85% dintre copiii din România utilizează internetul zilnic

Aproximativ 85% dintre copiii din România cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani utilizează internetul zilnic, aceștia petrecând, în medie, peste cinci ore pe zi pe rețelele sociale, arată un studiu realizat de iSense Solutions în exclusivitate pentru Lowe Group România, citat de stiripentruviata.ro.

utilizează internetulStudiul este al treilea din seria Bold by Lowe Group și analizează comportamentul copiilor din trei categorii de vârstă – 5-7, 8-12 și 13-16 ani – în mediul digital. Datele arată că vârsta medie la care copiii primesc device-uri este de 8,5 ani pentru tabletă, 9 ani pentru computer, 10 ani pentru smartphone și 11 ani pentru alte dispozitive smart. Însă, chiar și înainte să aibă un device personal, cei mici au acces la dispozitivele părinților.

Device-ul pe care copiii îl folosesc cel mai des este, deloc surprinzător, smartphone-ul, pe care aceștia petrec, în medie, 160 de minute pe zi, chiar 208 minute în cazul adolescenților de 13-16 ani. În același timp, se remarcă o preferința pentru tabletă în categoria de vârstă 5-7 ani.

Cei mici intră pe internet în special de acasă și obișnuiesc să urmărească videoclipuri muzicale, clipuri amuzante și de desene animate sau să stea pe rețelele sociale. Aceștia au, în medie, 14 aplicații instalate pe smartphone, cele mai folosite fiind cele de navigare pe internet, rețele sociale, jocuri și chat/messenger.

Copiii mai mici preferă să se joace pe smartphone, în timp ce adolescenții socializează. Astfel, copiii au conturi pe mai multe rețele sociale, cele mai populare fiind Facebook (utilizată de 43% dintre aceștia și pe care petrec, în medie, 121 de minute pe zi), Whatsapp (11% / 72 minute), Instagram (2% / 67 minute) și Snapchat (1% / 62 minute).

Peste jumătate dintre copii și-au făcut cont pe Facebook asistați de un părinte, ceea ce arată o preocupare a părinților față de activitatea socială din mediul digital a copiilor lor.

Pe Facebook, copiii dau, cel mai des, like la postările prietenilor și vorbesc pe chat, însă se remarcă o înclinație a adolescenților (peste 57%) să dea like la paginile brandurilor și ale vedetelor. În ceea ce privește publicitatea în mediul digital, adolescenții de 14-16 ani văd reclamele în special la începutul clipurilor video de pe YouTube, pe Facebook, pe site-uri și în interiorul unor aplicații sau jocuri. Dau click să afle mai multe în special pe Facebook (28%) și pe bloguri și doresc să cumpere produsul după ce au văzut reclamă în interiorul unor jocuri sau pe Facebook.

Studiul a fost realizat de compania iSense Solutions în exclusivitate pentru Grupul Lowe și cuprinde atât metode calitative, cât și cantitative. Astfel, au fost realizate 4 focus grupuri cu copii cu vârstă între 8-12 ani, respectiv 13-16 de ani, iar studiul cantitativ a fost realizat pe adolescenți cu vârstă între 14-16 ani și părinți cu copii cu vârstă între 5-16 ani. Datele au fost culese online prin intermediul Panelului ResearchRomania.ro și sunt reprezentative pentru mediul urban. Rezultatele au un grad de eroare de +/-6%.

Bănel Nicoliță este tată pentru 60 de copii! Gestul de OM mare făcut de fostul jucător al Stelei

Fost jucător al Stelei și al echipei naționale, Bănel Nicoliță se pregătește să revină pe terenul de fotbal din luna ianuarie.

Până atunci, Nicoliță se antrenează la o mică echipă de provincie – FC Boureni -, unde are grijă și de antrenamentele grupelor de copii.

 

Totodată, fotbalistul le oferă micuților și o masă caldă celor mici.

“La antrenamente vin copii foarte săraci, care venind aici au o masă caldă, lucru care mă bucură și mai mult, pentru că reușesc să fac ceva pentru ei. Am cumpărat o grădiniță în care am 60 de copii. E o responsabilitate în plus, însă mă bucur, am și eu fetița acolo. Îmi plac copiii foarte mult, acum am grijă de 60 de copii”, a spus Bănel Nicoliță pentru Liberatea.

Bănel Nicoliță și soția lui, Cristina, cu care s-a însurat în vara anului 2014, au împreună două fetițe, prima în vârstă de trei ani, iar cea de-a doua născută anul trecut.

 

Lia Mills

Care sunt argumentele unui copil de 12 ani, la un concurs de retorică, unde își alege subiectul avortului

Vi s-a întâmplat vreodată să fiți într-o discuție cu cineva și, văzând că nu împărtășiți aceleași valori, să încercați să vă adaptați discursul? Vi s-a întâmplat să vă treacă prin minte faptul că ar trebui să păstrați convingerile în sufletul dumneavoastră și să nu le mărturisiți nimănui? Ei bine, imaginați-vă ce poate face un copil de numai 12 ani, care se înscrie la un concurs de retorică și își alege subiectul avortului ca temă pentru discurs.

lia mills, concurs de retorică, avortImaginați-vă o profesoară și o comisie care îi cer acestei fetițe să își schimbe tema, spunându-i că, în cazul în care nu va face asta, va fi descalificată. Gândiți-vă apoi la acest copil care sparge gheața și vine să susțină un discurs despre viață în fața școlii, a colegilor săi și a părinților lor, în timp ce este avertizată că nu i se va puncta nimic.

Argumentele ei

Dar nu va fi deloc așa. Un an mai târziu, curajul și hotărârea de acum vor face ca ea să fie invitată să vorbească la Parlamentul Federal al Canadei, în fața a 12.000 de oameni, care participaseră la Marșul pentru Viață din Ottawa. Lia Mills, din Toronto, în ziua de 14 mai, după ce își privește în ochi ascultătorii, începe să vorbească, spunând: „Ce-ar fi dacă v-aș spune că în această clipă cineva decide dacă veți trăi sau veți muri?

