Mitul „românului-infractor”, pulverizat de statistici

Aproape trei decenii, propaganda a forțat pe toate canalele ideea „românului-infractor”, aducând grave prejudicii de imagine și de auto-percepție românilor. Știrile care abundă în relatări de furturi, tâlhării, violuri și multe alte infracțiuni, acuzele mai mult sau mai puțin directe sau „analizele specialiștilor” au indus percepția generală că România este un spațiu al infracționalității și că românii au o înclinație aparte pentru infracțiune. Pe cât de elaborată a fost manipularea, pe atât de simplă este demontarea acesteia, cu ajutorul datelor statistice.
O comparație cu celelalte țări comunitare pe baza datelor Eurostat, realizată de www.analizeeconomice.ro,  ne arată o Românie care stă mai bine decât majoritatea statelor la capitolul infracționalitate. Eurostat a actualizat zilele acestea datele privind ratele infracționalității pe tipuri de infracțiuni aferente anului 2016. Sunt cuprinse și date aferente unor state din vecinătatea spațiului comunitar. Rata infracționalității se calculează prin raportarea numărului de infracțiuni la o sută de mii de locuitori.
Astfel, cele mai multe tâlhării la suta de mii de locuitori s-au înregistrat în Belgia (196,68), Spania (152,12), Franța (148,39), Portugalia (128,74), Anglia și Țara Galilor (102,01). În România, rata infracțiunii de tâlhărie a fost în 2016 de 15,67 (locul 24 din UE). În afara UE, cea mai mare rată a infracțiunii de tâlhărie s-a înregistrat în Turcia (34,45).
Rata infracțiunii de furt din statele spațiului comunitar a atins cele mai mari valori în Danemarca (3.952), Suedia (3.811), Anglia și Țara Galilor (2.286), Finlanda (2.069) și Franța. În afara UE, cea mai mare rată a furturilor s-a înregistrat tot într-o țară nordică, și anume în Norvegia (2.006). În România, rata infracțiunii de furt a fost de 466,08 (locul 24 în UE).
Statistica Eurostat ne oferă date și despre furturile din locuință. Rata furturilor din locuințe a înregistrat cele mai mari valori în Danemarca (777,59), Belgia (590,66), Suedia (428,60), Luxemburg (368,42) și Franța (361,29). În afara spațiului comunitar, cea mai mare rată a furturilor din locuințe s-a înregistrat în Elveția (312,8). În România, această rată a avut o valoare de 75,07, plasându-ne pe antepenultimul loc din UE.
Rata infracțiunii de vătămare corporală ne arată că în Anglia și Țara Galilor s-au înregistrat în 2016 cele mai multe infracțiuni de acest tip din spațiul comunitar (799,53 la 100 mii locuitori). Belgia (603,26), Luxemburg (494,75), Franța (363,86) și Germania (170,41) sunt statele aflate pe următoarele locuri în acest top. România, cu o rată a vătămărilor corporale de 1,54, e pe ultimul loc în UE.
Rata infracțiunii de viol din spațiul comunitar a înregistrat cele mai mari valori în Anglia și Țara Galilor (71,05), Suedia (64,06), Irlanda de Nord (44,60), Scoția (32,64) și Danemarca (29,42). România a înregistrat o rată a infracțiunii de viol de 4,76 (locul 20 în UE).
autor: COSMIN ȚÎNTĂ
Mai multe date și
tabelul comparativ pot fi găsite AICI.

Avertisment pentru românii care vin în sau pleacă din țară: “Nu vă riscați viețile. Nu vă lăsați viața în mâinile lor”

Avertisment pentru toți românii care vin în țară sau vor să plece în străinătate la prețuri mici:

Nu vă încredințați viețile șoferilor de mașini cu locuri 8+1 doar pentru că e cu câțiva lei mai ieftin. Practica celor care își câștigă existența astfel este știută de mulți ani, dar afacerile lor au devenit înfloritoare, astfel că au ajuns la rândul lor să angajeze șoferi neexperimentați care nu cer mulți bani, iar aceștia ajung să conducă zile întregi, fără odihnă, punându-vă astfel viețile în pericol.

țară

Accidentele cu așa zise „microbuze” de 8+1 persoane sunt tot mai dese, iar tragedia din Ungaria în care toți pasagerii și-au pierdut viața este poate cea mai cunoscută.

În ultima perioadă, nu există zi fără un astfel de accidente, unele minore altele mai grave, iar oganizația AEBS atrage atenția autorităților europene că este momentul modificării legislației:

Legea Europeana a transportului internațional de calatori reglementează foarte strict acest domeniu. Dar cu toate ca avem aceasta lege, 90 la suta din Transportatorii de persoane români au găsit o portiță în lege, prin care pot lejer sa efectueze transport internațional, fără nici o licență, fără asigurări pentru călători, fără chitanță sau bilet de drum si fără sa plătească impozite.

