VIDEO / Casele cu acoperişuri din paie din Apuseni, pe cale să dispară. Bătrânii plâng moartea unor embleme vechi de un secol

Pierdute pe crestele Apusenilor sunt ultimele sate în care s-a păstrat, până astăzi, tradiţia acoperişurilor de paie. Sunt emblemele acestei zone, acum pe cale de dispariţie. Casele de aici au 100 de ani, uneori mai mult. Au fost construite să dureze, la fel şi acoperişurile lor, unice în lume ca formă şi construcţie.

Multe încep să se deteriorieze, însă, pentru că nu mai sunt îngrijite. Locuitorii acestor case sunt îndeosebi bătrâni. Cei care au ştiut să construiască astfel de acoperişuri au murit, iar meşteri tineri nu prea se mai găsesc. Nu în toate aceste zone izolate.

Povestea aceasta se repetă şi în Albeşti, un sat din judeţul Alba aflat pe la 1.000 de metri altitudine, într-un vârf de munte. Face parte din comuna Râmeţ, un loc recunoscut pentru frumuseţile naturale, dar uitat pentru comoara culturală pe care o reprezintă.

Aici, majoritatea caselor arată cum arătau şi la 1918, la înfăptuirea Marii Uniri. În cătunul acesta mai locuiesc 4-5 oameni doar, apropiaţi ca vârstă de Centenar.

Printre ei este şi Valeria Mătărângă, care se pregăteşte să împlinească 80 de ani. Soţul ei a murit în urmă cu aproape 60 de ani. Mai are trei copii, dar toţi sunt plecaţi prin alte sate sau oraşe. În Albeşti mai locuieşte sora ei, la o casă din apropiere. Se strigă în fiecare dimineaţă din tindă şi se întâlnesc când au timp.

Casa Valeriei Mătărângă, cu un şopronul tradiţional lângă

Izolarea acestui cătun în care mai locuiesc doar câteva familii este aproape totală. Un medic îi mai vizitează o dată la două săptămâni, iar poştaşul vine odată pe lună, cu pensia şi cu veşti de la oraş.

Arta construcţiei acoperişurilor de paie

Dar în această izolare se păstrează câteva dintre cele mai vechi acoperişuri de paie din România. Cel mai „nou” dintre ele datează de acum şase decenii şi a fost construit chiar în curtea casei Valeriei.

Acoperişurile au fost perfecţionate de veacuri. Trebuie construite la un unghi precis, în funcţie de înălţimea lor (undeva între 50 şi 60 de grade), pentru a nu lăsa apa şi zăpada să se acumuleze, dar cu grijă ca tot acoperişul să nu se năruie. Paiele din care sunt construite sunt, de cele mai multe ori, din secară, culese în momente speciale, toamna. Atunci spicul este mai lung şi mai rezistent. Se ştie bine că spicul de la munte este cel mai bun. Aşa au ajuns să reziste şi mai bine de un secol.

Nu era mama mea născută când s-au ridicat acoperişurile ălea‘, spune Valeria, arătând spre vale.

Acolo mai sunt câteva case părăsite, al căror acoperiş stă să cadă.

Multe dintre ele, şi cele care acoperă case încă locuite, sunt într-o stare avansată de degradare. Au găuri şi plouă înăuntrul lor. Valeria spune că s-a rugat de copiii ei să vină să le dărâme, pentru a fi înlocuite cu ţiglă.

Se pierde acoperişul, se pierde, dar măcar lemnele pentru iarnă să le pot băga acolo„, spune ea.

Istoria, oricât de frumoasă, nu îi ţine casa încălzită iarna.

Nu există altă variantă. Nimeni nu mai ştie prin partea locului să facă astfel de acoperişuri.

Au dispărut şi meşterii, şi materialele

Oamenii nu mai ştiu, că au murit cei care acopereau„, spune femeia.

Locuitorii din Albeşti sunt bătrâni, aşa că nici paie nu mai pot strânge. Dacă ar vrea să le cumpere, pentru a face acoperiş aşa cum trebuie, ar fi nevoiţi să scoată din buzunar şi 1.000 de lei, iar asta doar pentru material.

„Noi aici aram, toţi vecinii aram, şi ăştia de jos erau o casă de oameni, copii, ei doi şi copiii lor, patru copii. Aici tot aşa, erau trei copii şi ei, părinţii. Aici, tot aşa”, arată cu mână Valeria către casele fantomă din jur.

„La toate casele au fost oameni mulţi şi se ara şi aveam paie, paie multe, şi coseau oamenii, nu lăsau un pic de teren necosit şi nearat. Cât aram cu plugul, dăi cu sapa, de înapoi, că se făcea greş şi nu creştea holda”, explică femeia.

Acum, nu mai are cine să se ocupe de paie. Speranţa ei stă în copii, că vor veni să-i pună ţiglă.

Şi aşa se va pierde încă o bucată de istorie.

sursa

Meşterul acoperişurilor din paie. Nea Vasile, la 82 de ani, a rămas singurul care ştie rostul paielor puse pe casă

Într-o Românie în care tinerii nu mai pun preţ pe tradiţii şi meşteşuguri de mult uitate, unii oameni vor să facă o schimbare.

Un exemplu este Nea Vasile, ultimul meşter popular al ţării, care stăpâneşte perfect tehnica acoperişurilor de paie. Este acelaşi om care acum peste 30 de ani a făcut o parte dintre acoperişurile de paie la casele din Muzeul Satului. Acum, el s-a întors în Capitală să-i înveţe şi pe alţii tainele meşteşugului şi să-şi consolideze propria muncă.

Nea Vasile are o meserie inedită şi pe care le dispariţie. Are 82 de ani şi caută tineri cărora să le arate meşteşugul mai ales că a rămas singurul din ţară care mai ştie să aşeze paiele peste casă astfel încât să o ferească de toate răutăţile cerului. Nea Vasile este supărat că niciunul dintre cei cinci fii ai lui nu l-au urmat, dar acum, chemat să îşi restaureze propriile acoperişuri făcute acum 30 de ani la Muzeul Satului, are doi ucenici dornici să înveţe.

Nea Vasile are doar patru clase şi a muncit toată viaţa. Meseria a furat-o de la bunicul lui şi nu s-a dat înapoi de la nimic.