Ce-ar fi dacă v-aș spune că această decizie nu s-ar baza pe ceea ce voi ați fi putut sau nu să faceți în trecut, ci pe ceea ce s-ar putea să faceți în viitor? Și dacă v-aș spune că nu ați putea face nimic pentru a schimba asta?

Doamnelor și domnilor, stimați membri ai parlamentului, mii de copii sunt chiar acum în această situație. Cineva decide, cu toate că nici măcar nu îi cunoaște, dacă vor trăi sau vor muri. Iar acea persoană e chiar mama lor.

Uitați-vă în jur la această mare de oameni minunați! Aici sunt numai vreo 10.000 – atâția câți sunt uciși la fiecare două ore prin avort. Aproape o treime din generația noastră nu a mai apucat să iasă cu viață din pântece. Toate viețile acestea s-au dus. Cu tot cu potențialul lor. Și cu întreaga speranță. Și cu viitorul.

Știu că unii dintre voi se gândesc că de fapt acestea nu sunt ucideri. Că un fetus nu e un copil, nu? Dar de ce credem că, dacă nu poate vorbi și nu poate face lucrurile pe care noi le facem, un fetus nu e încă pe deplin uman?

Cuvântul fetus vine din limba latină, unde înseamnă „cel tânăr”, sau „tânărul copil”. Unii copii se nasc la cinci luni. Oare aceasta îi face mai puțin umani? Nu am putea spune niciodată așa ceva. Și totuși, se avortează și copii de cinci luni. Mai precis, în Canada, un fetus poate fi avortat în orice stadiu de dezvoltare a sarcinii. Oare nu cumva îi considerăm oameni doar pe cei pe care ni-i dorim?

Nu, fetușii sunt pe deplin umani, plăsmuiți în pântecele mamei de minunatul lor Creator.

Știu că unii spun că mamele au dreptul să avorteze. Până la urmă, viața lor se schimbă dramatic când au un copil. Dar eu vă cer să vă gândiți la drepturile de care copilul nu se bucură nici o clipă. Orice drepturi ar avea mama, nu înseamnă că trebuie să negăm drepturile fetusului.

Și mai sunt unii care spun că o mamă nu ar trebui să aducă pe lume persoane cu handicap. Nu mai înțeleg nimic. Pe de o parte le oferim persoanelor cu handicap locuri speciale de parcare și lifturi, le sponsorizăm evenimentele sportive, vorbim de bucuria pe care ne-o aduc și de cât de mult ne inspiră. Pe de altă parte, când aflăm că o femeie gravidă este însărcinată cu un astfel de copil, o sfătuim să îl avorteze, fără să mai luăm în considerare copilul deloc.

Avortul face femeia să se simtă pierdută și nesigură în legătură cu viitorul ei. Mai mult de jumătate din femeile care fac avort se confruntă ulterior cu vinovăția, rușinea, suferința, regretul și sentimentul propriei nevrednicii. Nu e tocmai bunul remediu pe care lumea și-l închipuie, nu?

Am citit o poveste pe un website care promova valorile familiei. Era despre o fată care făcuse avort. Iată ce spunea aceasta: «La 17 ani am făcut un avort. A fost cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Nu aș recomanda nimănui să facă la fel, fiindcă te bântuie. Când am vrut să fac copii, am pierdut trei, fiindcă avortul mi-a lăsat o problemă la colul uterin». Sharon Osbourne este numele acestei femei.

Povestea ei e doar una din multele care-ți rup inima, dar pe care nimeni nu le mai spune azi cu glas tare. Dar tocmai de aceste povești avem nevoie. Vă mulțumesc că v-ați dedicat timp pentru a vă gândi la problema avortului, la nenăscuți și la efectele avortului asupra femeii.”

Lia Mills: cine este în spatele ei?

Poate că veți întreba de unde știe un copil de 12 ani să vorbească în acest fel și de unde vine forța din spatele cuvintelor sale. Părinții ei sunt angajați în marșurile pro-viață, dar spun că nu au discutat niciodată despre acest subiect împreună cu copiii. „Sursa de inspirație” a Liei a fost rugăciunea.

După ce s-a înscris la concurs, ea s-a rugat și L-a întrebat pe Dumnezeu despre ce temă ar trebui să-și aleagă. Atunci a simțit că El voia ca ea să vorbească despre cel mai controversat subiect – despre avort. Putea să-și schimbe tema, imediat ce a fost respinsă, mai ales că acest lucru i-a fost cerut chiar de către profesoara coordonatoare, dar a preferat să-și asume misiunea pe care a primit-o și să își pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Lia nu s-a temut niciodată, deși părea că toate lucrurile din exterior erau potrivnice acestei alegeri. În sufletul ei a strălucit îndemnul: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”

Ceea ce a urmat nu putea fi anticipat de nimeni, nici măcar de Lia, și s-a datorat faptului că a avut inima deschisă și a ales să lucreze binele. Înregistrarea discursului ei postată pe Youtube a strâns peste 1,3 milioane de vizualizări și a primit comentarii inclusiv de la femei care au renunțat să facă avort după ce i-au ascultat cuvintele. Desigur, au fost și sunt oameni care o urăsc pe Lia pentru convingerile ei și chiar îi scriu lucruri urâte sau amenințări, dar asta n-a oprit-o niciodată din drumul pe care l-a început.

Calea aleasă de Lia este chiar răspunsul la chemarea lui Hristos. Tatăl ei spune că ea își folosește libertatea pe care a primit-o pentru a apăra libertatea celor lipsiți de protecție, a copiilor nenăscuți și a femeilor însărcinate. Lia a vorbit apoi și despre eutanasierea oamenilor, despre traficul de persoane.

