mai rămas decât drumul pavat cu marmură care te duce spre Alun. Și fundațiile caselor, construite din aceeași piatră ca și biserica nouă din sat. Ridicată între anii 1937 și 1939, este singura biserică din România cu ziduri de marmură. Și a doua din Europa.


ALUN – satul de marmura, Tinutul Padurenilor, jud.Hunedoara / aerials from APDT on Vimeo.

Articolul complet este disponibil doar membrilor din Grupul celor interesati de Dezvoltarea Comunitara.

Pentru ca sunteti prieten/a al Rasucenilor si sunteti interesat/a de acest domeniu, astazi va oferim sansa de a va inscrie GRATUIT in acest Grup. Și veți primi gratuit încă multe alte resurse: cupoane, invitații exclusive, sfaturi, instrumente și produse informaționale!

Creati un Cont


Aveti deja un cont de utilizator?


Ne pare rău dar conținutul pe care încercați să îl accesați este disponibil doar membrilor.

Neamţul care a emigrat în România pentru că s-a simţit străin în ţara lui: „Aici oamenii sunt mai paşnici. În 17 ani nu mi s-a furat nimic“

Rolf Kaiser este un neamţ get-beget emigrat în România, care trăieşte de zece ani în Gorj, pentru că se simte aici mai bine decât acasă la el, în Germania, acolo unde mulţi români au plecat şi continuă să emigreze pentru o viaţă mai bună. Rolf are o firmă de IT şi desfăşoară mai multe activităţi pentru clienţi din Germania. El este un mare iubitor de animale şi lucrează voluntar în padocul Primăriei Târgu Jiu, unde are grijă de câinii comunitari.

voluntar emigrat în România

voluntarPrima dată, Rolf a ajuns în România în anul 2000, la propunerea unui prieten practicant de off-road. S-a speriat, iniţial, pentru că România nu avea o imagine bună în străinătate.

„Prima dată am venit într-o vacanţă în România, pentru a face off-road pe un traseu din judeţul Gorj. Un prieten a venit cu această propunere. L-am întrebat dacă are vreo problemă cu capul. Imaginea României nu era prea bună, nu ştiam nimic despre ţară şi mai era atunci şi problema cu obţinerea vizelor. Imaginea nu era bună din cauza mass-mediei şi a politicienilor. Eu nu avusesem niciodată vreo legătură cu o ţară din estul Europei. Am întâlnit un om de afaceri gorjean, Gau, care deţine o fabrică de sticlă. Atunci l-am cunoscut şi, apoi, am continuat să vin în România ca să practic off-road“.

Dar…

Continutul complet poate fi vizualizat doar de persoanele interesate cu adevarat de Voluntariat.

Puteti sa va INSCRIETI GRATUIT in grupul persoanelor interesate de Voluntariat / Stagii de Practica si de oportunitatile din domeniu si veti mai primi gratuit multe resurse: abonamente, cupoane, sfaturi, instrumente si produse informationale!



Aveti deja un cont de utilizator?

Ne pare rău dar conținutul pe care încercați să îl accesați este disponibil doar membrilor.

Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale pentru protecția persoanelor vârstnice

protecția persoanelor vârstniceGuvernul a aprobat astăzi Planul operațional 2016-2020 vizând implementarea Strategiei naționale până în 2020 pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice, care înlocuiește Planul strategic de acțiuni pentru implementarea strategiei menționate pentru perioada 2015-2020. De asemenea, strategia a fost completată cu o anexă suplimentară care detaliază mecanismul de monitorizare și evaluare a implementării Strategiei naționale și a Planului operațional pentru perioada 2016-2020.

Planul operațional menține toate obiectivele generale, obiectivele specifice și direcțiile de acțiune prevăzute în Planul strategic de acțiuni, însă într-o formă mult mai elaborată și cu precizarea măsurilor specifice, a rezultatelor, indicatorilor de rezultat, a instituțiilor responsabile, surselor de finanțare și a termenelor vizate. Aceste acțiuni sunt corelate cu măsurile incluse în Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei lansat de Guvern. Este prevăzută, de asemenea, modificarea legislației din domeniile asistenței sociale, ocupării forței de muncă, pensiilor și asigurărilor sociale și sănătății, astfel încât să poată fi îndeplinite obiectivele strategiei naționale, și anume, asigurarea condițiilor pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă, creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă la vârste mai înaintate, creșterea participării sociale active și demne a persoanelor vârstnice, scăderea dependenței persoanelor vârstnice și îmbunătățirea serviciilor de îngrijire de lungă durată.
Concret, în materie de creștere a calității vieții persoanelor vârstnice și protecție socială, Guvernul își propune instituirea unui program de sprijin pentru populația vârstnică lipsită de venituri, în special din mediul rural, crearea unui sistem informatic integrat cu indicatori statistici privind persoanele cu risc ridicat de pensionare anticipată sau cu stagiu incomplet de cotizare, precum și introducerea consilierii pre-pensionare oferită prin compartimente înființate în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP) și al structurilor teritoriale.

