Istoricul comunei Rasuceni

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Răsuceni făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Gostieni, Asan Aga, Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, având în total 2089 de locuitori. Existau în comună o școală mixtă cu 77 de elevi, patru biserici și trei mori cu aburi.

La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a aceluiași județ și comuna Cucuruzu, formată doar din satul de reședință cu mahalalele Cucuruzu de Jos și Cucuruzu de Sus, având 1752 de locuitori. Existau și aici două biserici și o școală mixtă cu 55 de elevi (din care 35 fete), iar principalul proprietar de pământ era Nicolae Gherassi.

Anuarul Socec din 1925 consemnează ambele comune in plasa Câlniștea, comuna Răsuceni având 2580 de locuitori în satele Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, după ce celelalte sate s-au desprins pentru a forma comuna Asan-Aga și comuna Cucuruzu având în satul ei 2872 de locuitori.

În 1950, comunele au fost transferate raionului Giurgiu și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București, pe teritoriul comunei Răsuceni apărând și satul Satu Nou (organizat în urma reformei agrare din 1921) supranumit si Corea sau Coreea.

În 1968, ele au trecut la județul Ilfov, iar comuna Cucuruzu a fost desființată, satul ei trecând la comuna Răsuceni, comună care la acea dată conținea și satul Carapancea, preluat de la fosta comună Prunaru; tot atunci, satele Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus au fost comasate, rezultând satul Răsuceni.

În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.