Românii, prinși în capcana tehnologiei. 91,5% petrec, zilnic, aproximativ 2 ore și jumătate cu ochii lipiți de ecranul televizorului sau al computerului în afara programului de muncă

Românii petrec, în medie, circa 2 ore și jumătate pe zi uitându-se la televizor sau pe calculator în afara orelor de muncă, potrivit unui sondaj Eurostat.

La sondajul efectuat între 2008 și 2015 au participat respondenți cu vârsta între 20 și 74 de ani din 15 țări europene, inclusiv Norvegia, Serbia și Turcia.

În România, 91,5% dintre respondenți au declarat că petrec, zilnic, aproximativ 2 ore și jumătate cu ochii lipiți de ecranul televizorului sau al computerului în afara programului de muncă.

Grecii stau cel mai mult în fața ecranului, peste 95% dintre respondenți declarând că petrec mai mult de 3 ore urmărind programe TV, jucându-se pe computer sau navigând pe internet, fiind urmați de belgieni și de finlandezi, cu un timp mediu petrecut în fața ecranului de circa 3 ore, respectiv 2 ore și 50 de minute.

La polul opus, italienii (1 oră și 56 minute) și austriecii (2 ore și 19 minute) stau cel mai puțin în fața unui ecran în afara orelor de muncă.

Are 16 ani şi e „ciobăniţă“ pentru 1.200 de oi. In timpul săptămânii merge la liceu iar weekend de weekend adolescenta se întoarce la stana

Oana Uilean are 16 ani şi a crescut printre oi. Deşi în timpul săptămânii locuieşte în Bistriţa, unde face liceul, weekend de weekend adolescenta se întoarce în Posmuş, unde are pe mână o turmă de 1.200 de oi.

La o primă vedere, Oana pare o adolescentă obişnuită. Învaţă la Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa, profil Turism şi Alimentaţie Publică şi se străduieşte să ia note cât mai mari.

La final de săptămână, Oana îşi lasă cărţile şi caietele în Bistriţa şi se întoarce acasă, în localitatea Posmuş, la „job-ul” său: oieritul. Adolescenta provine dintr-o familie în care oieritul este o adevărată tradiţie, fiind ocupaţia principală de mai bine de patru generaţii.

Dacă multe adolescente abia aşteaptă weekendul să se relaxeze şi să iasă cu prietenii, pentru Oana sfârşitul de săptămână înseamnă muncă, multă muncă. Asta pentru că familia adolescentei are nu mai puţin de 1.200 de oi de care au grijă tatăl, mama şi fratele său.

„Pasiunea pentru oi e o moştenire de la părinţi, mai ales de la tata. Vreau să duc mai departe tradiţia oieritului. Pot să spun că aici, la stână, îmi găsesc liniştea. Mă simt altfel aici, comparativ cu Bistriţa. Animalele sunt ca prietenii mei”, mărturiseşte Oana.

Aceasta a dezvoltat o relaţie specială cu animalele din ferma familiei. Adolescenta este singura care poate mângâia berbecii. Animalele stau cuminţi inclusiv la selfie-uri, pe care mai apoi, tânăra le postează pe pagina sa de socializare.

Oana duce oile la păşunat, ajută la mult şi chiar la prepararea produselor din lapte. „Tata are destul de mare încredere în mine, pentru că ştie că ştiu rostul stânii, a oilor, mă pot descurca”, mai spune adolescenta.

Adolescenta reuşeşte să îmbine cu succes şcoala cu creşterea animalelor, încercând să se ocupe de teme mai ales în timpul săptămânii, pentru ca în weekend să poată să-şi dedice timpul animalelor. Aceasta recunoaşte însă că a fost nevoită să ducă cărţile şi caietele cu ea la stână pentru a nu rămâne în urmă. A fost şi cazul romanului „Ion”, pe care l-a lecturat într-o vară, la stână.

„Am note destul de bune, nu sunt de 9 şi 10, dar mă descurc. Nu pot să zic că mă axez doar pe agricultură şi nu mai pun accent pe învăţătură. Reuşesc să le combin pe amândouă”, mai spune tânăra.

Aceasta îşi ţine la curent prietenii virtuali, colegii şi chiar profesorii cu activităţile ei de la stână, cu ajutorul fotografiilor, realizate în mijlocul animalelor. Pentru a putea să rămână conectată la reţeaua virtuală de prieteni, Oana a fost nevoită să improvizeze şi să transforme generatorul de la stână în încărcător pentru telefon.