Ambele Regulamente CE nr 2121/98 si CEE nr. 684/92 sunt DISCRIMINATORII, pentru ca ele vorbesc doar de Transportul internațional de persoane cu mașini mai mari de 10 locuri.

Este inacceptabil ca Legiuitorul să vină și să facă o lege ce împarte un domeniu în doua modele. Transportator licențiat (obligatoriu mașini cu minim 10 locuri) si Transportator nelicențiat cu maxim 9 locuri. Cel cu licența trebuie sa aibe o garanție de 9.000 euro pentru fiecare mașină, trebuie sa aibă asigurare de pasager și multe altele, iar cel fără licența, nici măcar impozit nu trebuie sa plătească pentru că poate scăpa necontrolat pe tot traseul european.

Gândiți-vă bine: „Viața are prioritate și stă in mâinile noastre”…

Cum explică psihologul sindromul Italia

Psihologul Cristina Lazarin spune că sindromul Italia ține mai degrabă de structura fiecărui individ în parte. În timp ce unii se pot redescoperi odată plecați pe alte meleaguri, alții ajung să intre în depresie din cauza singurătății, pentru că nu se adaptează noilor condiții și grijilor care-i copleșesc.

”Sigur că există un anumit tip de comportament care e generat de plecarea în străinătate. Sunt foarte mulți români plecați în Spania, ar putea fi și sindromul Spania, sindromul Franța sau sindromul Suedia. E vorba de un anumit tip de comportament care la rândul său generează un anumit diagnostic, o anumită boală, o tulburare. E vorba de un cumul”,  a explicat Cristina Lazarin, un psiholog din Vrancea.

Ea spune că nu se poate pune o etichetă în psihiatrie și că, în general, se evită foarte mult denumirea, boala în sine, eticheta, care nu folosește nimănui și la nimic.

Psihologul arată că există depresie, atacuri de panică, anxietate, tulburări  de afectivitate și că toate țin de o anumită structură de personalitate.

“De ce nu vorbim despre sindromul tânărului care pleacă la facultate? Există această desprindere de mediu, de readaptare și în cazul tinerilor care pleacă la facultate. Si acolo putem vorbi de anumite tulburări, asta nu înseamnă că toți tinerii pățesc ceva când pleacă la facultate. Așa este și aici. Nu toți cei care pleacă la muncă în străinătate dobândesc ceva, mulți se adaptează, se redescoperă, redevin, devin altcineva”, explică Lazarin.

Psihologul spune că în cazul multora dintre oameni plecarea este un lucru pozitiv și arată că în cazul celorlalți aceste probleme de inadaptare vin din structură.

“Sunt cei care nu se adaptează, nu-și găsesc amici, le place și se complac în singurătate. Astfel, poate apărea foarte ușor depresia. Însă dacă luăm alt individ și-l ducem în Italia acesta se poate redescoperi, poate să devină alt om. Asta în timp ce altul poate să sufere o mare dezamăgire. Eu cred că aceste probleme nu au legătură cu plecarea, ci cu structura individului”, a mai explicat Cristina Lazarin.

Viață de badantă în Italia. ”Dormeam în pat cu o bătrână care urla toată noaptea. Lipsa somnului, dorul de casă și singurătatea m-au terminat…”

Au plecat departe de țară și de cei dragi, în speranța unui trai mai bun, a unor salarii decente cu care să-și întrețină familiile, însă unele din ele au venit acasă în depresie, cu nervii zdruncinați, având nevoie de ajutor de specialitate. Este cazul multor femei, unele dintre ele din Vrancea, care recunosc, deși nu le e deloc simplu, că au câștigat bani frumoși afară, dar și-au pierdut liniștea și sănătatea.

badantă

În ultima vreme, psihologii și psihiatrii au avut de-a face cu mai multe paciente, care au ajuns la ei cu aceleași simptome, provocate de aceleași cauze. I s-a spus sindromul Italia, pentru că se manifestă în principal la femeile care au fost plecate la muncă în peninsulă, unde au avut grijă de bătrâni. Este și cazul Mariei, care a clacat și a ajuns să fie internată la psihiatrie, în Italia.

“Lipsa somnului m-a afectat mult, dar și dorul de casă, singurătatea”

”Am lucrat la o familie cu trei bătrâni. Lucram 24 din 24. Nu aveam liber, nu aveam condiții, nu dormeam, ajunsesem să mă droghez cu tutun și cafea în loc să dorm nopțile. A fost foarte greu, fără liber, fără să pot ieși undeva, bătrânii urlau noaptea, așa am început cu depresiile. Cu starea asta de nesomn am ajuns să fiu internată de trei ori în Italia. Lipsa somnului m-a afectat foarte mult, dar și dorul de casă, singurătatea”, spune femeia din Vrancea care și-a ales ca pseudonim Maria.

