Castelul de lut din Porumbacu de Sus, o minune în Valea Zânelor

Un vis din copilărie a devenit realitate pentru Răzvan Vasile! Castelul din povești este azi unul adevărat, de care speră să se bucure fiul său, alături de familie și prieteni. Nu a fost ușor să-l ridice, dar hotararea pe care a avut-o l-a ajutat să ducă la bun sfârșit un proiect care pentru mulți ar fi părut imposibil.
castelul-de-lut-620x264
„Am lucrat la Leo Burnett cu ani în urmă, iar apoi mi-am făcut o firmă, tot pe partea de publicitate pe tricouri.” a declarat pentru economica.net, Răzvan Vasile în vârstă de 44 de ani. „Eu de mult cochetam cu ideea de a fugi din Bucureşti. Mama fiind ardeleancă, vacanţele de vară le petreceam la Mândra, în zona Făgăraşului. Prin 2005-2006 am început să caut teren în zona Sibiului, pentru că mi-a plăcut, iar în 2006 am cumpărat terenul de 8.000 mp de la Porumbacu de Sus”.

Castelul se află la 40 km de Sibiu, în Valea Zanelor și va deveni pensiune. Are zece camere şi o amprentă la sol de 320 mp. A fost construit de meșteri și muncitori din Maramures, pe baza unui proiect realizat de arhitectul Ileana Mavrodin. Pentru amenajările interioare sunt folosite ideile arhitectei Ramona Pop. Fundaţia este realizată din beton şi pietre, structura este din lemn, iar pereţii sunt construiţi din cob (buștean de molid și apoi acoperit cu cob), un amestec de pământ, apă, paie, argilă şi nisip. Pereții exteriori au 60 cm grosime iar cei interiori 45 cm.

„Tencuiala exterioară este de var și nisip și turnurile sunt din piatră de rău, zidite cu var și nisip”, a explicat Răzvan Vasile, pentru casenaturale.org. Totul este realizat cu materiale naturale, iar ferestrele şi uşile sunt diferite, fecare cameră având intrarea sa separată.
castelul_de_lut3_33019700

„Am vrut să fie o casă de poveste pentru că avem un băieţel de şapte ani şi am călătorit în ţară la diverse pensiuni. Am vrut să fie altceva”, a declarat Răzvan Vasile.

„Pentru proiectul ăsta am schimbat cinci arhitecți. Este destul de greu să faci un astfel de proiect, dar până la urmă eu cred că merită. Acum toată lumea care trece prin zonă se oprește și admiră, face poze sau filmează. Ca și costuri, din punctul meu de vedere am ieșit mai scump decât o casă din cărămidă, dar în final cred că o să merite. Sincer, cred că nu reușeam asta dacă nu aveam sprijinul moral al familiei. Soția și băiatul mi-au fost alături”, a povestit Răzvan Vasile pentru casenaturale.org.

Castelul, structurat pe două nivele, parter și mansardă, îi aduce aminte proprietarului de verile pline de povești petrecute în copilărie alături de bunici în satul Mândra din Ţara Făgăraşului.

maxresdefault1-1024x683

as_64674800

542395307-1024x576

reportaj de Mădălina Corina Diaconu

surse: economica.net, realitatea.net, casenaturale.org

Case din baloti de paie la Rasuceni – in perfecta armonie cu natura

Probabil cam tot ceea ce facem in constructii in prezent este direct sau indirect legat de natura. Nimic nu se mai ridica la intamplare si fara a avea in vedere impactul asupra mediului inconjurator. Cat priveste constructiile private, grija noastra este sa ne apropiem de natura, folosind materiale naturale, ieftine si eficiente si integrand locuinta intr-un spatiu nealterat. Resursele pe care le avem la dispozitie sunt nenumarate si printre acestea se numara, greu de crezut, si paiele.

baloti de paieConstructorii spun ca o casa ecologica, naturala, precum o casa construita din baloti de paie, nu numai ca este sau poate fi o casa sanatoasa, ci si una foarte sigura la cutremure, incendii sau inundatii, dar poate fi si o casa atat de eficienta energetic, incat se poate vorbi de o casa pasiva, cu costuri de intretinere reduse cu pana la 70 la suta.

Printre avantaje acestia enumera pretul redus al materialelor de constructii – paiele gasindu-se din abundenta in natura – si rolul de foarte bun izolator al paielor, fara a necesita termoizolare suplimentara. Mai mult, combinand materialele naturale si tehnologia moderna se obtine in final o casa cu aspect modern si eficienta energetica foarte ridicata. Puteti avea o casa 100 % ecologica daca alegeti si termozilotatii din lana, canepa sau fibre din lemn pentru teromo si fonoizolarea suplimentara a locuintei. Pentru a va convinge, va prezentam mai jos cateva proiecte de case din baloti de paie.