„Le-am mai dus colegilor şi profesorilor brânză şi urdă şi au rămas surprinşi. Mi-au spus că e mult mai bună decât cea din supermarket”, explică Oana. Tânăra nu îşi permite, însă să petreacă prea mult timp, pe Facebook, pentru că şi-ar pierde oile dacă ar sta toată ziua cu ochii în telefon.

Întâlnirile cu animalele sălbatice sunt ceva normal pentru ciobani. Excepţie nu face nici Oana, care chiar de curând a dat peste o ursoaică. Aceasta a fluierat câinii de la stână, care au alungat animalul.

„Acum câteva zile am văzut ursul trecând prin faţa oilor, dar a tot trecut. Pe moment mi-a fost puţin frică, dar am fluierat câinii şi au alungat ursul”, povesteşte adolescenta. Oana vrea ca după ce termină liceul să îşi dechisă un magazin cu produse tradiţionale de oaie, pentru a-i sprijinii pe ciobanii din zonă şi a duce astfel mai departe tradiţia.

Tatăl adolescentei se consideră norocos, pentru că spune că în această meserie, care implică izolare şi efort fizic destul de mare, nu rezista decât cei cărora le place.

„Sigur Oana duce tradiţia mai departe. Câteodată îi spun să rămână în oraş să-şi poată face temele, da` nu vrea şi vine acasă. Nu oricine ştie, cine n-a avut animale habar nu are ce e de făcut aici. Nici nu stau dacă nu le place, numa` de-i legi”, explică amuzat Lucian Uilean.

Harta analfabetismului din România

Observați că județele Giurgiu, Călărași, Ialomița și Teleorman sunt pe poziții fruntașe la această nefericire…

harta analfabetismului

Ce concluzie putem trage de aici?

Că trebuie să insistăm mai mult pe educație. Pe învățarea elementelor de bază… Există programul A doua șansă organizat de Ministerul Educației…

În fiecare an, pe 2 iunie, este marcată Ziua Națională a Adopției

Pe 11 februarie 2014, plenul Camerei Deputaților a adoptat propunerea legislativă privind instituirea Zilei Naționale pentru Adopție în data de 2 iunie, cu 292 voturi pentru și 5 abțineri.

Proiectul de lege a fost inițiat în aprilie 2013, de către 12 parlamentari din întreg spectrul politic, având ca scop principal promovarea adopției naționale. La 29 octombrie 2013, propunerea de lege a fost adoptată de plenul Senatului, cu 103 voturi pentru, 4 împotrivă și o abținere. Senatul a fost prima Cameră sesizată în acest caz, iar inițiativa legislativă propune ca autoritățile și instituțiile publice, organismele neguvernamentale, reprezentanțele diplomatice ale României, precum și alte instituții românești din străinătate să organizeze programe și manifestări de promovare a adopției dedicate acestei zile, activitățile urmând a fi coordonate de către Oficiul Român pentru Adopții.

Ziua Națională a Adopției

Totodată, se acordă posibilitatea Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și celei de Televiziune (SRTv), în calitate de servicii publice, să includă în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători.

Instituirea unei Zile Naționale pentru Adopției are ca scop promovarea adopțiilor și propunerea de soluții pentru simplificarea procedurilor de adopție. Conform Oficiului Român pentru Adopții, procesul de adopție durează, în medie, în România, între 1,5 și 2 ani. Chiar și după intrarea în vigoare a Legii 233/2012 referitoare la regimul juridic al adopției, procedurile birocratice au rămas la fel de greoaie. În toamna anului 2012, numărul de copii adoptabili a rămas foarte redus, conform statisticilor Oficiului Român pentru Adopții: din peste 29 000 copii, doar 941 (3,22% din total) au fost declarați adoptabili. În anii anteriori, numărul copiilor adoptați a fost mai mare, respectiv 1 736 de copii înfiiați în 2011 și 1 921 în 2010. În 10 județe, procentul de copii care pot fi adoptați este de sub 1%.