Un copil, acum adolescent de 18 ani, care a luat în serios cuvântul „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-și pună sufletul pentru aproapele său” (Ioan 15, 13).

Eleva-mamă din Vaslui care a luat BAC-ul cu media 9.96, întrecându-și colegii olimpici

Exemplu de dăruire și IUBIRE necondiționată: nici alăptatul, nici nopțile nedormite, nici naveta NU au descurajat-o. Eleva-mamă din Vaslui care a luat BAC-ul cu media 9.96, întrecându-și colegii olimpici

eleva mama din VasluiO tânără elevă mamă din Vaslui a reușit să uimească pe toată lumea după ce a obținut rezultate școlare extraordinare la examenul de bacalaureat, reușind clasarea pe locul trei la nivel de județ.

Maria Elisa Pălimaru a reușit să învingă toate prejudecățile, fiind considerată de profesori surpriza plăcută a examenului de bacalaureat din acest an, după ce a obținut media 9.96 și și-a întrecut mulți dintre colegii olimpici, fiind depășită doar de două eleve care au obținut media zece pe județ.

Absolventă a profilului Științe Sociale, Liceul ”Mihail Kogălniceanu” Vaslui, Maria a fost notată la Bacalaureat cu 9.90 la Limba Română, 10 la Istorie și 10 la Geografie.

Performanța ei este cu atât mai mare cu cât a reușit să se mobilizeze exemplar după un an nu tocmai ușor în care Maria a devenit mama unei fetițe. Și-a continuat studiile, având alături familia care a susținut-o necondiționat. Nici alăptatul, nici nopțile nedormite, nici naveta nu au descurajat-o pe eleva mamă din Vaslui, comuna Laza, care a continuat să învețe intens.

”Maria a fost o elevă foarte bună pe tot parcursul liceului. Clasarea ei pe locul trei ne-a bucurat foarte mult, este o răsplată pentru munca ei, pentru voința și ambiția de care a dat dovadă. Schimbările din viață nu au dărâmat-o, dar nici ușor nu i-a fost. Iată, însă, că a reușit să se mobilizeze, având și familia alături, și să strălucească la Bacalaureat. Suntem convinși că va avea confirma și la Admitere, pentru că are forță și ambiție de învingător”, a declarat, pentru ”Adevărul”, prof. Cătălin Ignat, directorul Liceului ”Mihail Kogălniceanu” unde a studiat eleva-mamă din Vaslui.

Pe lângă pregătirea pentru Bacalaureat și admiterea la facultate, Maria are grijă și de fetița ei, fiind sprijinită de tatăl micuței, un adolescent de vârsta ei, dar și de bunici.

romani analfabeti

Peste o jumătate de milion de români nu au absolvit liceul. Un sfert de milion sunt români analfabeți

Școala profesională este alternativa pragmatică pentru cei 541.244 de persoane fără şcoala absolvită, din care 245.387 sunt romani analfabeti în România. Aceasta este realitatea surprinsă de ultimele date oficiale disponibile la Institutul Naţional de Statistică. Reîntoarcerea la școală este o necesitate pentru acești români, pentru întreaga noastră societate. Continuarea studiilor în diferite forme de învățământ precum școlile profesionale, școlile de meserii sunt soluții realiste. Mileniul trei nu ne va ierta dacă această stare de lucru va continua: un cetățean fără studii, fără cultură generală, fără aptitudini exersate și verificate prin diplomă este o reală problemă a noastră, a tuturor.romani analfabeti

Există multe piedici pentru cei care vor să își continue studiile – care țin de lipsa banilor sau de vârstă -, dar există în mod aberant și bariere de mentalitate.

Reîntoarcerea la școala gimnazială și liceu, după caz, este o altă alternativă la dispoziția doritorilor. Am discutat cu o mamă care la aproape 40 de ani își dorește să se reîntoarcă la liceu și să-și susțină bacalaureatul. În cazul ei concret, sistemul de învățământ public românesc a fost tare antipatic. În loc să fie în mod direct, uman, sufletește, sprijinită să se reîntoarcă în școală pentru a-și termina studiile, răspunsul secretariatului a fost dezarmant: “pe unde ai hălăduit până acum? ce te-a apucat?…” pe un ton superior care te îmbie mai degrabă să întorci spatele școlii decât să-i treci pragul. În situații similare în țările dezvoltate, precum SUA, răspunsul liceului este “ne bucurăm mult să reveniți! Este un moment de bucurie pentru noi și pentru dumneavoastră și vom organiza o petrecere de reintegrare în școală care să vă celebreze decizia!“. E o mare diferență de atitudine care se naște din dragul pentru școală și care entuziasmează pe cei care doresc să-și termine studiile, indiferent de vârstă.

Mulți cred că părăsirea timpurie a școlii este o problemă specifică etniei tiganesti. Realitatea este alta: 70% dintre cei fără şcoala absolvită sunt de etnie română, 18% sunt tigani, 4% sunt maghiari, iar restul sunt de altă etnie. Românii rămân dominanți și în rândul persoanelor analfabete, dar crește ponderea etniei rome. Așadar, 62% dintre analfabeți sunt români, 27% sunt de etnie tiganească, 4% maghiari, iar restul alte etnii.

Cel mai mare număr de persoane fără şcoala absolvită se înregistrează în judeţele Iaşi (21.319 persoane), Bacău (19.306) şi Dolj (19.204). La polul opus se situează judeţele Caraş-Severin (6.663), Hunedoara (7.270) şi  Covasna (7.271).

Cei mai mulți analfabeți găsim în judeţele Giurgiu (10.161), Călăraşi (9.795) şi Teleorman (9.226). Cel mai mic număr de persoane analfabete se înregistrează în judeţele Caraş-Severin (2.688), Sibiu (2.753) şi Alba (3.194).

Satu Mare este pe locul 25 în rândul județelor în țară în această statistică a lipsei pregătirii școlare.