Vrânceanca povestește că nopțile îi erau un coșmar și că nu se putea nicicum odihni. Trăia în aceeași cameră cu o bătrână bolnavă, care deseori își ieșea din fire, pe fondul bolii de care suferea.

”Nu aveam niciun pic de intimidate, să dormi în pat cu o bătrână care urla toată noaptea, ea urla, fiul ei urla, ajunsesem să beau cafea și să fumez toată noaptea în loc de dorm”, mai spune Maria.

Deși i-a fost extrem de greu și a venit acasă cu nervii zdruncinați, Maria nu regretă experiența și dacă ar fi să o ia de la capăt din nou ar alege să muncească peste granite. Fără banii astfel munciți, nu ar fi putut realiza nimic pentru ea si familia ei.

”Nu regret nimic, de acolo am făcut casa, de acolo am făcut tot ce am. Ne-a fost foarte greu anii ăștia petrecuți departe, să nu fii alături de familie e cumplit, însă altfel nu aș fi putut face nimic în țară”, spune femeia.

A adunat zece ani de durere, dor, frustrări și oboseală

Elena este o altă vrânceancă ce a ales să-și spună povestea. Deși timid, fără prea multă detalii.

A fost timp de zece ani menajeră în Italia, a avut grijă de bătrâni, deși acasă îi avea pe cei dragi, care la rândul lor aveau nevoie de ea. Însă fără banii munciți în străinătate i-ar fi fost greu să-și întrețină familia, așa că a răbdat, a adunat zece ani de durere, dor, frustrări, oboseală. Cel mai greu i-a fost însă atunci când în țara străină i-au ajuns copiii. Starea de neliniște și de nesiguranță au cuprins-o până la disperare.

”A fost mai greu când au venit copiii acolo. Ii luau la muncă, dar nu stiau pentru ce muncă îi luau. Îi luau cu un scop,  dar am auzit și cazuri când îi puneau să mute o geantă câteva sute de metri mai încolo si le dădeau bani pentru asta. Numai că acolo erau droguri, iar dacă nu ar fi plecat la timp puteau fi arestati. Am fost foartre stresata. O perioadă grea, tulburătoare, care mi-a măcinat sufletul”, mărturisește timid femeia.

 

Natalia Intotero, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, sfaturi pentru românii care pleacă din țară

Natalia Intotero, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, îi sfătuiește pe români să se informeze bine înainte de a pleca din țară, să-și caute joburi cu contract de muncă prin site-ul Eures, ca să meargă la sigur. În plus, să verifice dacă firma de transport cu care călătoresc este autorizată.

Ministrul pentru Românii de Pretutindeni a povestit că românii pe care îi întâlnește în diaspora îi spun că s-ar întoarce oricând dacă ar avea condiții mai bune în localitățile de unde au plecat.

Am stat la discuții cu români care sunt plecați de 10-15-20 de ani și marea majoritate îmi spun că la bătrânețe își doresc să se întoarcă în România. Alții îmi spun că își doresc să se întoarcă în România oricând. Ce i-ar determina? Salarii decente, o siguranță a zilei de mâine, îi interesează foarte mult partea de servicii, de infrastructură, să avem autostrăzi, în localitățile de unde au plecat să beneficieze de servicii medicale și de educație de calitate. Și pentru o mai bună informare a lor, am amendat Codul administrativ, astfel încât fiecare primărie, unitate administrativ teritorială, pe site-ul lor să aibă o secțiune pentru românii plecați în lume, cu tot ce se realizează bun din localitatea respectivă”, a povestit ministrul.

Mulți români ajung să lucreze în condiții greu de imaginat peste hotare, cei mai expuși fiind cei care lucrează în agricultură sau asistență domestică.

În primul rând trebuie să cunoască legislația țării înainte să plece de aici, să meargă doar dacă este ferm convinsă că este un contract de muncă cu forme legale, și singura variantă este prin platforma Eures, pentru nicio clipă să nu-și lase documentele de identitate în seama altor persoane chiar dacă li se spune de la început: pentru siguranța ta îți ținem noi documentele, nu! Acestea trebuie păstrate în permanență. Să verifice firma, compania de transport, să aibă un telefon asupra sa, fiindcă nu mai există roaming și orice conversație este accesibilă. Și să știe atunci când este într-o situație dificilă că statul român este alături de acea persoană prin intermediul programelor pe care le are Ministerul Afacerilor Externe. Înainte de a pleca într-o călătorie, să intre pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe și să cunoască și numărul de telefon de urgență”, a explicat ministrul Intotero.

3,4 milioane de români sunt plecați peste hotare. Întoarcerea lor din țară se depărtează cu fiecare an care trece. Copiii lor s-au născut peste hotare și legătura cu țara devine din ce în ce mai firavă. De aceea, cursurile de limba română organizate în școli și taberele în România sunt soluția găsită de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. Pe de altă parte, există și copiii care au rămas acasă și care au căpătat o aversiune față de ideea de a pleca și ei.

