RĂSUCENI – O COMUNĂ ABANDONATĂ?

Nu ştim câţi locuitori ai judeţului au ajuns vreodată la Răsuceni. În mod sigur puţini şi, probabil, după ce te duci prima dată, datorită drumurile catastrofale, indiferent din ce parte ai merge, nu te mai duci a doua oară.

Primarul Petrică Pananit, de opt ani edil al comunei, nu a făcut nimic pentru a îmbunătăţi starea drumurilor. Ba da, a pus acum, cu mai puţin de două luni înainte de alegerile locale, pe câteva uliţe mai răsărite nişte piatră de râu, foarte mare şi netasată, care face aproape imposibilă circulaţia maşinilor pe acele străzi. În rest praf mult şi, evident, când plouă, foarte mult noroi.

Nu ai teamă că greşeşti dacă spui că Răsuceni este o comună abandonată pe tărâmul sărăciei, mizeriei şi disperării. Medicul de familie vine de 2 ori pe săptămână şi atunci mai mult se ceartă cu pacienţii. Farmacia funcţionează de două ori pe săptămână şi asta datorită bunăvoinţei doamnei farmaciste care vine de la Drăgăneşti Vlaşca. Şi care are multă disponibilitate de a le acorda tuturor celor interesaţi informaţiile necesare. Procedând de foarte multe ori ca un adevărat medic.

Microbuzele nu ajung la Răsuceni. Din cauza drumului plin de gropi. Ca om bătrân care ai nevoie de o consultaţie trebuie să mergi la gară. La tren. În Satul Nou, la 5 kilometri distanţă sau la Drăgăneşti Vlaşca la 7 kilometri.

Cât despre sătenii din Carapancea, dacă ninge un picuţ, sunt total izolaţi de lume.

Nici apă nu este la Răsuceni. Deşi se laudă cu nu ştiu ce proiecte de alimentare cu apă, primarul Panait nu a făcut nimic până azi. Pânza de apă freatică este la 35 de metri adâncime. Greu şi scump pentru tine ca cetăţean să-ţi realizezi un puţ.

Am greşit. Primarul Panait a făcut două cişmele cu apă în Răsuceni. Una la primărie şi una la şcoală. Cea de-a doua nu mai funcţionează de multă vreme.

Iar bălţile le-a dat pe ochi frumoşi. Prietenilor lui. Spunându-le sătenilor din Răsuceni că au dreptul o zi pe săptămână să meargă la pescuit fără bani. Lucru care nu s-a întîmplat niciodată cu cele 5 bălţi, închiriate pe mulţi ani în condiţii defavorabile comunei de către primar: bălţile Chiţa 1 şi 2 din Răsuceni şi Chiriceanca şi Săpături 1 şi 2 de la Cucuruzu.

Despre gunoaie ce să mai spunem. Ele zac peste tot. Din câmp până pe marginea drumului şi pe malurile bălţilor care te fac să crezi că sunt administrate de cineva doar pentru că eşti taxat dacă vrei să pescuieşti.

La finalul vizitei din Răsuceni, ne-am orit să discutăm cu câţiva localnici din Cucuruzu. Undeva în vecinătatea unei şcoli părăsite şi a unui monument abandonat în mijlocul unei vegetaţii luxuriante care aducea mai mult a junglă ecuatoriană decât a zonă specifică Câmpiei Române. Oamenii sunt profund nemulţumiţi. Pentru ei primarul nu există decât la alegeri. Până acum o săptămână-două nici nu-i băga în seamă. În fond, pe strada lui este asfalt, la Primărie e asfalt şi o cişmea cu apă, e telefon. În rest, vai şi amar. O localitate părăsită de primarul ei. Şi total abandonată.

Până şi struţii de la fermă au murit. De supărare, de întristare, de izolare şi de nepăsare.

Nu vi se pare că e nevoie de o schimbare la Primăria comunei Răsuceni?

sursa

Autor: Gheorghe BIŢĂ