A rămas unic în meseria lui iar cei de la Muzeul Satului l-au chemat din nou să repare acoperişurile istorice pe care tot el le-a făcut în tinereţe.

Paiele au fost aduse la muzeul Satului din Capitală direct din munţii Apuseni, odată cu nea Vasile . Vor fi strânse în snopi, mai apoi le vor fi tăiate spicele, vor fi udate şi puse pe acoperiş.

„Tehnica pe care el o foloseşte este o tehnică dispărută deja. Paiele de secară sunt legate snopi şi puse pe acoperiş, nu sunt clădite cu furca”, spune Paula Stanciu Popoiu, directorul Muzeului Satului.

Cei care se ocupă de conservarea patrimoniului ştiu cât de greu este să găsească meşteri cu pricepere care să aducă la viaţă construcţii şi obiecte vechi. De aceea caută mereu tineri pe care să îi convingă că pot avea de câştigat dacă ar prinde meşteşugurile bătrânilor.

Durata de viaţă a unui acoperiş din paie, bine legat, este de peste 40 de ani. Rămâne de văzut dacă peste ani va mai fi un meşter care să înnoiască acoperişurile meşterite acum de nea Vasile.

Pentru ca un acoperiş să reziste intemperiilor, panta lui trebuie să fie mai mare de 60 de grade, astfel încât apa să se scurgă rapid. Paiele, de grâu sau de secară, trebuie tăiate cât mai lungi, de preferat manual, în perioade ale zilei care nu sunt foarte călduroase, dimineaţa sau chiar noaptea, astfel încât ele să nu fie uscate şi să nu se fărâmiţeze la tăiere. Structura de susţinere a acoperişului se face, în zona Maramureşului, din lemn de mesteacăm şi de stejar, folosindu-se cuie de lemn.

Un preot din Olt a oferit „Visuri la cheie” unor copii orfani: În 8 zile le-a renovat casa. Părintele a construit și o capelă pentru românii din Vidin

Un preot din comuna Drăghiceni, județul Olt, a reușit să facă ceea ce pentru alții poate  părea imposibil: a renovat casa unor copii orfani în doar opt zile. Cunoscut pentru acțiunile de binefacere, părintele a mobilizat oamenii din comunitate, care au răspuns imediat apelului său. Și care au muncit cu mic cu mare, au cumpărat materialele, altele au fost donate, iar în urmă cu opt zile s-au pus pe treabă, miercuri, 8 august, proiectul fiind gata. 

Părintele a făcut marele anunț pe contul său de Facebook: „Azi, 8 august 2018, eMISIUNEA „Visuri la cheie” în varianta noastră s-a încheiat! Mulțumesc celor cu INIMI și MÂINI de AUR care au fost alături de mine în acest proiect. Vă iubesc și rămâneți alături de mine și la viitoarele proiecte!”

Numele lui este Ion Iagăru, preot paroh la biserica din curtea Spitalului Municipal Caracal. El este cel care a pornit un proiect pentru o familie greu încercată din comuna Drăghiceni. 

Trei copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani, rămași doar în grija mamei după ce tatăl lor a murit anul trecut din cauza unei boli cumplite, l-au impresionat pe preotul care s-a decis să le renoveze casa, informează observator.ro.

Familia care a primit ajutorul preotului este foarte săracă, spune și directorul școlii din localitate, prof. Adriana Budulan, menționând că pentru copii s-au mai făcut acte caritabile și la nivelul școlii. Mama și cei trei copii minori nu beneficiază nici de ajutor social, însă băieții, a spus profesoara, sunt cuminți și niciodată nu s-au plâns, notează adevărul.ro.

În plus, copiii au aflat că se  vor bucura și de o tabără organizată de pretul Ion Iagăru cu ajutorul semenilor generoși, de care beneficiază zeci de alți copii nevoiași. 

Nu este pentru prima dată când preotul Ion Iagăru organizează și duce la bun sfârșit astfel de proiecte.

Preotul a mai ajutat și alte familii nevoiașe și chiar a construit o capelă pentru românii care locuiesc în Vidin (Bulgaria).

Tinerii, plătiți pentru a se stabili într-o comună din Alba

Tinerele cupluri care se vor căsători și vor rămâne cel puțin cinci ani pe teritoriul comunei Almașu Mare ar urma să primească o primă de instalare de 1.000 de euro sau echivalentul în lei.

Această inițiativă îi aparține unui consilier local, în contextul în care populația din Almașu Mare a scăzut dramatic în ultimii ani, de la 1.690 locuitori în 2002, la doar 1.289 în 2011.

Mai mult, majoritatea celor care au rămas în zonă sunt oameni în vârstă.

Având în vedere depopularea tot mai accentuată înregistrată la nivelul comunei Almașu Mare, se impunea luarea unor măsuri care să stopeze acest fenomen tragic și dureros, care lasă în urmă case părăsite, bătrâni lăsați fără cel mai mare sprijin. Din cauza sporului natural negativ, situația la nivelul comunei este din ce în ce mai tragică și impune luarea unor măsuri urgente”, a explicat consilierul.

„Se observă, în ultimii ani, un exod masiv al tinerilor din comună către orașele învecinate, iar odată plecați, este puțin probabil că aceștia se vor mai întoarce vreodată înapoi în locurile natale”, a mai spus acesta pentru Ziarul Unirea.

„Eu am mers pe ideea că pot veni oameni și din alte părți, să se instaleze în Almașu Mare, pentru minimum 5 ani, să repopuleze zona”, a continuat el.

De asemenea, consilierul dorește să repornească mineritul în zonă.

„Am făcut un sondaj printre oamenii în putere, mai tineri, dacă sunt de acord ca în zonă să repornească mineritul. Tinerii mi-au spus că pentru un salariu de 1000 de euro pe lună nu ar mai emigra, iar cei plecați pe dincolo s-ar întoarce acasă”, a explicat el.