„Am avut întâlniri cu copiii românilor plecați în străinătate, copii de diferite vârste, de la vârsta școlară, până la studenți, și chiar îmi spuneau câțiva studenți care au crescut alături de bunici, prin ce drame au trecut atunci când bunicii lor s-au dus, când părinții nu au reușit să vină acasă, să se ocupe de creșterea și educarea acestora și ei au crescut efectiv cu cheia la gât. Nu au vrut să plece din țară, dimpotrivă, viața grea i-a făcut să învețe și chiar au rezultate excepționale la învățătură. Dar sunt tineri marcați, marcați pe viață”, mai spune Natalia Intotero.

Campania „Informare acasă! Siguranță în lume!” continuă tot anul, în toamnă ținta fiind adulții care vor să lucreze în afara granițelor. În această perioadă au avut loc întâlniri pentru tinerii care vor să studieze în străinătate și aveau nevoie de informații.


Credem că autoritățile ar trebui să lanseze o campanie de informare cu privire la riscurile și beneficiile muncii în străinătate, mai ales când aceasta implică minori rămași singuri acasă și să gândească politici publice sociale pentru sprijinirea acestor familii despărțite din cauza sărăciei.

Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mamă

Dor. Cuvânt intraductibil în alte limbi. Un cuvânt care de ani de zile e scris cu lacrimile celor care sunt plecați din țară pe o hartă a nedreptății și nefericirii lor. „Dor” nu se poate traduce în alte limbi, dar se simte ca o rană. Dorul de mamă, de copii, de țară, dorul de „acasă”, dorul care doare și care ne îmbolnăvește.

În an centenar, România mare este mai mică acum cu 3,4 milioane de români. De când au început plecările peste hotare ale celor împovărați de nevoi, în jur de 750.000 de copii au trecut prin experiența traiului fără un părinte sau fără doi. Copii deveniți azi adolescenți sau chiar adulți și pentru care iubirea se răspândește pe Skype. Și ale căror familii erau întregi doar o lună pe an, în concediile din august. Și cum nu au putut să apese pe un buton ca să oprească cursul vieții când părinții nu erau lângă ei, au învățat să trăiască cu depărtarea în suflet. Sunt copiii bolnavi de dor de mamă.

Nu știu un mesaj mai dramatic și mai curat, și mai profund decât al unui copil care se sinucide pentru a-ți transmite ceva. Adulții îl ignoră”, spune Silvia Dumitrache, activistă româncă din Milano.

Statisticile organizațiilor de protecție a copiilor spun că ar fi acum în România 320.000 de orfani „albi”

Sunt milioane de părinți care au învățat să trăiască cu suferința depărtării de propriii copii. Doar că dorul și vinovăția au crescut în sufletul lor ca o tumoare. Au plecat în străinătate pentru bani, pentru viitorul copiilor, dar nimeni nu i-a învățat cum să trăiască fără rădăcini. Așa că și-au impus să nu trăiască nici în Italia, Spania, Anglia, Germania sau pe unde i-au purtat pașii la muncă, nici în România. Acolo doar au muncit și au pus stop întregii lor existențe, în așteptarea unui „viitor mai bun”, sintagmă care a devenit treptat și mai depărtată, și mai golită de sens. Și nu au trăit nici în România, unde împlinirile sufletești au fost suplinite de vise înălțate din beton, cu termopane, centrale electrice și mobilă modernă. Case goale.

Prăpăstii sufletești care i-au îmbolnăvit în fiecare zi. Care îmbolnăvesc o țară întreagă: copii și părinți. În fiecare an, sute de femei, în special, ajung în spitalele din România cu Sindromul Italia, o patologie psihică ce afectează persoanele care lucrează peste hotare, din cauza depărtării de casă și dezrădăcinării, surmenajului de la locul de muncă, necunoașterii limbii, insecurității serviciului.

sursa

Un rac a devenit eroul Internetului, dupa ce si-a detasat un cleste pentru a scapa din supa care fierbea (Video)

Un rac care si-a sacrificat un cleste pentru a scapa cu viata din oala cu apa, in care ar fi trebuit sa fiarba, a devenit erou pe Internet.

rac
O inregistrare cu eroul necuvantator incercand sa iasa din oala si detasandu-si intentionat un cleste, pentru a se putea elibera, a devenit viral intai pe retelele de socializare din China, dupa care in intreaga lume, arata The Guardian.

Desi ar fi trebuit sa ajunga supa, racul curajos a fost gratiat, ajungand in final animal de companie. Cel care l-a filmat, cunoscut cu numele de utilizator Jiuke, a simtit ca este vorba despre o vietate speciala, asa ca l-a luat acasa si l-a asezat intr-un acvariu.

“Il las sa traiasca. L-am luat deja acasa si il cresc intr-un acvariu”, a scris el online, dupa ce, impresionati de curajul creaturii, multi internauti l-au rugat sa-l lase in viata.