Planul operațional prevede o serie de măsuri și pentru facilitarea accesului populației vârstnice la programele de sănătate publică, creșterea numărului de medici rezidenți specializați în geriatrie și recrutarea acestora în sistemul public de sănătate, promovarea unui stil de viață sănătos, stimularea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice și creșterea accesului lor la servicii de bază în comunitate, în acest sens fiind vizată inclusiv facilitarea mobilității personale prin adaptarea infrastructurilor de transport în comun și la nevoile persoanelor care suferă de limitări funcționale. Sunt avute în vedere și persoanele vârstnice care se confruntă cu cel mai mare risc de singurătate, excluziune socială și/sau depresie și facilitarea accesului acestora la servicii, crearea unui sistem unificat de îngrijire de lungă durată (ÎLD) cu accent pe zonele rurale și izolate și comunitățile marginalizate, prevenirea și pedepsirea abuzurilor asupra persoanelor vârstnice, dar și o informare mai bună privind accesul la consiliere și la serviciile sociale disponibile. În acest scop, este prevăzută înființarea până în 2020 a cel puțin 20 de linii telefonice de urgență funcționale 24 de ore din 24.

Nu în ultimul rând,  actul normativ prevede elaborarea unor politici și programe la nivel de județe în domeniul îmbătrânirii active, prin care persoanele din această categorie de vârstă să fie implicate în activități culturale, sociale și sportive.    Executivul are în vedere creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă la vârste mai înaintate, integrarea programelor de voluntariat în politicile de resurse umane din instituțiile publice și dezvoltarea a cel puțin 3 programe naționale de atragere a voluntarilor persoane publice în instituțiile publice, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a persoanelor vârstnice, furnizarea de servicii de consiliere și orientare profesională sau mediere și organizarea de programe de formare profesională pentru această categorie de persoane (minimum 42 de programe de formare/an, cel puțin 1 pe județ). Astfel, Guvernul preconizează ca până în 2020, minimum 20% din totalul voluntarilor angrenați în programele și proiectele implementate în instituțiile publice să fie din categoria persoanelor vârstnice. De asemenea, ca măsură de stimulare a întreprinderilor sociale de a angaja persoane vârstnice, actul normativ prevede subvenționarea a 10% din salariul lunar, pe o perioadă de 1 an (raportat la câștigul salarial mediu brut pe economie în 2015, potrivit INS).

De menționat că prin acest act normativ este prevăzută realizarea unui studiu care să evidențieze oportunitatea adoptării de către România și a colectării de date la nivel local în vederea calculării indicelui Îmbătrânirii Active (Active Aging Index) elaborat în 2012 la nivel european în contextul Anului European al Îmbătrânirii Active și Solidarității între Generații.

Pentru implementarea măsurilor prevăzute cheltuielile vor fi distribuite conform cheltuielilor calculate aferente bugetului alocat Ministerului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice (MMFPSPV), precum și cu încadrarea în bugetele alocate celorlalte ministere și instituții ale administrației publice centrale și locale cu atribuții în implementarea respectivelor măsuri. Sumele ce vor depăși bugetarea alocată vor putea fi accesate prin fondurile europene aferente perioadei de programare 2014-2020, pentru proiectele eligibile în cadrul Programelor Operaționale ale României aprobate de către Comisia Europeană. Pentru asigurarea de resurse financiare, umane și materiale suficiente pentru dezvoltarea sistemului de lungă durată (ÎLD), va fi instituit un mecanism pentru alocare echitabilă a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale, pe baza numărului de locuitori cu vârsta de peste 65 de ani dintr-un județ/localitate.

Sursa: Guvernul României

Dacă un preot greșește cu ceva, imediat distribuiți. Să vă văd și acum! Preotul care câștigă 800 de lei pe lună, dar 300 îi împarte la copiii din sat

Noul tipar al tinerilor parohi: navetist, fara niciun ban, apropiat de enoriasi, dependent de parinti, dar optimist. Trimisi in colțuri uitate de lume, prin tot județul, preotii tineri abia isi duc zilele. Pastorind peste 40-50 de familii, nu apuca sa-si faca un rost, ramanandu-le sa slujeasca din vocatie.

preot greșește

Imaginea preotilor de tara avuti, cu masini scumpe, case cu sase camere si cu sute de animale prin curte, nu mai e de actualitate. A deveni preot nu mai reprezinta un salt brusc pe scara sociala, cum era pana acum 10 ani. Parohiile au devenit tot mai mici, tinerii isi pierd credinta, iar cei in varsta abia isi mai duc zilele. A fi preot acum e fie o datorie sfanta, ce implica mari sacrificii materiale, fie pur si simplu o afacere proasta, pentru cei mai pragmatici ne informează 7est.ro

Cazul tanarului paroh Vasile Miron, din satul Stanca (Victoria), e reprezentativ pentru conditia de preot de tara. Slujeste pentru circa 60 de familii, face naveta, locuieste prin casele enoriasilor si, cu chiu cu vai, a turnat o fundatie la biserica pe care nu se stie daca o va vedea vreodata ridicata. Traieste cu preoteasa din 10 euro pe zi si numai ei stiu cum rezista. Parintele Miron e apreciat totusi de sateni, poate printre cei mai saraci din Romania, pentru actiunile de binefacere pe care le organizeaza periodic, in favoarea copiilor din sat.