Comuna este formată din satele Almașu de Mijloc, Almașu Mare (reședința), Brădet, Cheile Cibului, Cib, Glod, Nădăștia și cătunul Șesuri. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1407 – ”Possesia Almas”. Satul este mult mai vechi decât prima sa atestare documentară, în sprijinul acestei afirmații venind uneltele de minerit și materialele de construcție romană (ce au fost găsite pe raza localității și se găsesc în Muzeul ”Achim Emilian”), galeriile cu inscripții romane.

 

Un român stabilit în Germania a investit 16.000 de euro, pentru a readuce la viață o veche casă țărănească

Deși plecat din țară de aproape două decenii, un român a investit timp, bani și muncă, pentru a readuce la viață o casă țărănească din județul Sălaj. Iar renovarea ei nu a fost făcută oricum, ci respectând toate elementele tradiționale și folosind doar materiale de construcție de odinioară.

„În centrul satului Hășmaș, vizavi de renumita fântână a satului, stă Casa Naturală din Hășmaș păstrată în stil vechi și renovată cu materiale ecologice”, spune Iosif Marin Mureșan pe pagina de prezentare a acestui proiect.

Are 40 de ani. Și, deși e plecat din România de aproape 20 de ani, Iosif Marin Mureșan nu și-a uitat niciodată rădăcinile, scrie Agrointel care-i publică povestea.

Din 2001, Mureșan locuiește în Germania, însă profită de fiecare vacanță, oricât de mică ar fi ea, pentru a-și vizita Hășmașul drag, satul tatălui și al bunicilor lui, sat de care îl leagă toate amintirile copilăriei. Imaginea bunicilor care erau bucuroși când nepotul le bătea la ușă și care-l petreceau cu tristețe până-n stradă, la finalul vacanțelor.

Pentru a-și alina dorul, dar și pentru a onora memoria bunicilor, Iosif Marin Mureșan a cumpărat în 2015 o casă veche din centrul satului. Casa fostului diac, o construcție tradițională, din cărămizi din lut, aflată într-o stare avansată de degradare.

A botezat-o „Casa Naturală din Hășmaș” și, cu ajutorul unor meșteri pricepuți din localitate, urmând sfaturile bătrânilor satului, a reabilitat-o și i-a redat strălucirea și farmecul de odinioară.

I-a păstrat stilul și toate elementele tradiționale, autentice. Pentru tencuitul interior și exterior au fost folosite aceleași materiale precum cele originale: lut, paie, balegă de cal, păr de capră sau cânepă.

Iosif Marin Mureșan recunoaște că nu a fost deloc ușoar, pentru că azi constructorii nu mai folosesc astfel de materiale: „Ne-am informat încoace și încolo, sfaturi prețioase primind de la un bătrân din sat care a tencuit, acum ani buni, același imobil. Lucrările manuale cu lemn, la prispă și cele din interior, au fost, de asemenea, executate de un consătean în vârstă, care, încă din tinerețe și-a lăsat amprenta pe aproape fiecare casă din Hășmaș”.

Și deși pe interior a montat termopane cu sticlă dublă, la exterior a păstrat ferestrele vechi, cu tâmplăria de lemn.

Iar fiecare cameră a fost dotată cu paturi din lemn, confecționate manual, care au doar saltele din paie. Azi, după cum susține Mureșan, „Casa Naturală” e singura din Hășmaș în care se mai poate dormi pe astfel de saltele.

Întreg proiect l-a costat în jur de 16.000 de euro, din care 12.000 de euro reprezintă cheltuielile cu reabilitarea. Dar investiția lui Iosif Marin Mureșan a meritat, pentru că astfel cei doi băieți ai lui pot trăi acum aceleași întâmplări care i-au bucurat și lui copilăria. Nu în Germania, ci aici, în România. La Hășmaș.

Cum se trage clopotul

Dana HUMOREANU

Efectul clopotelor de la biserica UNESCO Sfânta Cruce din Pătrăuţi, de a alunga norii de grindină de deasupra satului, este cunoscut în zonă de peste 150 de ani. Vara, când norii se strâng valuri, valuri şi ameninţă holdele şi casele sătenilor, nea Ghiţă Puiu, clopotarul satului, vine grabnic la biserică, urcă în clopotniţă şi trage clopotele, să alunge piatra.

„Clopotul se trage înainte de a începe ploaia şi nu se <cântă>, doar se trage. Încontinuu, timp de 10 minute, un sfert de oră, jumătate de oră, până se împrăştie norii. Când văd că vine furtuna, dacă sunt nori albi înseamnă că bate gheaţa. Vin repede şi trag clopotele, care se aud la câţiva kilometri. Cum trag clopotele, începe vântul, se vede după cum se plimbă crengile copacilor. Dacă obloanele din clopotniţă nu sunt fixate, se trântesc. Vântul desface norii şi duce grindina departe, dincolo de sat”, spune nea Ghiţă, care a moştenit meseria de clopotar acum 12 ani, de la tatăl lui, Ilie. Ilie Puiu a tras clopotele peste 20 de ani pentru pătrăuţeni.

Clopote sunt şi la biserica din centrul satului, dar „nu-s de ploaie”, spun sătenii.

„Aici suntem pe aproape cel mai înalt punct locuit, suntem într-un con, cu un deal care ne separă de pădure şi un alt deal care ne desparte de Dărmăneşti, iar conul în care suntem amplifică sunetul spre sat. La biserica din centru nu trag niciodată clopotele de ploaie, toată lumea ştie că cele de aici alungă norii. Dacă nu s-ar trage, s-ar supăra toată lumea”, spune preotul paroh Gabriel Herea.

Decodarea sunetului de clopot

Împreună cu clopotarul, preotul ne decodează şi mesajul clopotelor. Vestea de sărbătoare este dată de un mini-concert care începe cu clopotul mic, care <cântă>, bătut scurt de trei ori, apoi de trei ori bate cel mijlociu şi la urmă de trei ori clopotul mare. Urmează toaca şi se repetă ritualul de trei ori, iar la sfârşit se mai trag o dată, împreună, clopotul mijlociu şi cel mare.

La mort se trag continuu, cam 5 minute, clopotul mare şi mijlociu, dimineaţă, la amiază şi seara. „Când aude lumea, ştie că este mort. Pe drum, oamenii mă întreabă cine a murit”, spune nea Ghiţă.