In China, racii sunt la mare cautare, fiind crescuti inclusiv in crescatorii. Anul trecut, productia de raci s-a triplat fata de 2007, obtinandu-se 850.000 de tone, mai arata sursa.

Sindromul Italia, suferința celor dezrădăcinate, desconsiderate, dezamăgite, umilite. Prizonierele durerii caută, la Socola, drumul spre eliberare

Ce este Sindromul Italia? Medicii spun că este un fenomen medico-social care afectează femeile plecate la muncă în străinătate și pe fondul condițiilor stresante de muncă și trai dezvoltă tulburări psihice. Mii de românce suferă de probleme psihice cauzate de dorul de copii și țară. Libertatea lansează astăzi o campanie de conștientizare a unui fenomen care afectează mii, zeci de mii de familii. Ale celor plecați la muncă în străinătate.

SUMAR

  • În acest episod din Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mamă” vă explicăm exact ce înseamnă Sindromul Italia și cum afectează femeile plecate la muncă peste hotare.
  • Sindromul Italia este un fenomen medico-social, nu o boală în sine, care înglobează tulburările psihice de care suferă femeile din Europa de Est care au plecat în străinătate și au lucrat ca îngrijitoare de persoane vârstnice, adică „badante”.
  • Sindromul Italia este denumirea dată acestui fenomen de către doi psihiatri din Ucraina, în 2005, și a fost preluată de medici din toată Europa.
  • Numai anul trecut la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași au fost internate 150 de femei cu tulburări legate de depărtarea de casă.
  • Tratamentul cu internare de 10 zile este între 2800 și 3900 de lei, decontat de Casa de Asigurări de Sănătate, dacă pacientul și-a plătit cotizațiile pe perioada plecării din țară. Asta înseamnă, luând în calcul costurile medii pentru un tratament, că numai anul trecut Casa a decontat în jur de jumătate de milion de lei pentru aceste paciente ajunse la spitalul din Iași.  
  • Simptome: depresie, lipsa chefului de viață și a poftei de mâncare, oboseală, insomnia, dureri, gânduri suicidare.
  • Profilul pacientului: femeie în jur de 45-50 de ani, care a plecat și muncit în străinătate în ultimii ani, în condiții stresante, departe de copii și de casă, în marea majoritate fără studii sau cu studii medii.  
  • Sindromul Italia nu se referă numai la Italia. Pot dezvolta tulburări psihice și persoane care au lucrat în alte țări, elementul comun fiind stresul locului de muncă și dezrădăcinarea, depărtarea de familie.

”Când m-am întos în țară nu mai puteam să merg. Șoferul microbuzului m-a dus în brațe la toaletă.”

Socola, mai 2018.  Cu un halat plușat pe umăr, femeia se apropie încet, tremurând. Se așază cuminte pe un colț de pat. E albă ca varul și ochii îi par pierduți. Aflăm că este mai bine, deși „mai bine” înseamnă îngrozitor. „Când am revenit în țară nu mai puteam să merg. Pe drumul spre casă, șoferul microbuzului m-a dus în brațe la toaletă”, spune femeia care are în jur de 50 de ani și 18 de străinătate, de Italia. A lucrat numai ca îngrijitoare de bătrâni, niciodată cu carte de muncă, niciodată cu vreo siguranță, mereu închisă între patru pereți. „Când m-am îmbolnăvit, familia a decis să o ducă pe bătrână la azil. I-am rugat să mă mai lase o zi în casă, că atunci aveam microbuzul și nu m-au lăsat. Am stat pe stradă și apoi m-am dus la un hotel. Bătrâna era bună, dar când avea crize mă dădea afară din casă și stăteam la ușă. Nu primeam de mâncare și mă umileau continuu. Îmi ziceau că dacă am învățat carte la mine în țară, ce caut acolo?”, povestește cu voce scăzută femeia.

După ce s-a întors acasă, la scurtă vreme, a ajuns la Institutul Socola. De la o femeie imobilizată la pat, care nu mai vorbea, nu dormea și nu mânca, da, poți vedea că e „mai bine”. Dar trăiește cu regretul că 18 ani nu și-a văzut copiii. Când a plecat, cel mai mic avea 4 ani, acum e ditamai flăcăul și a crescut fără mamă.

Ce este Sindromul Italia? Depresie, insomnie, lipsa poftei de mâncare, gânduri de suicid

Pe holurile Institutului Socola vin și pleacă oameni, se plimbă cu hârtii sau așteaptă pe holuri. Medicul psihiatru Cozmin Mihai străbate holurile și salută în stânga și dreapta. Îi cad ochii pe o femeie care iese în evidență prin veselia și energia ei. „Iar v-ați întors?” „Daaa! Un mic episod maniacal”, spune cântat femeia. Zeci de femei ajung la ușa cabinetului său cu probleme legate de depărtarea de casă, de familie, de tot ce știau și le era drag. 150 au fost și internate anul trecut și patologia de care suferă integrată în Sindromul Italia.