„N-avem mari pretentii”

Acum doi ani si jumatate, cand a fost hirotonit, Vasile Miron, un tanar de mai putin de 30 de ani, din Targu Frumos, a venit in satul in care a fost trimis cu ganduri mari: sa cladeasca o biserica si o casa parohiala intr-o comunitate mica de crestin ortodocsi. Intre timp, intentiile i s-au mai domolit: acum vrea sa vada gata macar biserica. A inteles foarte bine ca va face in continuare preotia din placerea de a aduce oamenii la slujba.

preot greșește

„Veniturile sunt mici la debutanti. Eu am un salariu de 800 de lei, din care raman, lunar, cu putin mai mult de 500 de lei. Din putinii bani pe care-i iau mai cumpar cele de trebuinta pentru slujbe sau dulciuri pentru copiii din sat. Am noroc mare de faptul ca sotia m-a inteles si a acceptat situatia. Cum am noroc mare de soacra mea, care ne face mancare sau ne gazduieste atunci cand stam in oras”, spune preotul din Stanca, Vasile Miron.

preot greșește

In familia sa se strang lunar venituri de sub 1.400 de lei, pentru ca sotia este educatoare la o gradinita din Alexandru cel Bun. „Cateodata si eu ma intreb cu ce traim. Ne-am obisnuit cu putin, nu avem necesitati mari”, mai spune Vasile Miron.

Masina luata de parinti

La locul in care a fost turnata fundatia viitoarei biserici din Stanca – o cladire deloc impunatoare, cu lungimea unei case de locuit – preotul vine cu o masina Skoda Fabia. „Mi-au cumparat-o parintii, second hand. Este o masina buna care-mi foloseste foarte mult”, spune Vasile Miron.

Despre o casa parohiala nici nu mai poate fi vorba, in conditiile in care, cu chiu, cu vai si doar cu munca voluntara a aparut fundatia bisericii. „Caramida am primit-o din partea Primariei. A fost demolat un spital din Sculeni si ne-au facut-o cadou, cu conditia s-o luam noi de acolo si s-o curatam. Am carat caramida, impreuna cu oamenii, cu tractorul. Am stat apoi in curte la povesti si am curatat-o”, mai spune preotul.

In oras locuieste la mama sotiei, iar atunci cand vine in sat sta la cate un enorias. „Ma primesc oamenii cu bratele deschise. Cand am venit aici nu mergeau prea multi la biserica, acum vin 40 de adulti, duminica, si vreo 20 de copii”, mai spune preotul Miron.

Pana va fi gata biserica, slujbele le tine ori in praznicarul din lemn ridicat in curtea viitoarei biserici, ori in curte, sub cerul liber, ori in micuta capela din curtea cimitirului. „Este un preot care ne-a adus la biserica si barbatii. A stiut sa vorbeasca frumos cu ei si sa-i atraga. Si pe copii i-a adus, sa vedeti ce frumos canta la slujba. La inceput nu aveau stare, dar acum sunt atenti si cuminti”, spun doua dintre enoriasele din Stanca, stranse la un praznic.

A turnat doar fundaţia, dar biserica nu se ştie dacă va fi gata vreodată

 

preot greșește

Cinci familii furate

Din puţinii enoriaşi pe care-i are – satul are cu totul 84 de familii – a văzut dispărând cinci. Luaţi de pocăiţi sub aripa lor. „Imediat după 1990 am înţeles că au venit aici misionari şi, încet, au reuşit să atragă cinci familii care au fost creştin ortodocşi înainte”, ne-a spus preotul Vasile Miron.

preot greșește

Venituri din slujbe suplimentare

Pentru a-şi plăti facturile, preotul Vasile Miron este chemat să slujească la o biserică din oraş. „Preotul paroh de la Sfântul Nectarie din Alexandru a avut bunătatea să mă cheme să mai particip la slujbe acolo şi aşa îmi fac bani pentru facturi. Pot sluji oriunde, doar n-o să stau acasă”, ne-a spus parohul din Stânca.

preot greșește

„Parohiile de sub 100 de familii sunt defavorizate”

Protopopul Protopopiatului 1 Iaşi, preotul Toma Gradinaciuc, spune că preoţii din parohiile de sub 100 de familii sunt la limita supravieţuirii. „Sunt parohii foarte mici care abia se întreţin şi sunt sprijinite de Mitropolie. Dacă o parohie nu are enoriaşi nu se poate susţine singură. În această situaţie sunt parohiile la care sunt mai puţin de 100 de familii de enoriaşi. Pentru că s-au împărţit parohii mai mari am ajuns în situaţia de a a avea parohii mici care nu se pot susţine. Un preot primeşte la salariu contribuţia de la stat, dar trebuie să se autofinanţeze cu venituri din parohie”, ne-a spus protopopul Toma Gradinaciuc.

Sursa: 7est.ro