Mai este şi clopotul de alarmare, la foc. „Când aud clopotul pe timp de noapte oamenii ştiu că este ceva. Bang, bang, bang, se bate limba de clopot şi atunci ştiu că s-a întâmplat ceva. Este un sunet pe care sătenii îl ştiu că e de alarmă, un sunet ieşit din tipic”, spune preotul Herea.

Acesta ne spune şi povestea celor trei clopote de la biserica Sfânta Cruce. Au fost turnate în sat, de o familie renumită de turnători de clopote, Făgăraş. Primul a fost Mihai Făgăraş, cel care a turnat, până în anul 1850, cele trei clopote care alungă ploaia. Le-a instalat în vechea clopotniţă din lemn, ridicată la 1725. Tot Mihai Făgăraş a făcut şi clopotul Buga, de la mănăstirea Putna. Ultimul din familia Făgăraş care a turnat clopote a fost Vasile, mort în 1909. Din motive necunoscute, el nu a mai transmis secretul fiilor săi şi meşteşugul s-a pierdut. Casa familiei Făgăraş este şi astăzi în Pătrăuţi, în apropierea bisericii, dar nici unul dintre urmaşii turnătorilor de clopote nu mai are nimic în comun cu vechiul meşteşug care i-a făcut celebri până dincolo de graniţele Bucovinei.

Vibraţiile peretelui clopotului interacţionează şi cu acustica clopotniţei

Preotul Herea spune că despre sunetele de clopot se vorbeşte încă din Vechiul Testament, în Psalmi. De asemenea, clopoţei erau şi la hainele arhiereului. Acum, la slujba de dimineaţă, la Utrenie, un sunet simplu, al clopotului tras scurt, marchează momentul când preotul iese să cădească.

„La Sfânta Liturghie, când rostesc în altar rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, clopotarul bate clopotele şi toaca de trei ori. Mai trage o dată clopotul în miezul Liturghiei, la momentul transformării pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin clopot se transmite către sat ceea ce se întâmplă în biserică”, afirmă Gabriel Herea.

Pentru preot, sunetul cu adevărat magic este cel de toacă şi nu vrea să vorbească prea mult despre efectul clopotelor asupra credincioşilor ortodocşi.

Asupra norilor de grindină, însă, ne desluşeşte fenomenul şeful Staţiei Meteo Suceava, meteorologul Ioan Tănasă. Potrivit acestuia, la trasul clopotelor se produce rezonanţă pe o anumită frecvenţă în atmosferă, care produce dispersia particulelor care formează norii – apă, gheaţă, praf etc.

„Practic, se dispersează particulele solide din nori. Efectul depinde de mărimea clopotului, de forma şi de materialul din care este turnat. Este ca la o vioară, nu este de calitate din orice material. Suita de clopote face să interfereze undele sonore. Efectul se produce doar vara, asupra norilor cumulonimbi”, a afirmat meteorologul, care a mai precizat că fenomenul este cunoscut de foarte mult timp, dar nu este suficient explicat.

Oamenii au observat, însă, de-a lungul vremii, că asupra satelor unde se trag clopotele se diminuează grindina.Este posibil ca oscilaţiile produse de dangătul clopotelor să reorganizeze particulele ce alcătuiesc norii de grindină şi să-i spargă.

Modul în care vibrează peretele clopotului interacţionează cu acustica clopotniţei şi sunt foarte importante caracteristicile de propagare a sunetului în mediul înconjurător. Frecvenţele naturale sunt influenţate de temperatură, iar coeficientul termic influenţează în mod direct vibraţia bronzului, aliajul de bază pentru clopote. Cele de la Pătrăuţi au, potrivit preotului Herea, şi argint în structura lor.

Clopote automatizate, comandate prin telefonul mobil

De la meşteşugarii din secolul trecut, astăzi turnarea clopotelor se face cu înaltă tehnologie. Cea mai renumită firmă de profil se numeşte B&L Construct, este din Baia Mare şi este condusă de Radu Blotor. Radu Blotor ne-a spus că a urmat şcoala de muzică, pian şi chitară, iar turnarea clopotelor a fost un hobby. A vrut să fie numărul unu în România în acest domeniu, a făcut o specializare în Rusia, la cea mai mare turnătorie de clopote din lume, la Pyatkov, şi şi-a împlinit visul. Acum, la B&L Construct se fac şi clopote automatizate. Simplu, prin acţionarea unui buton aflat în altar, în hol sau în orice alt loc doreşte preotul, sau cu programare. La clopotele cu programare se adaugă un modem cu antenă radio sau GPS, conectate la un ceas atomic din Frankfurt.

„Poţi să le programezi pe 50 de ani. Duminică, la ora cutare, să bată clopotul mare două minute. Merg automat, programul se actualizează automat la ora 12 noaptea. Tot automat se face şi trecerea la solstiţii”, spune Radu Blotor.

Programarea clopotelor automate se poate face şi cu telefonul mobil sau cu telecomandă. Telecomanda acţionează până la maxim 600 de metri, în schimb cu telefonul mobil clopotele pot fi pornite din orice colţ al lumii. La cele automatizate cu programare se poate adăuga şi un ciocănel exterior care să bată la ore fixe sau anumite ritmuri.

Toate clopotele turnate la B&L Construct sunt din bronz (cupru, staniu şi cupru fosforos cu puritate de 99,99 la sută) adus din import. „Clopotele sunt proiectate într-o anumită notă, apoi le ducem în Olanda pentru acordare. Am făcut până acum peste 700 de clopote, de la clopote mici până la unele de 37 de tone”, afirmă patronul de la B&L Construct.

În ceea ce priveşte efectul de rezonanţă, l-a constatat şi el, dar consideră că nu este chiar cum spune legenda. Radu Blotor apreciază că, dacă sunetul unui clopot este mai puternic, poate afecta într-o oarecare măsură atmosfera şi îşi aminteşte că a constatat, la efectuarea probelor unor clopote la o biserică din Beiuş că, deşi ploua, cât au sunat clopotele deasupra bisericii s-a făcut cer senin.

„După ce am oprit clopotele, a început iar ploaia. Clopotele fac reverberaţie, e acelaşi lucru ca atunci când arunci o piatră în apă. Dacă bate un clopot de 12 tone şi stai la 10 metri de el, simţi că toate organele din corp îţi vibrează. Aşa se sparg şi norii”, a mai spus Radu Blotor.