„Simptomele Sindromului Italia sunt simptomele unui episod depresiv și mai precis simptome instalate în minimum două săptămâni în care pacientul se simte depresiv, nu mai are niciun chef de viață. Zilele îi sunt triste și lipsite de energie. Pacienții simt o lipsă a poftei de mâncare, slăbesc foarte mult, au parte de insomnii și de cele mai multe ori, acest tablou simptomatologic se însoțește de anxietate și de gânduri suicidare. Sunt majoritatea paciente trecute de vârsta tinereții, trecute de 40-45 de ani, cu o structură emoțională fragilă, care sunt dispuse să facă destul de multe compromisuri dată fiind situația financiară de acasă, departe de familie, de copii, cu vizite din ce în ce mai rare în România, decompensează”, explică medicul Cozmin Mihai. Cazurile s-au întețit în ultimii doi ani, luna august fiind cu cele mai multe internări, deși au existat cazuri constant în ultimii zece ani.

Medicul psihiatru Petronela Nechita a rămas impresionată de un caz care a afectat și mama și copilul. „ Au fost niște cazuri în care și mama și copilul aveau tulburări psihice, mama venită din Austria, copilul acum adolescent, 18-19 ani, și copilul la un an după ce a plecat mama în străinătate a dezvoltat un episode psihotic cu halucinații și în general să știți că e afectată toată familia. Mama pleacă în străinătate și ea este într-un fel echilibrul emotional al familiei și se dezechilibrează toată familia, se ajunge la divorț, copilul începe să nu ma idea randament la școală, multe absențe, chiar până la delincvențe juvenile se ajunge. Sunt multe situații în care ajung în triajul spitalului copii cu tentative suicidare, cu gânduri suicidare, cu episoade psihotice, cu episoade depresive, pentru că pleacă acel echilibru emotional din familie – mama”, explică doctorul ce se întâmplă într-o astfel de familie.

”Simt un zgomot în mine care vine ca un vuiet …”

Pe lângă simptomele depresive, se poate ajunge și la psihoză, halucinații vizuale, auditive, idei delirante de prejudiciu sau urmărire. Cum este cazul unei femei care s-a întors de la viața ei din Franța, unde a lucrat ca secretară 25 de ani. „Simt un zgomot în mine care vine exact ca un vuiet din afară. Și parcă se suprapune cu mine și eu simt că vine din spatele meu că eu am o proteză acolo și simt că de la proteza aia îmi vin toate relele. Deci la proteza pe care o am simt că vine ceva din afară cu un zgomot foarte puternic care nu mă lasă nopți întregi să dorm”, povestește femeia. A stat departe de familie, îi era dor de părinții ei și de copii, fiindcă doar o parte au fost cu ea și au învățat acolo. „Eu aveam cetățenie dar există o manieră de a te comporta, ei în general sunt mai naționaliști față de noi. Adaptarea e foarte grea pentru oricine, chiar și pentru mine, dar toți munceam. Ce făceam în România după Revoluție? Știți prea bine că era mai greu decât acum”, spune femeia.

A avut probleme cu alcoolul, a divorțat și a ajuns la Socola cu psihoză

Cadrele medicale adună povești care ar putea să umple biblioteci cu biografii și râuri cu lacrimi. Este și povestea Oanei Maria Trandafir, o tânără de 31 de ani care a trăit și suferit cât pentru trei vieți. A plecat din țară cu soțul ei când avea 19 ani, au lucrat împreună la sere și după ce li s-a născut fetița, ea a început să fie badantă. Stresul de la muncă a adus necazurile în familie și ea a început să bea. Au decis împreună ca ea să revină acasă să se trateze, dar femeia nu s-a putut opri din băut. Și asta i-a pus capăt căsniciei.  „Noaptea nu mai puteam dormi, aveam trei nopți în care aveam numai gânduri și gânduri și vedeam tot felul de extratereștri, de fantome, de prostii. Și m-am trezit într-o dimineață și m-am trezit obosită. Și mi-am pierdut filmul și nu mai țin minte nimica ce s-a întâmplat cu mine.

”Mami, îți curgea sânge din gură și aveai spume la gură”

Mama mea a spus că am căzut în găleata cu apă. Și apoi m-am odihnit, am mai dormit două ore și am început să-mi pregătesc bagajele, că voiam să plec din nou în Italia. Și dintr-o dată mi-a spus că am căzut leșinată, mi-am mușcat limba, a trecut dintele pe partea cealaltă, atât de tare m-am rănit și fetița mea a zis: mami, îți curgea sânge din gură și aveai spume la gură. Eu nu mai știam nimic de mine. Și mama a decis să cheme salvarea și am sfârșit la Socola”, spune tânăra.