În judeţul Satu Mare sunt oficial 11.438 persoane fără şcoala absolvită, din care 4.655 sunt analfabeți. În ceea ce priveşte repartizarea persoanelor fără şcoala absolvită în funcţie de etnie, întâlnim următoarea situaţie:

o Români – 5.506 (48%)

o Maghiari – 2.228 (20%)

o Tigani – 3.004 (26%)

o Restul sunt de altă etnie – 700 (6%)

Persoanele analfabete din județul Satu Mare sunt distribuite astfel în funcţie de etnie:

o Români – 2.003 (43%)

o Maghiari – 569 (12%)

oTigani – 1.874 (40%)

o Altă etnie – 209 (5%)

Judeţul Satu Mare se află pe locul 25 la nivel naţional, atât în ceea ce priveşte numărul persoanelor fără şcoală absolvită, cât şi în rândul persoanelor analfabete.

În topul localităţilor sătmărene cu cel mai mare număr de persoane fără şcoala absolvită se află municipiul Satu Mare (cu 1.482 persoane), Negreşti Oaş (673) şi Carei (435). La polul opus sunt localităţile Căpleni (26), Foieni (30) şi Ciumeşti (32). Surprinzător, Negreşti Oaş este localitatea sătmăreană cu cel mai mare număr de persoane analfabete – 316, depăşind chiar şi municipiul Satu Mare – cu 278 de persoane analfabete.

În Ţara Oaşului se înregistrează un număr de 3.072 de persoane fără şcoala absolvită (peste un sfert, adică 27% din totalul la nivel judeţean), din care 1.467 sunt analfabeți (aproape o treime, adică 32% din totalul judeţului). Grupul de Acțiune Locală din Țara Oașului, organizațiile neguvernamentale și autoritățile locale trebuie să-și asume această realitate a abandonului școlar și analfabetismului și să activăm soluțiile alternative.

Situația de fapt trebuie să fie de urgență rezolvată. Un cetățean fără carte este un cetățean de mâna a doua, care va fi totdeauna prost plătit, va fi ușor de înșelat și de manipulat atât de politicieni demagogi, dar și de angajatori oneroși, de cei care îi vor vinde produse îndoielnice. Fără școală, atuurile unor inteligențe native deosebite și ale puterii de muncă extraordinare înseamnă din ce în ce mai puțin astăzi, când întreaga lume se specializează, se pregătește temeinic școlar.

Trebuie schimbată mentalitatea celor care vor să renunțe sau nu vor să se mai întoarcă la școală, dar și mentalitatea școlilor care trebuie să trateze cu foarte mare atenție cazurile speciale. Cu orice preț trebuie ca acești români să termine școala sau să o continue dacă au abandonat-o.

Trebuie activate soluțiile alternative, trebuie pornită o acțiune de convingere de la caz la caz a părinților care nu realizează importanța pregătirii școlare, trebuie constituite echipe de voluntari, de tutori, care să se ocupe de fiecare caz în parte, trebuie găsit sprijin financiar la nivel local sau județean, național sau chiar european pentru cazurile sociale.

Întreaga comunitate locală din Oaș și din țară trebuie să detecteze și să reacționeze în cazul analfabetismului și abandonului școlar. Împreună putem reintegra acești oameni pe deplin în societate.

Totul pornește cu schimbarea atitudinii. Școala și educația trebuie să devină mai atractive și utile. Împreună reușim!

Tabel nr.1. Numărul persoanelor fără şcoală absolvită la nivel judeţean

Nr. Crt.

Judeţ

Persoane fără şcoală absolvită

1.

IAŞI

21319

2.

BACĂU

19306

3.

DOLJ

19204

4.

GALAŢI

18359

5.

BIHOR

18166

6.

CONSTANŢA

17785

7.

PRAHOVA

17113

8.

SUCEAVA

16869

9.

DÂMBOVIŢA

16587

10.

MUREŞ

16538

11.

CĂLĂRAŞI

16147

12.

TELEORMAN

15577

13.

MUNICIPIUL BUCUREŞTI

15006

14.

VASLUI

14928

15.

BUZĂU

14703

16.

BOTOŞANI

14669

17.

TIMIŞ

14397

18.

IALOMIŢA

14339

19.

CLUJ

13879

20.

OLT

13877

21.

MARAMUREŞ

13173

22.

VRANCEA

12969

23.

GIURGIU

12771

24.

NEAMŢ

12078

25.

SATU MARE

11438

26.

ARGEŞ

11382

27.

ILFOV

11317

28.

BRAŞOV

11279

29.

BRĂILA

10596

30.

VÂLCEA

10125

31.

MEHEDINŢI

9274

32.

ARAD

8512

33.

SIBIU

8462

34.

BISTRIŢA

8379

35.

ALBA

8328

36.

GORJ

8238

37.

TULCEA

8153

38.

SĂLAJ

7469

39.

HARGHITA

7329

40.

COVASNA

7271

41.

HUNEDOARA

7270

42.

CARAŞ-SEVERIN

6663

TOTAL

541244

Sursa: INSSE,  iulie 2016

Tabel nr. 2. Numărul persoanelor analfabete la nivelul judeţelor țării

Nr. Crt.

Judeţ

Persoane analfabete

1.

GIURGIU

10161

2.

CĂLĂRAŞI

9795

3.

TELEORMAN

9226

4.

BIHOR

9110

5.

IAŞI

9051

6.

BACĂU

8806

7.

MUREŞ

8498

8.

GALAŢI

8284

9.

CONSTANŢA

8106

10.

DOLJ

8106

11.

DÂMBOVIŢA

8093

12.

IALOMIŢA

8082

13.

VASLUI

7467

14.

PRAHOVA

7075

15.

BUZĂU

6817

16.

VRANCEA

6637

17.

ILFOV

6344

18.

BOTOŞANI

6281

19.

TIMIŞ

5854

20.

SUCEAVA

5696

21.

OLT

5566

22.

BRĂILA

5321

23.