Această doctoriță uimitoare din India a decis să ofere mai mult decât asistență medicală – a transformat viața sătenilor

Pe când era studentă la medicină obișnuia să viziteze satele indiene pentru ajutorarea ca volutar de asistență medicală pentru săteni. Într-o zi un grup de femei s-a apropiat de ea și i-a spus că dacă ar reuși să devină independenți și să aibă locuri de muncă și-ar permite ei înșiși asistența medicală. Acea întâmplare a inspirat-o și a transformat-o din doctor în lucrător social și factor de schimbare.
voluntariat
Dr. Seema Saadikha, 36 ani, ce locuiește în orașul Bengaluru, numit înainte Bangalore, a înființat în 2015 Fundația Namma Mitra, un ONG care să lucreze la dezvoltarea comunităților și îmbunătățirea vieții rurale în satele din statul Karnataka din partea de sud a Indiei. Deși Bangalore este recunoscut ca Indian Silicon Valley, doar la 100 km depărtare de oraș sunt sate ce necesită viziunea și serviciile unor oameni ca Dr. Seema.

Acea întâmplare inspiratoare din perioada sa de voluntariat au motivat-o pe Dr. Seema pentru a oferi asistență medicală, educație și formare profesională, persoanelor și comunităților din diferite sate din statul Karnataka prin intermediul ONG-ului său.

“Oamenii doresc să lucreze, dar există puține locuri de muncă. Există o mare lipsă de bani pentru a călători, pentru a merge la spital, pentru a cumpăra medicamente,” ne-a spus Dr. Seema.

Seema crede în consultarea și implicarea oamenilor în soluționarea problemelor lor. „Trebuie doar să vorbim cu ei ca să-și înțeleagă și să înțelegem problemele lor“, a spus ea.

Cu toate acestea problemele sătenilor sunt complicate, deoarece aceștia au credințe diferite și concepte și idei contrare despre toate. Este greu să obții orice rezultate pozitive, după discuțiile cu ei. De aceea Dr. Seema a decis să înceapă rezolvarea problemelor comunității începând cu copiii.

Copiii sunt deștepți dar mulți dintre ei nu au note bune sau au trebuit să renunțe la școală. Dr. Seema a aflat că prinicipalul motiv în spatele acestui motiv era „lipsa electricității”. Așa că Namma Mitra a pornit un proiect de electrificare a satelor folosind o mini-rețea solară în sate, asigurând astfel electricitatea pentru 160 case din patru sate și pentru două școli.

“Astfel au rezolvat multe probleme pentru școlărițe, copii și femei ce considerau dificil și nesigur să călătorească după ora 18:00, după ce se întuneca afară,” a explicat ea. Acea rețea, de asemenea, asigură energia și pentru E-Shala adică programul de cursuri digitale ce permite ONG-ului să asigure elevilor lecții pe bază de animații, pe un ecran mare, ceea ce este o raritate în zonele rurale din India.

La E-Shala, unde se folosește un proiector, elevii pot învăța mai mult despre toate subiectele pe care le învață la școală. Conținutul din programele din E-Shala este realizat funcție de curricula școlară și este administrat de un licean din sat.

“Acest lucru a contribuit la creșterea încrederii copiilor. În prezent, 500 de copii studiază prin E-Shala,” spune Seema.

Iar pe măsură ce noi proiecte sunt pornite de Namma Mitra, și mai multe locuri de muncă sunt create. De exemplu, o persoană, a fost angajată să aibă grijă și să întrețină rețeaua electrică solară.

Cu ajutorul dnei dr Seema, doi oameni ce suferă de atrofie musculară și îndeplinit visuld e o viață deși de-abia se pot mișca. Când Dr. Seema a aflat că le plac mașinile și pot repara radiouri, ea a organizat un curs profesional de reparare a telefoanelor mobile. Acum cei doi tineri dețin propria afacere de reparații și își câștigă pâinea zilnică făcând ceva ce iubesc.

Namma Mitra pornește mai multe proiecte de formare pentru a ajuta sătenii să-și câștige existența, cum ar fi înființarea unui centru de formare pentru croitorie.

“Ce se întâmplă este atunci când copiii abandonează școala? Ei hoinăresc nefăcând nimic și se apucă de lucruri nedorite. Prin dezvoltarea abilităților îi putem ajuta să obțină locuri de muncă și o direcție pozitivă în viață,” ne mai spune Dr Seema.

Factori generatori de schimbare cum este Dr. Seema sunt o inspirație pentru mulți deoarece ei au voința de a purta responsabilitatea față de cei din jurul lor.