A acceptat să vorbească fără ocolișuri și să arate lumii că depresia nu înseamnă nebunie. „Toți îți pun eticheta, că toți de la Socola îs nebuni. Acum și bărbatul meu face pe prostul și nu mai vrea să îmi dea fata. Dar o să lupt. Am mai luptat și altădată”, spune sigură pe ea. „Eu nu mă consider o persoană nebună, bine, crizele astea, nu sunt nici eu bucuroasă că le-am făcut. Nimeni nu cred că ar fi bucuros că trece prin așa ceva. Asta-i viața”, spune femeia.

Cu toate că știe care sunt riscurile plecării, ar vrea să se întoarcă în Italia. „Eu n-am făcut un Paște acasă de 12 ani de zile. Anul ăsta ce-am prins și eu un Paște acasă. Cum e tradiția la noi, cu ouăle roșii, acolo degeaba le făceam, că nu avea niciun farmec. Nu le păsa de sărbătoarea ta. E țara lor, normal”, mai spune Oana Maria. Are puterea să râdă cu alte colege de salon. Una se crede Veronica Micle, alta crede că e moartă, alta îmbrățișează toți oamenii pe care îi întâlnește și nu le mai dă drumul. În mediul ăsta, problemele ei n-au mai părut cele mai mari din univers.

„Își băteau joc de mine. Mă amenințau că mă împușcă. Cei care se întorc de acolo nu mai sunt la fel”

„Vrei să te întorci?” „Da, dacă îmi dau 700 de euro, la 500 nu mă mai duc”, îi spune Oanei Maria o colegă de suferință. Carmen a fost tot în Italia și a lucrat la curățenie într-o pensiune. O viață foarte grea. „Își băteau joc de mine. Mă amenințau că mă împușcă, că suntem țigănci, mă făceau în toate felurile. Majoritatea care vin de acolo vin bolnavi, nu mai vin cum au fost și cum au plecat din România”, spune Carmen.

„Dacă unele dintre ele se întorc la muncă, e posibil să recidiveze și să facă și alte episoade și tratamentul se lungește la un an, cinci ani sau chiar toată viața”, explică psihiatrul Petronela Nechita. Un risc pe care româncele care nu au ce le pune copiilor pe masă și-l asumă fără să clipească. Își dau sănătatea lor la schimbul unei vieți mai îndestulate pentru copii. Dar nu neapărat o viață mai bună, fiindcă dorul îi afectează și pe ei, și pe tați. Familii întregi decimate de „Sindromul Italia”.


Credem că autoritățile ar trebui să lanseze o campanie de informare cu privire la riscurile și beneficiile muncii în străinătate, mai ales când aceasta implică minori rămași singuri acasă și să gândească politici publice sociale pentru sprijinirea acestor familii despărțite din cauza sărăciei. Vă invităm, așadar, să urmăriți, din 4 iunie, Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mama, numai pe Libertatea.ro.

Vom lansa un scurt ghid pentru părinții plecați, cei rămași acasă și pentru copii, coordonat de psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc. Autorități și societate civilă vor dezbate în fiecare zi, din platoul Libertatea, problematica migrației și cum ne afectează ea pe toți. Și veți putea vedea și citi poveștile emoționante ale unor familii care au avut curajul să plece peste hotare, unii s-au întors, alții și-au luat familiile acolo, alții încă trăiesc despărțiți, dar și ale unor copii care trăiesc cu bunici sau alte rude, ale unor oameni mari care povestesc cum a fost să trăiască fără părinți. Am filmat în cele mai afectate zone, în Iași și Suceava, dar și în Milano, zonă din Italia unde sunt în jur de 150.000 de români. Cel puțin oficial.

sursa

Pierduti de Romania?

Asociatia Repatriot

Este ceva pozitiv despre nenorocirea care exista in Romania? Intr-un fel este un noroc deghizat. Stim care este reactia, asa ca dati-ne voie sa explicam.

Uitati-va la dezastrul care pune stapanire pe tarile bogate din Vest. Sunt invadate de tot felul de natii si rase care mai de care mai incompetente si rele. In doua generatii tarile bogate vor fi in situatii mult mai grele decat Romania este acum. In 40 de ani Romania va fi expusa unei invazii de Germani, Englezi, Americani si toti acei care acum sunt “pe picior mare” si se uita cu dispret la Estul Europei. Vor vrea sa scape de tara lor (care nu va mai fi a lor) asa cum vor Romanii acum sa scape de Romania.

Stim ce ganditi. Nu aveti rabdare, nici timp de a astepta 40 de ani. Asta este mentalitatea la care am fost educati. Ne referim la absolut toti oamenii, nu numai la Romani. Dar nu e vorba de multa rabdare, ci de a intelege cum merg lucrurile.

Filozofii Greci si Romani au incercat din rasputeri sa educe tinerii ce doreau sa traiasca liberi, sa intelega ca averea, libertatea si fericirea nu pot coexista. Libertatea si fericirea merg impreuna, dar cand apare averea, intr-un fel sau altul, totul este distrus.