MEHEDINŢI

4876

24.

CLUJ

4873

25.

SATU MARE

4655

26.

NEAMŢ

4464

27.

ARGEŞ

4368

28.

TULCEA

4343

29.

MARAMUREŞ

4234

30.

COVASNA

4024

31.

ARAD

3920

32.

GORJ

3906

33.

BISTRIŢA

3902

34.

VÂLCEA

3743

35.

SĂLAJ

3669

36.

BRAŞOV

3505

37.

MUNICIPIUL BUCUREŞTI

3342

38.

HUNEDOARA

3324

39.

HARGHITA

3228

40.

ALBA

3194

41.

SIBIU

2753

42.

CARAŞ-SEVERIN

2688

TOTAL

245387

Sursa: INSSE,  iulie 2016

Autor: Andreea Paul, Deputat PNL romani analfabeti
Autor: Andreea Paul, Deputat PNL

Costin Dobrin, absolvent al Liceului Mircea cel Bătrân…

Universitățile Columbia și Harvard s-au „luptat” pentru un absolvent român. Este considerat urmatorul Einstein

absolvent al Liceului Mircea cel BatranUn elev din Costanţa a uimit mediul academic din Statele Unite. Universităţi de prestigiu precum Harvard şi Columbia s-au luptat ca să-l aibă student şi i-au oferit burse de 70.000 de dolari pe an. Elevul român a ales în cele din urmă Universitatea Columbia unde va studia din toamnă ştiinţele pământului.

Costin Dobrin se poate lăuda cu o reuşită la care mulţi tineri de vârsta lui nici măcar nu visează. Cele mai prestigioase universităţi din lume s-au întrecut să-l aibă student din această toamnă.

„M-am simţit bine văzându-le interesul şi cuvintele frumoase pe care le-au folosit în răspunsurile lor. Am primit oferte foarte bune atât de la Columbia cât şi de la Harvard”, a spus elevul la Colegiul Național Mircea cel Bătrân.

La ambele universităţi, Costin a fost acceptat cu bursă: 70.000 de dolari pe an. În plus, la Universitatea Columbia, elevul din Constanţa a primit o distincţie excepţională, care îi aduce în plus 10.000 de dolari.

„Am aflat că am fost numit Science Research Fellow. Aceasta este o titulatură pe care o primesc în fiecare an numai 10 studenţi, cei mai buni pe ştiinţă, cel mai important fiind că universitatea îmi va finanţa cercetarea pe timp de vară”, a spus Costin Dobrin.

Costin a aplicat la cinci universităţi din străinătate, dar a ales Columbia.

„Am văzut acolo facilităţiile, laboratoarele şi tot ceea ce înseamnă cercetare şi viaţa în campusul de la Columbia. Pot să spun că este exact ceea ce mi-am dorit”, a adăugat elevul.

La Columbia au aplicat anul acesta 37.000 de persoane din toată lumea, iar Costin este unul din cei aproximativ 1.400 de candidaţi care au reuşit. În spatele performanţei elevului român stă foarte multă muncă, spun colegii şi profesorii săi.

„Costin este o persoană cu o extraordinară dorinţă de cunoaştere”, a spus Vasile Nicoară, directorul Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân.

„Şi-a riscat vacanţele de vară venind la liceu. Sacrificii mari”, a spus un colegl de-al tânărului.

„În perioada olimpiadelor şcolare, șase ore pe zi este un efort foarte mare”, a adăugat Monica Dumitru, profesor de chimie.

„A muncit mult ca să ajungă acolo. Nu sunt nişte facultăţi la care poate ajunge oricine”, a spus o colegă de-a lui Costin.

În timpul liceului, Costin a obţinut trei premii întâi la concursurile organizate anual de NASA, o medalie de aur la Olimpiada Internaţională de Geografie şi argint la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe ale Pământului.

După ce va termina studiile, tânărul visează să profeseze în mediul academic sau să devină specialist în politici de mediu.

INTERLOPII şi BĂTĂUŞII care dau PUMNI pe stradă riscă ÎNCHISOAREA după o DECIZIE a ÎNALTEI CURŢI care este OBLIGATORIE pentru TOATE instanţele. AVOCAT: Agresorul nu mai poate scăpa cu retragerea plângerii victimei

agresorul Înalta Curte a decis că infracţiunea se comite chiar şi atunci când este vorba de o singură persoană agresată şi că nu e nevoie să fie mai multe victime pentru ca sistemul judiciar să sancţioneze fapta ca infracţiune. Magistraţii pot să emită pedepse de până la doi ani de închisoare pentru această faptă.

Articolul 371 din noul Cod Penal defineşte infracţiunea de “Tulburarea ordinii şi liniştii publice”, articol in legea penală care ar putea băga după gratii toţi bătăuşii care comit agresiuni şi chiar scandaluri pe stradă sau în spaţii publice. Înalta Curte a decis că şi atunci când victimă este o singură persoană se poate reţine comiterea infracţiunii. Până acum foarte multi interlopi şi alte persoane violente au scăpat de conscinţe legale serioase pentru că bătăile aplicate au fost interpretate legal de procurori doar ca “loviri şi alte violenţe”,  fără a se acţiona împotriva lor şi pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice” atunci când victima era o singură persoană.

Definiţia articolului este următoarea: 
Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Avocatul Florin Kovacs a explicat că până acum procurorii şi poliţiştii nu-i urmăreau pe agresori pentru infracţiunea aceasta, dacă era vorba doar de o persoană agresată.