Așa cum a spus Helen Keller, „Cele mai bune și cele mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute și nici atinse. Acestea trebuie să fie simțite cu inima.” Cu un pic mai mult interes și preocupare, și dvs puteți schimba lumea în felul dvs propriu, la fel cum face Dr. Seema.

https://www.facebook.com/DrSeemma/

Cum se trage clopotul

Dana HUMOREANU

Efectul clopotelor de la biserica UNESCO Sfânta Cruce din Pătrăuţi, de a alunga norii de grindină de deasupra satului, este cunoscut în zonă de peste 150 de ani. Vara, când norii se strâng valuri, valuri şi ameninţă holdele şi casele sătenilor, nea Ghiţă Puiu, clopotarul satului, vine grabnic la biserică, urcă în clopotniţă şi trage clopotele, să alunge piatra.

„Clopotul se trage înainte de a începe ploaia şi nu se <cântă>, doar se trage. Încontinuu, timp de 10 minute, un sfert de oră, jumătate de oră, până se împrăştie norii. Când văd că vine furtuna, dacă sunt nori albi înseamnă că bate gheaţa. Vin repede şi trag clopotele, care se aud la câţiva kilometri. Cum trag clopotele, începe vântul, se vede după cum se plimbă crengile copacilor. Dacă obloanele din clopotniţă nu sunt fixate, se trântesc. Vântul desface norii şi duce grindina departe, dincolo de sat”, spune nea Ghiţă, care a moştenit meseria de clopotar acum 12 ani, de la tatăl lui, Ilie. Ilie Puiu a tras clopotele peste 20 de ani pentru pătrăuţeni.

Clopote sunt şi la biserica din centrul satului, dar „nu-s de ploaie”, spun sătenii.

„Aici suntem pe aproape cel mai înalt punct locuit, suntem într-un con, cu un deal care ne separă de pădure şi un alt deal care ne desparte de Dărmăneşti, iar conul în care suntem amplifică sunetul spre sat. La biserica din centru nu trag niciodată clopotele de ploaie, toată lumea ştie că cele de aici alungă norii. Dacă nu s-ar trage, s-ar supăra toată lumea”, spune preotul paroh Gabriel Herea.

Decodarea sunetului de clopot

Împreună cu clopotarul, preotul ne decodează şi mesajul clopotelor. Vestea de sărbătoare este dată de un mini-concert care începe cu clopotul mic, care <cântă>, bătut scurt de trei ori, apoi de trei ori bate cel mijlociu şi la urmă de trei ori clopotul mare. Urmează toaca şi se repetă ritualul de trei ori, iar la sfârşit se mai trag o dată, împreună, clopotul mijlociu şi cel mare.

La mort se trag continuu, cam 5 minute, clopotul mare şi mijlociu, dimineaţă, la amiază şi seara. „Când aude lumea, ştie că este mort. Pe drum, oamenii mă întreabă cine a murit”, spune nea Ghiţă.

Mai este şi clopotul de alarmare, la foc. „Când aud clopotul pe timp de noapte oamenii ştiu că este ceva. Bang, bang, bang, se bate limba de clopot şi atunci ştiu că s-a întâmplat ceva. Este un sunet pe care sătenii îl ştiu că e de alarmă, un sunet ieşit din tipic”, spune preotul Herea.

Acesta ne spune şi povestea celor trei clopote de la biserica Sfânta Cruce. Au fost turnate în sat, de o familie renumită de turnători de clopote, Făgăraş. Primul a fost Mihai Făgăraş, cel care a turnat, până în anul 1850, cele trei clopote care alungă ploaia. Le-a instalat în vechea clopotniţă din lemn, ridicată la 1725. Tot Mihai Făgăraş a făcut şi clopotul Buga, de la mănăstirea Putna. Ultimul din familia Făgăraş care a turnat clopote a fost Vasile, mort în 1909. Din motive necunoscute, el nu a mai transmis secretul fiilor săi şi meşteşugul s-a pierdut. Casa familiei Făgăraş este şi astăzi în Pătrăuţi, în apropierea bisericii, dar nici unul dintre urmaşii turnătorilor de clopote nu mai are nimic în comun cu vechiul meşteşug care i-a făcut celebri până dincolo de graniţele Bucovinei.