Ce se intanpla la ora actuala pe plan mondial nu e altceva dacat o incercare a Divinitatii de a explica faptul, ca nu e nimic mai destructiv pe lume decat averea. Cand ai avere esti atacat de toti din toate directiile. Nu mai sti cine e prieten (toti iti vor fi prieteni) cine e dusman, cine te iubeste, sau cine te uraste (toti te iubesc cand esti bogat). In plus, invidia incepe sa creasca la toti, inclusiv la rude.

Speram ca toti cei care citesc acest articol sa inteleaga ca Puterea Divina a facut o mare favoare Romanilor, prin saracia pe care a impus-o neamului nostru. Ne-a scapat de o belea cu mult, mult mai mare.

Care este solutia? Saracia e de doua feluri: Saracia poate fi mizerabila, sau poate fi o Saracie frumoasa.

Secretul numarul unu este educatia. Educatie buna nu poate fi decat de la o conducere buna. Deci absolut totul este conducerea…. Unde nu e cap, e vai de piciore.

Nimeni pana in acest moment nu a explicat oamenilor ca poate exista o Saracie Frumoasa. Exista!

Saracia Mizerabila poate fi inlocuita relativ usor cu Saracia Frumoasa. ….. secretul este educatia. Efortul cel mai mare trebuie facut inspre educatie. Nu ne referim la scoala care e un dezastru, nu numai in Romania ci pe tot globul.

Ne referim la o re-educatie “fulger” a oamenilor maturi. Daca o buna parte din oamenii capabili vor intelege ca o viata mai buna nu inseamna sa faci o galeata de bani pe luna, ci sa traiesti intr-o societate placuta inconjurat de oameni plini de viata si cu o speranta continua, jumatate din problema educatiei e rezolvata.

(adaptat dupa un comentariu din Youtube)

Oraşul din România care dă terenuri GRATIS pentru case, dar nimeni nu le vrea

Primăria municipiului Sfântu Gheorghe şi a oraşului Cavnic sunt doar două exemple de autorităţi locale care au programe de atragere înapoi acasă a tinerilor români plecaţi la muncă în străinătate. Metoda este similară: oferă terenuri gratuite pentru case. Rezultatele arată însă neputinţa de a convinge.

Sfantu Gheorghe, terenuri pentru case, terenuri gratis

Tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani, care doresc să primească gratuit terenuri pentru construirea de locuinţe în municipiul Sfântu Gheorghe prin programul „Hai acasă”, iniţiat de autorităţile locale în urmă cu aproape zece ani, mai pot depune cereri până pe data de 31 mai a acestui an, au anunţat luni reprezentanţii primăriei. Conform informaţiilor postate pe pagina de internet a Primăriei Sfântu Gheorghe, de la lansarea acestui program şi până în prezent au fost semnate doar şapte contracte, dintre care trei au fost revocate. Din 2003, Guvernul a dat chiar şi o lege care doreşte sprijinirea tinerilor în construcţia unei locuinţe prin acordarea de terenuri gratuite. Până în anul 2016, de această lege au beneficiat 4.739 de tineri, din care la 1.065 dintre ei li s-a retras dreptul de folosinţă a terenului în anul 2014, potrivit datelor publice ale Ministerului Afacerilor Interne.

Programul se adresează tinerilor originari din Sfântu Gheorghe care s-au stabilit în alte zone ale ţării sau în străinătate şi vor să revină acasă, precum şi celor care trăiesc în acest oraş şi doresc să îşi construiască o locuinţă.

“Primăria va asigura tinerilor 36 bucăţi de loturi a câte 300 mp, precum şi planuri pentru case, de-a lungul părţii stângi a drumului de ieşire din oraş către Şugaş-Băi. Loturile vor putea fi cumpărate după zece ani. (…) În timpul încheierii contractelor, solicitanţii trebuie să deţină doar 10 la sută din cheltuielile aferente construirii caselor, despre care trebuie să prezinte şi extras de cont bancar. (…) Tinerii solicitanţi au la dispoziţie trei ani pentru construirea caselor, iar lucrările de construcţii trebuie începute în termen de un an calculat de la semnarea contractelor. Cei care îşi doresc curţi mai mari, decât cei 300 mp stabiliţi iniţial, au posibilitatea de a închiria terenuri adiţionale. Proprietarii clădirilor nu trebuie să plătească impozite pe ele timp de zece ani”, se arată într-un anunţ postat pe pagina de internet a Primăriei Sfântu Gheorghe.

Potrivit acestuia, pot depune solicitări persoanele care încă nu au împlinit vârsta de 35 de ani, care nu deţin nicio locuinţă sau teren în municipiul Sfântu Gheorghe ori în alte localităţi, cu excepţia în care au moştenit un imobil sau locuinţa a fost naţionalizată, dar nu au primit despăgubiri în natură.