“Pe infracţiunea de la articolul 371, Tulburarea ordinii şi liniştii publice, nu există posibilitatea retragerii plângerii victimei, procurorul se poate sesiza şi din oficiu pentru această infracţiune. Poliţiştii şi procurorii nu încadrau însă faptele aici, dacă era o singură victimă. Considerau că s-a comis inracţiunea aceasta dacă se băteau mai multe persoane în centrul oraşului, ceea ce nu era în regulă pentru că favoriza aresorii. Acum Înalta Curte a stabilit că aceasta este încadrarea corectă, ca infractiune. Chiar şi atunci când este o singură persoană victimă a unei agresiuni se poate reţine această infracţiune. Dacă se deschide urmărirea penală pe această infracţiune, agresorul nu mai poate scăpa prin retragerea plângerii”, a explicat avocatul Kovacs.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a venit după ce Curtea de Apel Timişoara a sesizat Înalta Curte pentru a clarifica ce se întâmplă atunci când victimă a agresiunii este o singură persoană.

Deciţia instanţei supreme, publicată în Monitorul Oficial din 10 mai 2016, a fost că infracţiunea se comite şi se poate pedepsi chiar şi atunci când e vorba de o faptă îndreptată împotriva unei singure persoane.

Iată decizia Inaltei Curţi ce Casaţie şi Justiţie care poate pune punct indulgenţei de care beneficiau interlopii în sistemul judiciar, cu condiţia ca poliţiştii şi procurorii să trimită în faţa judecătorilor bătăuşii cu acuzaţia că au comis această infracţiune.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în Dosarul nr. 5.287/290/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: Dacă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 371 din Codul penal trebuie îndreptat împotriva mai multor persoane şi dacă în situaţia în care acţiunea descrisă a vizat o singură persoană operează dezincriminarea conform art. 4 din Codul penal.
>Stabileşte că:
1. În aplicarea dispoziţiilor art. 371 din Codul penal, în cazul infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, pentru existenţa infracţiunii, violenţele, ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii nu trebuie să fie comise împotriva mai multor persoane, fiind suficient ca violenţele, ameninţările ori atingerile grave aduse demnităţii, care tulbură ordinea şi liniştea publică, să fie săvârşite, în public, împotriva unei persoane”

Decizia ICCJ nr. 9 din 12 aprilie 2016, luată de “Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală”, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 356 şi a devenit obligatorie pentru toate instanţele.

Completul de judecători a stabilit, prin intermediul documentului amintit, o interpretare obligatorie a infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice. Mai exact, se consideră că pedeapsa pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice este aplicabilă indiferent de numărul persoanelor împotriva cărora este comisă această infracţiune.

O faptă se consideră săvârşită în public, potrivit Codului penal, atunci când este comisă într-un loc care, prin natură sau destinaţie, este accesibil publicului mereu, indiferent că sunt prezente sau nu persoane, precum şi dacă este comisă în orice alt loc accesibil publicului, atunci când sunt de faţă cel puţin două persoane.

Totodată, o faptă se consideră săvârşită în public atunci când este comisă “într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane”, conform actului normativ. De asemenea, fapte săvârşite în public mai sunt considerate şi cele comise într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane (exceptând reuniunile familiale), explică avocatnet.ro.

 Sursa; http://www.evz.ro:
ghilimele in limba romana

Ghilimele în limba română

Ghilimelele (sau semnele citării) sunt semne grafice pereche, folosite de regulă pentru a marca un fragment reprodus întocmai după cum a fost spus sau scris de cineva. Ele se plasează la începutul și la sfîrșitul pasajului citat, indiferent de lungimea acestuia, deși unele stiluri de redactare pot prevedea și alte reguli. Ghilimelele se pot folosi și în alte scopuri, de exemplu pentru a marca o denumire, un titlu, o ironie etc.

ghilimele in limba romana

Forma grafică a semnelor citării și regulile care le stabilesc uzul diferă de la o limbă la alta.

Din 1995 forma standard a ghilimelelor folosite în limba română este „…” (99 jos, 99 sus) despre care Academia Română afirmă că este singura formă admisă

„ ”

Tot pentru citare se folosesc așa-numitele ghilimele franțuzești, «…». Acestea devin necesare atunci cînd un citat, marcat cu ghilimele românești, conține la rîndul lui un alt citat sau un alt fragment care trebuie marcat cu ghilimele:

  • Mediafax relatează că „publicul a scandat «bravo» pînă ce soprana a ieșit de pe scenă”.

Nu există forme standardizate pentru un al treilea nivel de citare.

In general, punctuația textului în raport cu ghilimelele urmează regula: dacă textul citat este o frază întreagă sau o secvență de fraze, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor. Altfel citatul se consideră a fi un fragment din fraza exterioară, iar semnul de punctuație final se trece în exterior:

  • …. a spus: „Iarna nu-i ca vara.”
  • ….. a spus că iarna e grea și că „nu-i ca vara”.

Era trădătorilor + despre tradare si tradatori

In anul 1999, printr-o hotarare a Curtii Supreme de Justitie, sentinta de condamnare la moarte pentru crima de inalta tradare a fostului general de securitate Ion Mihai Pacepa a fost casata. “Tradatorul”, cum era stigmatizat Pacepa pana deunazi in documentele Serviciului de Informatii Externe, a fost reabilitat atat juridic, cat si moral, redandu-i-se gradul de general-locotenent, precum si averea confiscata de regimul comunist.

“S-a infaptuit un act de dreptate”, a declarat sententios d-l Valeriu Stoica. O apreciere neimpartasita insa de cei, din pacate putini, care mai pastreaza respectul fata de comandamentele morale si care asista ingrijorati la procesul de degradare progresiva a Justitiei romanesti. Ca urmare a ingerintelor politice, dar si a coruptiei din magistratura, s-a ajuns pana acolo încât institutia care ar trebui sa intruchipeze ideea Justitia Regnorum Fundamentum sa se transforme intr-o taraba, la care aplicarea legilor si administrarea dreptatii se face la tocmeala: “Cine da mai mult, are castig de cauza!”.