Vibraţiile peretelui clopotului interacţionează şi cu acustica clopotniţei

Preotul Herea spune că despre sunetele de clopot se vorbeşte încă din Vechiul Testament, în Psalmi. De asemenea, clopoţei erau şi la hainele arhiereului. Acum, la slujba de dimineaţă, la Utrenie, un sunet simplu, al clopotului tras scurt, marchează momentul când preotul iese să cădească.

„La Sfânta Liturghie, când rostesc în altar rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, clopotarul bate clopotele şi toaca de trei ori. Mai trage o dată clopotul în miezul Liturghiei, la momentul transformării pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin clopot se transmite către sat ceea ce se întâmplă în biserică”, afirmă Gabriel Herea.

Pentru preot, sunetul cu adevărat magic este cel de toacă şi nu vrea să vorbească prea mult despre efectul clopotelor asupra credincioşilor ortodocşi.

Asupra norilor de grindină, însă, ne desluşeşte fenomenul şeful Staţiei Meteo Suceava, meteorologul Ioan Tănasă. Potrivit acestuia, la trasul clopotelor se produce rezonanţă pe o anumită frecvenţă în atmosferă, care produce dispersia particulelor care formează norii – apă, gheaţă, praf etc.

„Practic, se dispersează particulele solide din nori. Efectul depinde de mărimea clopotului, de forma şi de materialul din care este turnat. Este ca la o vioară, nu este de calitate din orice material. Suita de clopote face să interfereze undele sonore. Efectul se produce doar vara, asupra norilor cumulonimbi”, a afirmat meteorologul, care a mai precizat că fenomenul este cunoscut de foarte mult timp, dar nu este suficient explicat.

Oamenii au observat, însă, de-a lungul vremii, că asupra satelor unde se trag clopotele se diminuează grindina.Este posibil ca oscilaţiile produse de dangătul clopotelor să reorganizeze particulele ce alcătuiesc norii de grindină şi să-i spargă.

Modul în care vibrează peretele clopotului interacţionează cu acustica clopotniţei şi sunt foarte importante caracteristicile de propagare a sunetului în mediul înconjurător. Frecvenţele naturale sunt influenţate de temperatură, iar coeficientul termic influenţează în mod direct vibraţia bronzului, aliajul de bază pentru clopote. Cele de la Pătrăuţi au, potrivit preotului Herea, şi argint în structura lor.

Clopote automatizate, comandate prin telefonul mobil

De la meşteşugarii din secolul trecut, astăzi turnarea clopotelor se face cu înaltă tehnologie. Cea mai renumită firmă de profil se numeşte B&L Construct, este din Baia Mare şi este condusă de Radu Blotor. Radu Blotor ne-a spus că a urmat şcoala de muzică, pian şi chitară, iar turnarea clopotelor a fost un hobby. A vrut să fie numărul unu în România în acest domeniu, a făcut o specializare în Rusia, la cea mai mare turnătorie de clopote din lume, la Pyatkov, şi şi-a împlinit visul. Acum, la B&L Construct se fac şi clopote automatizate. Simplu, prin acţionarea unui buton aflat în altar, în hol sau în orice alt loc doreşte preotul, sau cu programare. La clopotele cu programare se adaugă un modem cu antenă radio sau GPS, conectate la un ceas atomic din Frankfurt.

„Poţi să le programezi pe 50 de ani. Duminică, la ora cutare, să bată clopotul mare două minute. Merg automat, programul se actualizează automat la ora 12 noaptea. Tot automat se face şi trecerea la solstiţii”, spune Radu Blotor.

Programarea clopotelor automate se poate face şi cu telefonul mobil sau cu telecomandă. Telecomanda acţionează până la maxim 600 de metri, în schimb cu telefonul mobil clopotele pot fi pornite din orice colţ al lumii. La cele automatizate cu programare se poate adăuga şi un ciocănel exterior care să bată la ore fixe sau anumite ritmuri.

Toate clopotele turnate la B&L Construct sunt din bronz (cupru, staniu şi cupru fosforos cu puritate de 99,99 la sută) adus din import. „Clopotele sunt proiectate într-o anumită notă, apoi le ducem în Olanda pentru acordare. Am făcut până acum peste 700 de clopote, de la clopote mici până la unele de 37 de tone”, afirmă patronul de la B&L Construct.