Firma pe care o conduce mai poate face ca şi candelele electrice să se aprindă sau să se stingă cu telefonul mobil, putând fi activate cu un apel telefonic din oricare colţ al planetei.

Calitatea produselor şi rapiditatea cu care firma s-a dezvoltat i-au adus lui Radu Blotor, în 2005, invitaţia de a participa la cel de-al XXX -lea Congres al Asociaţilor Turnătorilor de Clopote din Europa şi Rusia, iar în 2008 a fost ales, în Olanda, preşedinte pentru un an al Asociaţiei Turnătorilor de Clopote Europeni. A turnat clopote pentru mănăstirea Putna, pentru Cotroceni, Cernica, Mitropolia Iaşi şi multe alte biserici şi mănăstiri celebre din ţară. Este, în continuare, aşa cum îi place lui Radu Blotor să spună, „numărul unu în România”.

Casa verde. Guvernul vă ofera 6.000 lei pentru panouri solare, 8.000 lei pentru pompe de căldură sau 40.000 lei pentru izolarea ecologică a casei

Finanțările pot acoperi până la 100% din investiție pentru cei ce vor să-și  doteze casele cu sisteme nepoluante. În total, este vorba de peste 180 milioane lei, împărțite între programele “Casa Verde” și “Casa Verde Plus”. Lansate azi de Ministerul Mediului, acestea vor fi rămâne în dezbatere publică timp de 10 zile, urmând ca lansarea oficială să fie în august.

casa verde

Doar pentru acest an bugetul programului “Casa Verde” ajunge la 138 de milioane de lei, din care 60 de milioane de lei pentru populație. Doritorii pot primi o finanțare de 6.000 de lei pentru achiziția unor panouri solare care să asigure apa caldă menajeră, 100% din costuri potrivit ministrului Mediului, Cristiana Pașca-Palmer. În cazul achiziției unei pompe de căldură, finanțarea ajunge la 8.000 de lei, adică 70-80% din costurile totale.

Pentru clădirile publice se pot obține finanțări de până la 90% din proiect, dar nu mai mult de 500.000 de lei pentru unitățile de cult și două milioane de lei pentru instituțiile publice. Pentru primării, subvenția este de maximum patru milioane de lei pentru orașele cu peste 100.000 de locuitori și scade gradual până la 500.000 de lei pentru localitățile cu mai puțin de 3.000 de locuitori, arată Agerpres.

Ce înseamnă Casa Verde Plus

Proiectele finanțate prin “Casa Verde Plus” vor include, pe lângă sistemele de încălzire, optimizarea energetică prin folosirea de materiale cu amprenta redusă de carbon, respectiv izolarea termică a pereților cu materiale, ecologice, precum lână, cânepă sau piatră bazaltică, sisteme de acoperișuri verzi, sisteme de eficientizare a consumului de resurse și sisteme de iluminat ecologice.

Un beneficiar persoană fizică poate primi maximum 40.000 de lei prin acest program, sumă care poate acoperi integral izolarea cu materiale ecologice a unei case cu o amprenta la sol de 90 de metri pătrați (materiale și manoperă). Persoanele juridice, pentru clădirile de interes public, pot primi până la 500.000 de lei.

Cei care vor să acceseze aceste programe trebuie să se înscrie la Agenția pentru Protecția Mediului de pe raza județului unde locuiesc și să întocmească un dosar. După analizarea dosarului va fi semnat un contract cu viitorul beneficiar, care va avea la dispoziție un an pentru a achiziționa sistemul și a depune facturile pentru decontare. Finanțarea va fi acordată pe principiul “primul venit, primul servit”.

Bugetul total pentru acest an pentru programul Casa Verde Plus este de 45 de milioane de lei, din care 12 milioane de lei pentru persoanele fizice și 33 de milioane de lei pentru cele juridice.

Constructorii trebuie să acorde garanție cumpărătorilor între 1-5 ani

garantie 1-5 ani, Constrctorii trebuie sa acorde garantie intre 1 - 5 aniConstructorii trebuie sa acorde garantie intre 1 – 5 ani

Prevederea devine obligatorie odată cu publicarea unei legi care prevede totodată amenzi dublate pentru nerespectarea unor norme specifice în construcții.

Legea 163/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial și va intra în vigoare după 30 de zile, din 24 august. Actul normativ prevede acordarea unei garanții între un an și cinci ani în funcție de categoria de importantă a construcție în mod obligatoriu (lucrările de importantă deosebită vor avea cinci ani garanție, care va fi prelungită cu perioada necesară remedierii defectelor).

Legea prevede și dublarea amenzilor pentru nerespectarea unor norme precum angajarea unui diriginte de șantier, de la o valoare cuprinsă între 10.000 și 20.000 de lei în prezent, la 20.000-40.000 de lei. Totdodată, dreptul de a aplica amenzi se prescrie în termen de cinci ani de la data recepției lucrării, față de 3 ani în forma actuală a legii.

Zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România

România a fost zguduită în ultimii 200 de ani de numeroase cutremure de magnitudine mai mare sau mai mică, însă cele mai puternice au fost, de departe, cutremurul din anul 1802, care a avut o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter, şi mai recent, în secolul XX, seismele din anii 1940 şi 1977 cu magnitudini de 7,7, respectiv 7,4 grade pe scara Richter.

Cauzele acestor mişcări ale scoarţei terestre din România sunt de ce mai multe ori naturale, însă specialiştii nu exclud nici intervenţia omului.

ce-se-poate-intampla-in-caz-de-cutremur

Studiile efectuate pe teritoriul ţării în ultimii 100 de ani au arătat că majoritatea cutremurelor din România sunt de origine tectonică, fiind generate prin eliberarea energiei potenţiale acumulate în anumite structuri geologice din scoarţa terestră. Foarte puţine seisme au avut alte cauze, precum alunecări de teren, explozii sau exploatări miniere.

În România, cele mai puternice cutremure se produc în curbura estică a munţilor Carpaţi, respectiv în zona Vrancea, zonă seismică cu activitate aproape permanentă, generând numeroase cutremure mai mult sau mai puţin puternice, în fiecare secol. Practic, zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, fiind însă şi cele mai devastatoare, întrucât pot atinge magnitudini de până la 7,8 – 7,9 grade pe scara Richter.