Primul exemplu este o casa din baloti din baie construita in comuna Rasuceni, din judetul Giurgiu, la circa 65 de kilometri de Bucuresti. Casa este desfasurata pe un singur nivel, cu o suprafata construita de 126 de metri patrati si este construita integral din baloti de baie pe schelet din lemn. Costurile estimate pentru o casa la cheie sunt de 350-400 de euro pe metrul patrat, dar pot scadea la 250 de euro in anumite conditii.

case din baloti de paie naturale

Case din baloti de paie – casa de la Rasuceni

case din baloti de paie naturale

Case din baloti de paie – planul casei

case din baloti de paie Straw bale house construction details 5

Trebuie avute in vedere unele criterii minime pentru o constructie reusita, precum uscarea balotilor din paie astfel incat umiditatea sa nu depaseasca 20 de procente. De asemenea, balotii trebuie sa fie legati compact pentru a impiedica ulterior patrunderea umezelii in interior, in caz contrarar riscati sa va treziti cu pereti mucegaiti pe interior. Mai jos vedeti imagini de la un alt proiect de casa din baloti de paie.

case din baloti de paie naturale

Case din baloti de paie – proiectul

case din baloti de paie naturale

Case din baloti de paie – un alt exemplu

case din baloti de paie Straw bale house construction details 8 case din baloti de paie Straw bale house construction details 9

Surse: casepractice.ro, Wikihow.com, Natural-home4u.com

 

Ce au în comun struţii şi eolienele

De la creşterea struţilor la prepararea vânatului şi apoi la crearea unei linii de produse cosmetice din grăsimi de urs sau de struţi. Şi asta nu e tot. Antreprenorul care a dezvoltat acest business are în plan un parc eolian şi o secţie de producţie de hrană pentru animale de casă.

Pentru că a deschis un business exotic, la care nu vrea să renunţe în ruptul capului, Veceslav Surachi, un moldovean din Chişinău stabilit în România în anii ’90 a trebuit tot timpul să se reinventeze. Vorbim despre o afacere cu struţi, singura fermă de acest fel şi de această anvergură din România. La circa 60 de kilometri de Bucureşti, spre Alexandria, în comuna giurgiuveană Răsuceni, cresc anual circa 1.500 de struţi africani, care depăşesc 100 de kilograme în 12-14 luni. „Mi-au plăcut struţii şi încet-încet am intrat în piaţă”, spune Veceslav Surachi acum, după mai bine de 11 ani în care s-a convins că poate fi un business bun să creşti struţi, dar piaţa este atât de limitată încât nici nu se poate pune problema extinderii organice. Şi dacă tot vorbim despre piaţa cărnii de struţ din România, aceasta este de circa un milion de euro anual, sumă de care se face responsabilă în proporţie de 90% compania Suraki, deţinută de acest antreprenor. Diferenţa este acoperită de vânzările unor producători mai mici.

Următoarea ţintă: vânatul

Însă o nişă atât de îngustă cum este producţia şi comercializarea de carne de struţ – despre care specialiştii nutriţionişti afirmă că este foarte sănătoasă, datorită cantităţii mici de colesterol, iar o altă mare calitate este faptul că nu asimilează hormonii de creştere – nu a fost de ajuns pentru antreprenorul Surachi. Creşterea volumelor de vânzări a fost prima încercare, însă nici diversificarea gamei de produse – Suraki vinde nu doar carne de struţ, ci mici, frigărui şi cârnăciori, precum şi semipreparate care au nevoie de minimă procesare acasă -, nici extinderea afacerii către prelucrarea pielii de struţ sau comercializarea ouălor nu au adus mari plusuri unui business care se învârtea în jurul unui milion de euro anual. Asta pentru că, pe de o parte carnea de struţ este una exotică, nefiind pe lista scurtă de priorităţi a românilor, dar şi pentru este destul de scumpă (circa 20 de euro pe kilogram preţ de retail). Aşa că, dacă tot a investit într-un abator, moldoveanul a început să cumpere oi şi capre de la producătorii locali şi, astfel, a lansat o nouă gamă de produse, de semipreparate din carne de oaie, berbecuţ şi capră. A urmat apoi lansarea unei alte game, în urmă cu doi ani, când a prins un contract cu Romsilva pentru preluarea vânatului mare din toate domeniile de vânătoare ale regiei de stat. Astfel, toţi mistreţii, urşii şi cerbii sau căprioarele împuşcate de străini pe domeniile deţinute de Romsilva ajung spre procesare la Răsuceni. Brandul creat (Tolba Vânătorului) a prins bine în piaţă, mai ales că şi concurenţa a dispărut. Este vorba despre Stenyon, singurul procesator român axat pe carne de vânat, care a intrat în faliment în 2010. Interesant este faptul că falimentul Stenyon exact de asta a venit, pentru că nişa vânatului era prea îngustă şi nu oferea posibilitatea acoperirii investiţiilor realizate în abator şi în linia de procesare, investiţii realizate prin credite bancare. Ca o paranteză, în anii buni Stenyon făcea vânzări de 12-14 milioane de euro şi avea distribuţie naţională.