Cum insa, in toate timpurile, tradarea a fost considerata ca un act josnic, de o gravitate deosebita, ar fi gresit sa repartizam “cazul Pacepa” la capitolul faptelor diverse. Ne propunem aici sa gasim un sistem de criterii de judecata convingator, in raport de care actele de tradare sa apara in adevarata lor lumina, si mai ales sa stimuleze indignarea si oprobriul public.

adancul_iaduluiUn astfel de sistem de criterii pentru aprecierea gravitatii actelor de tradare ar putea fi Codul Penal. Dar prevederile Codului Penal, chiar si in versiunea recent imbunatatita, au caracter relativ si o aplicabilitate limitata in timp, servituti impuse adeseori de climatul politic. De aceea, am recurs la un sistem de ierarhizare a gravitatii faptelor cu caracter antisocial, precum si a sanctiunilor asociate acestui gen de fapte, mai putin obisnuit, dar care are avantajul de a se inspira din principiile moralei crestine, ceea ce il face imun la relativismul si politizarea care se practica la noi. Este vorba de viziunea lui Dante Alighieri (1265-1321), care, in Infernul, sau realizeaza o astfel de ierarhizare, ce nu numai ca a rezistat timpului, dar se dovedeste a fi mai actuala ca oricand.

“Cum este conceput si oranduit Infernul, ­ scrie Francesco De Sanctis in Istoria literaturii italiene ­ ne-o explica, in Cantul al XI-lea, poetul insusi, arhitect si filozof al constructiilor sale. Imparatia raului este impartita in trei lumi, corespunzatoare celor trei mari categorii ale nelegiuirii: necumpatarea si violenta, siretenia si premeditarea la rece. Fiecare din aceste categorii se imparte in genuri si specii, in cercuri si brauri. Conceptul etic al acestei scari a crimelor consta in convingerea ca acolo unde infamia este mai mare, crima este si ea mai mare, iar infamia nu sta atat in fapta, cat in intentie. De aceea, siretenia si inselaciunea sunt mai vinovate decat necumpatarea si violenta, iar premeditarea la rece a tradatorilor este mai vinovata decat siretenia. De unde evolutia in trepte a Infernului, unde se trece de la cei mai putin vinovati, necumpatatii din cetatea Dite, loc al violentilor, si apoi se coboara in Vaile-Rele, Malebolge, iar de acolo in putul tradatorilor… Apele putrede ale Malebolgelor ingheata sub suflul aripilor enorme ale lui Lucifer, se intaresc, devin o mare de sticla dinauntrul careia transpar, ca niste fire de paie, tradatorii: cei ce si-au tradat rudele se gasesc in Caina, cei ce si-au tradat patria ­ in Antenora, cei ce si-au tradat prietenii ­ in Tolomeea, iar cei ce si-au tradat binefacatorii in Giudecca. Pedeapsa e una singura, dar marita treptat, dupa cum este si crima. Miscarea se stinge incetul cu incetul, viata se pietrifica, pana ce lacrima, cuvantul si miscarea inceteaza cu totul”.

Asadar, in viziunea lui Dante, infernul este un con cu varful in jos, impartit in noua cercuri, care la randul lor sunt compartimentate in brauri. Pe masura ce cobori spre varful conului, cercurile sunt din ce in ce mai mici, iar faptele comise de cei care le populeaza, din ce in ce mai grave. Cercul al noualea este destinat ispasirii celei mai odioase crime pe care o pot savarsi oamenii, tradarea. In ultimul brau al cercului destinat tradatorilor, infipt in mijlocul ghetii eterne, troneaza Lucifer, Satana, care-i mesteca in cele trei guri ale sale pe Iuda, Brutus si Cassius, simbolurile celei mai detestabile forme de tradare, “tradarea binefacatorilor”.

Raportandu-ne la aceasta topografie morala, nu gresim afirmand ca, pentru faptele savarsite de fostul general de Securitate, locul ce i se cuvine nu este coloana adevaratilor luptatori anticomunisti, acolo unde l-a asezat actuala Justitie romaneasca, ci in cercul al noualea al Infernului. Fiecare din cele patru brauri ale cercului destinat tradatorilor sunt indreptatite sa-l reclame ca pe unul de al lor pe tradatorul Pacepa, care a tradat tot ceea ce poate fi tradat pe aceasta lume.

In primul rand, Pacepa nu ar trebui sa lipseasca din Caina, braul unde isi ispasesc osanda “tradatorii rudelor”. Desfigurat de egoism, Pacepa nu a avut nici o retinere in a-si trada familia, respectiv sotia si fiica, lasandu-le zalog autoritatilor comuniste, desi stia mai bine ca oricine cat de dure erau represaliile la care erau supuse familiile transfugilor politici.

In al doilea rand, infierarea lui Pacepa ca “tradator de patrie” este intru totul indreptatita, astfel ca osandirea lui la chinurile vesnice din Antenora ar fi o masura dreapta. Cu urmatoarea precizare, insa. In mod obisnuit, cei care-l acuza pe Pacepa de tradare sunt comunistii. Ei leaga actul tradarii de dezertarea sa in Occident, ceea ce este fundamental gresit. Este adevarat ca Pacepa si-a tradat Patria, dar tradarea sa nu s-a produs in momentul dezertarii in Occident, ci cu mult inainte. Ion Mihai Pacepa si-a tradat Patria cand s-a alaturat regimului comunist, devenind ofiter de Securitate. Sa nu fi stiut oare “venerabilii” magistrati de la Curtea Suprema de Justitie, care l-au reabilitat pe generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa, ca acesta “a intrat in serviciul secret inca din anii 1946 ­ dupa cum relateaza Alexandru Nichita in cartea sa Pacepa contra Pacepa, ­ si ca prima sa misiune a fost sa se infiltreze in munti, unde erau grupuri razlete de legionari si de fosti ofiteri anticomunisti, care trebuiau depistati si localizati pentru a fi prinsi, misiune de care s-a achitat cu succes”?