* Cele mai puternice cutremure din România au avut loc în anii 1802 (7,9 grade), 1812 (6,5 grade), 1829 (7,3 grade), 1838 (7,5 grade), 1908 (7,1 grade), 1940 (7,7 grade), 1977 (7,4 grade), 1986 (7,1 grade), iar în anul 1990, la 30 şi 31 mai, au avut loc două cutremure (6,9 grade şi respectiv 6,4 grade). Cutremurul din anul 2004 a avut o magnitudine de 6 grade pe scara Richter, dar nu a produs victime sau pagube materiale.

Directorul ştiinţific al al Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP), Mircea Radulian, explică: “Din secolul 19 încoace a fost un grup de trei cutremure majore, în 1802, 1829, 1838, dar seismul din 1802 a fost considerat cel mare cutremur produs în România, în zona Vrancei, cu 7,9 grade pe scara Richter şi cu pagube majore. Ca să vă dau un exemplu din relatările vremii, atunci au fost grav avariate toate bisericile din Bucureşti, iar acesta s-a resimţit destul de bine chiar şi la Moscova. În ceea ce priveşte victimele, situaţia a fost puţin diferită de ceea ce se întâmplă azi. Deşi nu există date, victimele nu au fost atât de multe pentru că relatările spun că s-a produs într-o zi de duminică, după slujba din biserică şi acest lucru a salvat multe vieţi omeneşti. Ulterior a fost o pauză, o activitate seismică mai mică, iar cutremurele înregistrate au fost apropiate de 7 grade. În secolul XX a urmat un alt grup de cutremure, cel din 1940, din 1977 şi cel din 1986, însă primele două, cu magnitudini de 7,7 şi respectiv 7,4 grade, au avut efecte majore. După 1990, au fost cele două cutremure din luna mai, la interval de 12 ore unul de altul unul, de 6,9 şi de 6,4 grade pe Richter, iar, dacă venim mai încoace, a fost seismul de 6 grade, în anul 2004, care nu a produs pagube. În cazul cutremurelor vrâncene pagubele se produc la peste 7 grade. Pe măsura ce magnitudinea este mai mică, nu mai sunt pagube, dar acestea sunt simţite, chiar şi cele de 5 grade”.

* Capitala României – Bucureşti – resimte puternic aceste seisme pentru că se află pe unda de şoc, dar şi din cauză că este situată pe un sol format din aluviuni, instabil şi cu depozite de roci noi, de altfel, fiind şi cea mai vulnerabilă zonă urbană din România.

“Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă urbană care este afectată de seismele din Vrancea, dar şi alte localităţi precum Iaşi, Craiova, Ploieşti, Focşani şi chiar şi localităţile din nordul Bulgariei sau din Republica Moldova. Cutremurele vrâncene produc avarii mari, pe o arie foarte mare, acesta fiind o altă caracteristică a lor. Efectele sunt foarte mari pe o anumită direcţie faţă de Vrancea, respectiv nord-est către Moldova şi sud-vest către Câmpia Română. Din păcate, Bucureştiul este exact pe această direcţie. Dacă era situat în Transilvania, din acest punct de vedere, ar fi fost mult mai bine”, a explicat Radulian.

Bucureştiul rămâne una dintre capitalele europene cu cel mai ridicat grad de risc seismic.

Primăria Capitalei a publicat recent lista actualizată a imobilelor încadrate în diferite clase de risc seismic. 190 de clădiri din Bucureşti sunt considerate pericol public în caz de cutremur, încadrându-se în clasa I de risc seismic, în timp ce alte 184 au un risc ridicat de prăbuşire, dar care nu prezintă pericol public.

Alte 302 clădiri intră în clasa II de risc seismic, ceea ce înseamnă că pot suferi degradări structurale majore, dar a căror prăbuşire e puţin probabilă, iar 76 de clădiri sunt incluse în clasa III de risc seismic. Numărul imobilelor încadrate în categorii de urgenţe, conform normativului P100-92 neîncadrate în clase de risc seismic corespunzător este de 1.625.

Din totalul imobilelor care trebuie consolidate, municipalitatea a finalizat lucrările la 31 de clădiri.

* Specialiştii afirmă că seismele din Vrancea se caracterizează printr-o activitate de replici destul de mică, faţă de alte zone seismice, atât ca mărime cât şi ca număr şi ca durată. În Vrancea se produce, în medie, un cutremur la două zile, adică în jur de 15-20 pe lună. Reţeaua INFP detectează în prezent şi cutremurele mai mici de două grade pe scara Richter.

De altfel, nu toate zonele ţării prezintă acelaşi nivel de risc seismic sau acelaşi grad de expunere la cutremur. S-a remarcat faptul că în special Moldova şi Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violenţă mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mişcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic şi de zonare seismică a teritoriului României au confirmat că nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul şi estul ţării, în timp ce în Transilvania şi în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.

În afară de regiunea Vrancea, pe teritoriul României au fost identificate mai multe zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al ţării, acestea fiind zona Făgăraş-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea, platforma continentală a Mării Negre, Crişana, Maramureş, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Româna.

Experţii INFP precizează că zona Făgăraş-Câmpulung este, de asemenea, o zonă periculoasă, dar sunt cutremure crustale, de suprafaţă, la o adâncime de până în 30 de kilometri. Cel mai mare a fost de 6,4 grade pe scara Richter, în această zonă, în anul 1916. E o zonă periculoasă, chiar dacă sunt cutremure mai mici, de suprafaţă, pentru că efectele sunt mai mari în zona epicentrală. Cutremurele crustale apar în partea superioară a scoarţei şi produc efecte mari în zona epicentrului. De exemplu, cel de 5,5 grade din zona Vrancea de adâncime s-a simţit chiar şi în Republica Moldova şi Bulgaria. Dacă ar fi fost în zona Galaţi, să zicem, un cutremur de suprafaţă de o astfel de intensitate ar fi produs pagube acolo, dar nu s-ar fi simţit la Bucureşti.

