Anul trecut, în postul Sfintei Mării, mergeam într-o după-amiază la biserică. Aveam de reparat nişte scaune şi de aranjat câteva lucruri în paraclisul bisericii. Era o zi toridă, fără nici o adiere de vânt. In drumul meu trebuia musai sa trec pe lângă o „grădină de vară”. Acolo, câteva mese cu scaune, vreo doua umbreluţe, iar la una din mese patru bărbaţi din sat cu câte o sticlă de bere în faţă stăteau de vorbă. Lângă ei era un grătar încins plin cu mititei.

– Bună ziua, bună ziua! salut eu binevoitor şi le urez spor la treabă, ducându-mă cu gândul la îndemnu­rile lui Popa Tanda.

– Săru’mâna, părinte şi poftim la masă! mi se adresează Gogu, un bărbat de vreo 40 de ani, respectuos, dar cam mucalit.

– Gogule, am citit undeva că un om este ispitit de un singur drac, pe când un preot este ispitit de şapte, aşa că-mi ajunge. Şi, oricum, la 90 de kg pe care le am…!

A simţit că era vorba de post. Era un om destupat la minte.

– De ce nu vii, părinte? Nu scrie la carte că nu e păcat ce bagi în gură, ci ce iese din gura?

– Gogule, nu mă grăbesc! Şi pentru că am mai auzit expresia asta, ca o justificare a celor care nu postesc, stau cu tine la masă să-ţi explic citatul pe care mi l-ai spus.

Mi-au adus un scaun şi am stat lângă ei la masă. Oamenii erau bine­voitori, îi cunoşteam, doar suntem consăteni de peste 20 de ani.

– Nu vă reţin decât 5 minute! am spus. Apoi am continuat: în Biblie, Sfântul Evanghelist Matei, în Evanghelia pe care a scris-o, în capitolul 5 intitulat „Spălarea mâini­lor. ..”, ne povesteşte cum fariseii şi cărturarii îl întrebau pe Iisus de ce ucenicii Lui mâncau cu mâinile nespălate? Evreii, înainte de a sta la masă, îşi înmuiau degetele într-un castron cu apă, apoi se ştergeau şi după aceea mâncau. Era un fel de ritual. Ucenicii Lui Iisus se spălau pe mâini înainte de a mânca, dar au trecut peste acel ritual. Atunci Lui Iisus I S-a reproşat că ucenicii Lui mâncau având mâinile nespălate. Iisus le-a răspuns: „ce intră în gură nu spurcă pe om, iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om, căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, furtişaguri şi hule”. Deci în citatul pe care l-ai spus nu era vorba despre post, ci despre spălarea mâinilor înainte de masă. Iisus nu putea să desfiinţeze postul câtă vreme El însuşi a postit 40 de zile şi 40 de nopţi. Ei… dar văd că mititeii sunt gata, eu merg la biserică, am spus, ridicându-mă de la masă.

– Părinte, ce faci acolo?

– Am de reparat câteva scaune…

– Dacă ai un vin bun, mergem şi noi cu dumneata şi te ajutăm.

– Am o sticlă de vin rece de 2 litri, de vreo 3 ani de zile; mi l-a dat cineva din Valea Călugărească la un parastas.

– Părinte, venim cu dumneata!

Ne-am dus la biserică şi aproa­pe 4 ore, 5 oameni am reparat câteva scaune pe care le-am aşezat în para­clis. Bineînţeles că am terminat împreună şi sticla de vin, că doar Sântul Apostol Pavel îl sfătuia (scrie tot în Biblie) pe Timotei: „de acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni” (I Timotei V,23).

Când ne-am despărţit, spre seară, l-am întrebat pe Gogu:

– Măi, Gogule, cum de aţi lăsat voi un grătar plin de mititei şi aţi venit cu mine, la muncă, la biserică?

– Aaa, taică părinte… nu erau mititeii noştri… Erau ai lui nea Sandu, ăla vecin cu cârciuma; avea musafiri!

octombrie 10, 2010 de Pr. Nicolae Trusca
din Blogul sau de Intamplari Pastorale