In al treilea rand, Pacepa se face vinovat de ceea ce Dante numeste “tradarea prietenilor”, fapta care este ispasita in cel de al treilea brau ­ Tolomeea ­ din ultimul cerc al Infernului dantesc. Orice grup uman, constituit ca atare in virtutea unui scop comun, este guvernat de un sistem de norme de conduita a caror respectare este obligatorie o data cu aderarea la grupul respectiv. Medicii au juramantul lui Hippocrate, dar si hotii sau talharii, in pofida activitatii lor reprobabile, au o “etica” specifica in virtutea careia ii infiereaza ca tradatori pe cei care nu o respecta. Or, in momentul in care Pacepa a facut “pactul cu diavolul”, intrand in Securitate, el s-a legat sa respecte “codul etic” al institutiei respective. Un legamant solemn, pe care insa l-a calcat, tradandu-si tovarasii.

Si, in sfarsit, in al patrulea rand, vinovatia care-l recomanda pe Pacepa drept candidat sigur la cel mai jos loc al Infernului, Giudecca, acolo unde sunt azvarliti cei mai odiosi criminali, este “tradarea binefacatorilor”. Pacepa s-a impartasit din plin de bunavointa, increderea si protectia clanului Ceausescu. Intre securistul dornic sa se afirme si familia prezidentiala au existat relatii nemijlocite, adeseori confidentiale. Pentru devotamentul de care a dat dovada, Pacepa a ajuns sa fie considerat ca un adevarat membru al clanului Ceausescu.

Si pentru a intregi portretul moral al acestui odios personaj, sa mai amintim ca, asa cum sustin tovarasii sai din fosta Securitate, Pacepa a facut parte din cea mai detestata categorie de spioni, categoria agentilor dubli. Iar daca este sa ascultam ce spun cei initiati in tainele fostei Securitati, Pacepa ar fi fost de fapt agent triplu, aflandu-se in acelasi timp in slujba Securitatii romane si pe statele de plata ale KGB si CIA!

“Cazul Pacepa” nu reprezinta un interes in sine. Un ofiter de Securitate, asa cum au fost multi in tarile socialiste, care, in momentul cand era pe punctul sa fie “demascat” pentru gainariile la care se preta in paralel cu indeplinirea sarcinilor de serviciu, a ales calea dezertarii la inamic, atat pentru a-si salva viata, cat si pentru a-si incasa argintii cuveniti pentru vinderea de secrete inamicilor Romaniei de la acea data. Pana aici nimic neobisnuit si grav. Lucrurile incep sa ia o turnura ingrijoratoare din clipa in care se contureaza un curent de opinie care tinde sa-l considere pe fostul securist… “erou national”! Or, o astfel de dereglare a dreptei judecati este posibila numai intr-o comunitate in care criteriile autohtone de valorificare morala au fost inlocuite cu criterii imprumutate de aiurea, consecinta fiind pierderea identitatii definitorii pentru comunitatea respectiva.

In anul 1917, pe frontul Moldovei, doi ofiteri din elita ostirii, provenind amandoi din familii ilustre, coloneulul Sturdza, comandantul unei divizii, si locotenent-colonelul Crainiceanu, comandantul unui regiment, s-au pus in serviciul inamicului, tradandu-si tara (ei urmareau sa scoata Romania din alianta cu Antanta si sa o alature Puterilor Centrale). O tentativa esuata lamentabil. Sturdza reuseste sa fuga in liniile inamice, dar complicele sau, Crainiceanu, este arestat. Primul a fost condamnat la moarte in contumacie, pentru inalta tradare si dezertare la inamic in timp de razboi. Cel de al doilea a fost judecat de o Curte Martiala, dar, contrar legilor in vigoare, s-a bucurat de clementa judecatorilor, care l-au condamnat numai la munca silnica pe viata (magistratii militari tinand seama de faptul ca tradatorul era fiul generalului Crainiceanu, fost ministru de Razboi, si nepotul de sora al generalului Prezan, comandantul Armatei a IV-a). Afland de indulgenta judecatorilor, generalul Prezan a avut o atitudine asemanatoare eroilor din tragediile antice. A casat sentinta, a dispus rejudecarea procesului si a semnat personal noua sentinta de condamnare la moarte a tradatorului. Colonelul Crainiceanu a fost executat in Vinerea Mare a anului 1917, sentinta fiind dusa la indeplinire de un pluton de ostasi din propriul sau regiment, care a fost adus de pe front sa asiste la executia tradatorului.

Cazul Sturdza a avut insa si un epilog demn de retinut. In anul 1941, fostul ofiter din Armata Romana, condamnat la moarte pentru tradare si dezertare la inamic, stabilit dupa terminarea razboiului in Elvetia, ii adresa Maresalului Ion Antonescu un memoriu prin care solicita sa fie reabilitat public pe temeiul faptului ca linia politica pentru care a militat in 1917 ­ alianta cu Germania si razboi impotriva Rusiei ­ s-a dovedit a fi fost justa. Raspunsul Maresalului la acel impertinent memoriu, care avea ca substrat dominatia Germaniei in lume la acea data, a fost un refuz categoric, in continutul caruia era exprimata urmatoarea idee: schimbarea orientarii politice a unui stat este apanajul guvernului legitim al statului, nu al indivizilor. Cat priveste incalcarea juramantului ostasesc si dezertarea la inamic, aceste fapte sunt crime imprescriptibile, pe care Guvernul Romaniei le trateaza ca atare.

Astazi locul Germaniei, ca putere dominanta in lume, a fost luat de Statele Unite. Dar in timp ce Germania, la vremea ei, nu a pretins reabilitarea colonelului tradator Sturdza, se pare ca Statele Unite sunt interesate sa-si recompenseze “omul”. Cel putin asa a lasat sa se inteleaga, destul de straveziu, ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, intr-o interventie televizata, in care s-a aratat nerabdator sa rezolve “cazul Pacepa”. Acest perfect consens al abjectiei ne poate da o idee despre cum va arata “noua ordine mondiala” ce ni se pregateste…

Gabriel Constantinescu