De asemenea, zona Banat, cu cutremure de suprafaţă, este periculoasă pentru că sunt mai dese şi au efecte mari în apropierea epicentrului. Cele mai mari au avut magnitudinea de 5,5. O altă zonă este Marea Neagră, aproape de graniţa cu România, de litoralul românesc, unde se produc cutremure mari, chiar de peste 7 grade. A fost unul în 1901, de 7,2 grade, dar aici trebuie să vedem şi frecvenţa cutremurelor, pentru că din studiile INFP apar la intervale de sute de ani. Încă o zonă seismică este partea de nord a Dobrogei, care se continuă în Galaţi către Bârlad. Este o zonă activă, iar cele mai mari au fost de 5,5 grade Richter şi au cam aceleaşi caracteristici ca şi seismele de suprafaţă: produc pagube acolo unde se produc. Mai este zona Crişana-Maramureş, tot cu cutremure de suprafaţă, dar aici nu există decât date istorice, mai puţin precise, unde cutremurele au magnitudini de cel mult 5,5-6 grade. Nu se poate spune cu precizie, dar aici nu sunt nici foarte frecvente şi nici foarte mari.

* România a înregistrat în ultimele săptămâni numeroase cutremure de suprafaţă, de mică intensitate, în Moldova, zona Galaţi, unde au fost peste 225 de cutremure în numai două săptămâni, cel mai mare fiind de 3,9 grade pe scara Richter. Analiza făcută până în prezent de specialiştii INFP nu arată vreo legătură între exploatările petroliere din zonă şi aceste cutremure, însă în aceste zile vor fi prezentate concluziile finale.

“Zona Galaţi este o zonă seismică, dar la fel nu este o zonă unde apar cutremure mari, cel mult de 4,5 grade. Secvenţa care a apărut acum este deosebită prin amploarea ei, cea mai mare secvenţă de acest tip în zonă respectivă şi ne-a luat puţin prin suprindere, pentru că nu ne aşteptam. Şi aici nu vorbim neapărat de o anumită magnitudine, cea mai mare a fost de 3,9, ci de faptul că se desfăşoară pe o perioadă mare de timp. Din 23 septembrie şi până în prezent au fost în jur de 225 de cutremure în zona Galaţi. Din analizele noastre aceste seisme nu se datorează exploatărilor petroliere din zonă, nu au nicio legătură. Acum sunt ceva mai puţine, a scăzut activitatea în zonă, dar noi o monitorizăm în continuare pentru că trebuie să tragem o concluzie definitivă. Este o perioadă de liniştire, dar mai pot fi reactivate. Cred că trebuie să mai aşteptăm puţin, cel puţin o săptămână”, a comentat Mircea Radulian.

Cauzele producerii cutremurelor în România sunt tectonice, în Vrancea fiind o zonă particulară, concentrată, cu seisme de adâncime mare, iar în restul teritoriului se desfăşoară o activitate de suprafaţă, cu cutremure produse la adâncime mică, de 30-40 de km. Sunt anumite sisteme de falii mai mari, bine evidenţiate, cum ar fi zona Făgăraş, care se pot activa la anumite intervale de timp mai mari sau mai mici pentru că sunt cauzate de tensiuni care apar în scoarţa terestră şi care trebuie să se elibereze.

Specialiştii afirmă că mai există şi cutremure induse, nu neapărat datorită forţelor tectonice, ci pentru că există o activitate intensă umană şi care poate să perturbe zona respectivă, dar sunt mici şi nu sunt periculoase, însă se poate întâmpla. “Nu s-a constatat că exploatările petroliere au produs cutremure induse. Cele cu efecte ceva mai mari sunt exploatările hidraulice, cu efecte asupra scoarţei, şi mă refer la bazinele mari sau zonele unde se fac explozii”, consideră directorul ştiinţific Mircea Radulian.

* “Trebuie să ne obişnuim cu aceste fenomene, la fel cum ne obişnuim cu alte fenomene meteo, precum grindină, inundaţii. Nu suntem bucuroşi, dar trebuie să ne pregătim şi să găsim o modalitate de a convieţui cu ele. Pentru că ne sunt date. Oamenii trebuie să trăiască şi faptul că suntem confruntaţi cu astfel de fenomene, trebuie să fim mai puţin panicaţi şi frământaţi, pentru că astfel de fenomene s-au produs şi se vor mai produce în viitor”, a transmis Mircea Radulian.

* În cazul producerii unui cutremur de mare intensitate oamenii sunt sfătuiţi să stea sub pereţii de rezistenţă ai locuinţei, să nu folosească liftul sau scările şi să aibă o trusă care să conţină, cel puţin, apă, conserve, medicamente, dar şi fluier şi lanternă. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a postat pe site-ul instituţiei regulile şi măsurile de protecţie pe care trebuie să le aplice cetăţenii în cazul producerii cutremurelor.

Evitarea aglomerării spaţiilor de la locul de muncă sau din locuinţă cu piese de mobilier sau aparatură instabile la seism şi amplasate în vecinătatea locurilor în care se aglomerează de obicei familia sau în spaţiul de lucru; amplasarea echipamentelor tehnice şi aparatelor casnice mai grele sau a celor pe rotile – de exemplu: copiatoare, calculatoare mari, maşini de spălat, frigidere etc. astfel încât să nu se afle în vecinătatea ieşirilor din încăperi sau apartament spre a nu bloca prin deplasarea lor accesul în cazul unui seism; fixarea aparatelor în aşa fel încât racordurile să nu sufere deteriorări în caz de cutremur; amplasarea vaselor cu chimicale, combustibili în dulapuri în care să nu se poată răsturna, în încăperi în care nu se locuieşte şi nu există pericolul de contaminare şi de incendiu; procurarea în locuinţă a cel puţin unui extinctor şi amplasarea acestuia într-un loc cunoscut şi accesibil în orice moment, lângă sursele potenţiale de incendiu; învăţaţi utilizarea acestuia, recomandă IGSU.

De asemenea, pompierii îi sfătuiesc pe oameni ca în caz de cutremur să încerce să nu se panicheze şi să nu iasă din casă pentru că scările sunt vulnerabile şi pot fi primele care se pot dărâma.