„După ce am lansat Tolba Vânătorului, cifrele de vânzări au început să crească”, susţine Dorin Palcu, directorul general al Suraki. „Nu foarte mult, dar împreună cu faptul că cealaltă gamă de produse, cea de preparate din oaie şi capră, s-a aşezat bine pe piaţă, vânzările au ajuns la aproape două milioane de euro în 2011”, a mai adăugat acesta.

Fonduri europene la fiecare pas

Politica paşilor mărunţi, dar şi accesarea în permanenţă, pentru orice investiţie realizată, de fonduri europene, a făcut ca businessul construit de Veceslav Surachi la Răsuceni să meargă înainte chiar şi în criză. Mai mult, în 2010 compania accesa un grant de circa 800.000 de euro de la Uniunea Europeană pentru cercetare. Astfel, împreună cu Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice din Bucureşti, Surachi a studiat timp de doi ani, până în iunie 2012, posibilitatea creării unor produse cosmetice din grăsime de struţ. Rezultatele sunt o premieră pe piaţa românească, pentru că în această toamnă compania giurgiuveană va lansa o gamă de produse cosmetice (mai exact 12 produse ca demachiante, creme de zi şi de noapte, balsamuri de păr, creme antirid, uleiuri de masaj, creme de protecţie solară şi altele). „Grăsimea de struţ are un conţinut ridicat de Omega 3, 6 şi 9, iar pe lângă gama de produse cosmetice vom lansa tot în toamnă şi un set de suplimente alimentare”, spune Ruslan Bespalii, directorul Departamentului de Cercetare şi Dezvoltare din cadrul Suraki. El ştie că problemele abia încep, întrucât distribuţie de produse cosmetice şi suplimente alimentare realizate din grăsime de struţ sau de urs nu ştie nimeni cum se face – aşa că reglajele se vor face din mers, la fel cum se întâmpla cu ani în urmă, când a ieşit în piaţă cu primele caserole de carne de struţ.

Câteva planuri există. „Vom începe cu distribuţia în magazinele specializate, apoi vom încerca să intrăm în farmacii”, spune Ruslan Bespalii. Deja au fost făcute diligenţele pentru a obţine aprobările necesare pentru a vinde suplimentele alimentare în farmacii. Reprezentanţii Suraki nu vorbesc încă despre nume sau alte elemente de branding sub care vor lansa cosmeticele, spun doar că acestea nu vor fi ieftine. „Ca zonă de preţ vor fi undeva mediu spre sus”, afirmă Ruslan Bespalii, adăugând imediat că materia primă din care se realizează aceste produse nu este la îndemâna oricui. „Cine știe de unde ar putea lua grăsime de urs, de exemplu, despre care se ştie că este un antiinflamator foarte eficient”, explică moldoveanul care este logica plasării în zona de preţ medie sau chiar ridicată. El este convins că noua găselniţă a companiei va avea succes – este drept, un succes limitat în marginile nişei în care se găseşte. Tocmai de aceea a făcut deja proiectul pentru un parc eolian – tot are la dispoziţie terenul – şi o linie de producţie de alimente pentru animale de casă, din resturile care rămân din struţ, urs sau căprioară. Bineînţeles, le va realiza doar cu o cofinanţare

DEZVOLTARE ÎN PAŞI MICI

2001 – Veceslav Surachi cumpără circa 300 hectare de teren agricol în Răsuceni, judeţul Giurgiu; terenul asigură furajarea animalelor din fermă, astfel având un ciclu de producţie complet integrat. Tot atunci aduce prima pereche de struţi africani.

2002 – Începe construcţia fermei de creştere a struţilor, investiţie cofinanţată de Uniunea Europeană.

2006 – Este finalizată prima investiţie; ferma de creştere şi înmulţire a struţilor are o capacitate de până la 20.000 de capete.

2007 – Restul complexului agro-industrial este terminat. Ferma dispune acum de abator, secţie de prelucrare a cărnii, secţie de prelucrare a pieilor şi staţie de epurare şi incinerare. La fel, investiţia este cofinanţată de Uniunea Europeană.

2008 – Suraki scoate pe piaţă preparate din carne de oaie şi capră, pe lângă cele din carne de struţ.

2010 – Începe cercetarea pe zona de producţie de produse cosmetice cu bani europeni. Realizează gama de produse Tolba Vânătorului, preparate din carne de urs, mistreţ şi căprioară.

2012 – Termină cercetarea şi decide lansarea unei linii de cosmetice pe bază de grăsimi de struţ şi de urs. Accesează un nou proiect finanţat de UE pentru realizarea unei linii de producţie de hrană pentru animale de casă.

2013 – Intenţionează să solicite finanţare nerambursabilă de la UE pentru realizarea unui parc eolian pe cele 300 de hectare pe care le deţine. Ar urma să fie ridicate 10 centrale eoliene într-o zonă în care vântul este nelipsit tot timpul anului.

sursa