În ceea ce priveşte efectul de rezonanţă, l-a constatat şi el, dar consideră că nu este chiar cum spune legenda. Radu Blotor apreciază că, dacă sunetul unui clopot este mai puternic, poate afecta într-o oarecare măsură atmosfera şi îşi aminteşte că a constatat, la efectuarea probelor unor clopote la o biserică din Beiuş că, deşi ploua, cât au sunat clopotele deasupra bisericii s-a făcut cer senin.

„După ce am oprit clopotele, a început iar ploaia. Clopotele fac reverberaţie, e acelaşi lucru ca atunci când arunci o piatră în apă. Dacă bate un clopot de 12 tone şi stai la 10 metri de el, simţi că toate organele din corp îţi vibrează. Aşa se sparg şi norii”, a mai spus Radu Blotor.

Firma pe care o conduce mai poate face ca şi candelele electrice să se aprindă sau să se stingă cu telefonul mobil, putând fi activate cu un apel telefonic din oricare colţ al planetei.

Calitatea produselor şi rapiditatea cu care firma s-a dezvoltat i-au adus lui Radu Blotor, în 2005, invitaţia de a participa la cel de-al XXX -lea Congres al Asociaţilor Turnătorilor de Clopote din Europa şi Rusia, iar în 2008 a fost ales, în Olanda, preşedinte pentru un an al Asociaţiei Turnătorilor de Clopote Europeni. A turnat clopote pentru mănăstirea Putna, pentru Cotroceni, Cernica, Mitropolia Iaşi şi multe alte biserici şi mănăstiri celebre din ţară. Este, în continuare, aşa cum îi place lui Radu Blotor să spună, „numărul unu în România”.

Povestea Dacianei Loi, „mama adoptivă” a 24 de copii mai puțin norocoși: „Nu accept să îmi spună cineva că «nu merită»! Copiii merită totul!”

mama adoptivă

Daciana Loi este o profesoară sufletistă care are grijă lunar de 24 de copii sărmani din județele Cluj și Sălaj. Indiferent de nevoile acestor copii mai puțin norocoși, Daciana le este alături în toate, fiind pentru ei o adevărată mamă adoptivă. Inspirată de Irina Binder și urmărind și cazurile umanitare prezentate de Ziar de Cluj, Daciana a reușit ca, alături de comunitatea de oameni de bine pe care a coagulat-o în sprijinul acțiunilor sale altruiste, să le ofere copiilor săraci sau bolnavi pachete lunare cu alimente, haine, rechizite, lucrurile de strictă necesitate fără de care viața acestora ar fi rămas un calvar.

Continue reading

București, orașul fără copii

Nu ne dăm seama dar pe zi ce trece Bucureștiul devine un oraș fără copii. Budapesta, Varșovia și Viena sunt orașe cu populații apropiate ca număr de capitala noastră, toate depășesc însă Bucureștiul din punct de vedere al ratei natalității. Conform Eurostat, departamentul de statistică al Comisiei Europene, în capitala României avem 84 copii nou-născuți la 10.000 de locuitori. În Bruxelles sau Londra numărul acestora este aproape dublu.

orașul fără copii

Bucureștiul este capitala europeană cu cea mai mică rată a natalității, este un indicator simbol pentru România întreagă. În fiecare zi populația României s-a redus în anul 2016 cu 247 de persoane. Sunt localități întregi care sunt depopulate. Am rămas din 23 de milioane doar 19 iar viitorul nu arată deloc bine. Dezechilibrul major va fi dat de micșorarea populației active ce se va reduce treptat cu 44% în următorii 40 de ani. Una dintre cele mai mari rate de scădere din lume, potrivit Organizației Națiunilor Unite.

Este clar că avem nevoie de un plan coerent de dezvoltare socio-economică. Este clar că avem nevoie de o strategie națională de stopare și redresare a declinului demografic. Cred că este o prioritate de prim ordin.

Hipstereala declarațiilor politice din ultima săptămână mă face însă să mă simt ca pe un vas în derivă, în timp ce secundul și căpitanul se ceartă pe rezerva de whisky. Este stare de urgență în România dar cei care ne conduc nu au timp, nu au viziune, nu au interes, nu au coerență pentru această problemă de fond. Fără a ținti vreo culoare politică, nu văd un semnal de alarmă tras în această privință și nici premisele unui proiect concret. Din punct de vedere demografic România este în extincție.

Ne mai trezim oare?