“Preveniţi tendinţele de a părăsi camera sau locuinţa, deoarece faza seismică iniţială are o durată redusă, astfel încât tocmai faza puternică a mişcării seismice vă poate surprinde pe scări, holuri, paliere, în aglomeraţie şi panică, conducând la accidente grave, nedorite. Rămâneţi în încăpere sau locuinţă, departe de ferestre care se pot sparge şi vă pot accidenta. Protejaţi-vă sub o grindă, toc de uşă solid, sub un birou sau masă care sunt suficient de rezistente spre a vă feri de căderea unor obiecte, mobile suprapuse, lămpi, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de posibilităţi vă puteţi proteja stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi şi coate, cu faţa în jos iar cu palmele împreunate vă veţi proteja capul, ceafa, iar cu antebraţele pe lateral capul (…) Dacă este posibil, închideţi sursele de foc cât puteţi mai repede iar dacă a luat foc ceva interveniţi imediat după ce a trecut şocul puternic. Dacă vă aflaţi în afara unei clădiri, deplasaţi-vă cât mai departe de clădire, feriţi-vă de tencuieli, cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri, ornamente care de obicei se pot prăbuşi în stradă. Nu fugiţi pe stradă, deplasaţi-vă calm spre un loc deschis şi sigur”, precizează IGSU.

* Cutremurul din 26 octombrie 1802

Acesta îşi păstrează renumele de “cutremurul cel mare” (7,9 grade pe scara Richter), căci s-a simţit de la Sankt Petersburg până în insulele greceşti de la Marea Egee. Durata lui a fost de două minute. În timpul lui s-a prăbuşit turnul mănăstirii Colţea. În Bucureşti au căzut toate turlele bisericilor şi multe biserici s-au dărâmat sau au fost grav avariate.

* Cutremurul din 6 octombrie 1908

Acest cutremur s-a produs în trei faze consecutive, din ce în ce mai puternice şi care au durat aproximativ trei minute. El a avariat multe case din Bucureşti şi din sudul Moldovei, unde s-au produs crăpături în pământ în zona Râmnicului şi a Vrancei şi unde s-au dărâmat multe locuinţe.

* Cutremurul din 10 noiembrie 1940

Cel mai puternic cutremur din istoria recentă a României. Seismul a avut epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 133 de kilometri. Anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismică foarte ridicată în Vrancea, deoarece pe tot parcursul acelui an s-au produs multe cutremure. Consecinţele cele mai grave ale acestui cutremur s-au semnalat în sudul şi centrul Moldovei, dar şi în nord-estul Munteniei. Oraşul Panciu a fost distrus în proporţie de 90%, deşi majoritatea clădirilor erau din lemn. În Bucureşti, principala distrugere a fost cea a blocului Carlton, care avea o structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme, dar au existat avarii serioase şi la alte edificii. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova.

După cutremur, Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat, ajungând la concluzia că normele de calcul pentru construcţia clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic.

În perioada postbelică, au fost aplicate norme noi la construcţia clădirilor.

* Cutremurul din 4 martie 1977

Ultimul mare cutremur a avut o magnitudine de 7,4 pe scara Richter şi a durat 55 de secunde, cauzând în jur de 1.600 de victime, din care 90% numai în Bucureşti, acolo unde au fost şi cele mai mari pagube materiale. De asemenea, au fost răniţi peste 11.000 de oameni şi în jur de 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Numai în Bucureşti s-au prăbuşit 33 de clădiri şi blocuri mari, cele mai multe imobile datând din perioada interbelică.

Seismul a avut epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 100 de kilometri, iar unda de şoc a fost resimţită în aproape întreaga zonă balcanică.

* Cutremurul din 31 august 1986

Un cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter şi adâncimea de 131,4 kilometri s-a produs în zona Vrancea. S-a vehiculat multă vreme informaţia, nicicând confirmată oficial, potrivit căreia câteva zeci de muncitori, ce lucrau în subsolul unei clădiri din Capitală, şi-ar fi pierdut viaţa în urma acestui seism.

* Cutremurele din 30 şi 31 mai 1990

Ziua de 30 mai 1990 a adus un cutremur cu magnitudinea 6,7 grade pe scara Richter, cu epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 90 de kilometri. O zi mai târziu, seismul a fost urmat de o replică puternică – un nou cutremur, cu magnitudinea de 6,2 grade, produs la 79 kilometri adâncime. Cele două cutremure nu s-au soldat cu victime sau pagube mari.

* Cutremurul din 27 octombrie 2004

Un cutremur cu magnitudinea de 6 grade pe scara Richter s-a produs în Vrancea, la o adâncime de 98,6 kilometri. Seismul nu a produs victime sau pagube materiale.

Surse: agerpress, Cutremur.net,
Centrul National pentru Reducerea Riscului Seismic,
INFP, ISU, PMB

A cumpărat 4 containere de transport maritim și le-a suprapus. Uitaţi-vă cum arată casa terminată!

containere de transport maritimUn constructor de case din Houston, Texas, a decis să isi construiască prima sa casă, folosind containere de transport maritim – patru, pentru a fi mai exacti.

Acesta este parcela pe care si-a început constructia casei.
m2dwd-01-Starting-Lot
Pe mai multi piloni forati, adanci de 3 m, a montat containere metalice montate unul peste altul.
containere de transport maritim
Asa arata partea din fata inainte de monta fatada.
containere de transport maritim
A dublat peretii încăperilor la interior și a făcut loc pentru termoizolatie.
hvf8h-04-Closet-Framing-Making-Room-for-Insulation
Asa arata vederea dinspre interior.
mkb1r-05-Looking-out-from-Center
Exteriorul finalizat, inca nevopsit.
509is-06-Completed-Exterior-Unpainted

Fatada finalizata.
otamf-07-Front-Finished

Camera de zi si bucataria.
dk7ky-08-Living-RoomKitchen-Finished
Un dormitor.
w2lbs-09-Bedroom-Finished

O baie.
41vv8-10-Bathroom-Finished
Duplexul finalizat.
rn4l4-11-Front-Finished

Constructorul, Sean Krieger, spune ca l-a costat 165000 USD construirea acestui duplex. Planuieste sa mai construiasca inca doua in vecinatate.

sursa