Bucuria unei finanţări UE, prin vechile de acum fonduri Sapard, s-a transformat într-un ghinion mortal pentru familia Gîscă din Giurgiu. Doi membri din cei patru ai familiei şi-au pierdut viaţa în urma disputelor cu autorităţile şi cu firmele de construcţii. Fostul subprefect de Giurgiu a cerut să i se cedeze afacerea ca să-i scape de probleme.

Medicul veterinar Dan Gîscă a primit la sfârşitul anului 2006 o veste minunată la acel moment. Familia sa urma să aibă la dispoziţie 200.000 de euro, fonduri europene de tip SAPARD, pentru a realiza visul tatălui său. O fermă de capre ce urma să fie amenajată în satul giurgiuvean Ghizdaru. De administrarea proiectului urma să se ocupe fraţii Dan, sora sa Emilia, dar şi tatăl lor, Marian Gîscă.

“Doream să-i ofer tatălui o ocupaţie la bătrâneţe”, îşi aminteşte Dan. Visul s-a transformat în cel mai groaznic coşmar pentru care mai plătește și acum. “Asta pentru că am vrut să facem totul onest şi ne-am aşteptat, naivi, ca şi ceilalţi – parteneri, autorităţi – să fie la fel de cinstiţi”, îşi începe acesta păţaniile dramatice.

Firma de construcţie a cerut să aducă cu taxi-ul muncitorii

Doar câteva luni a durat bucuria familiei. La trei zile de la semnarea contractului de finanţare, s-au pus la muncă şi au ales firma care să ridice ferma. A fost selectată, prin ofertă publică, Elirod Construct srl din Giurgiu şi s-a angajat ca diriginte de şantier în persoana lui Sofian Niculescu. S-a achitat în avans suma de 150.000 de lei (45.000 de euro la cursul din acel an) către antreprenor pentru ca lucrările să meargă cât mai repede, susține Dan Gîscă.

La sfârşitul primăverii lui 2007, în timpul lucrărilor, a avut loc un conflict între Marian Gîscă şi administratorul firmei de construcţii de la acel moment, Nelu Pruteanu.

“Acesta din urma a refuzat un alt mijloc de transport pentru muncitorii săi în afară de taxi. Tata i-a propus CFR sau închirierea unui microbuz pentru cei cinci-şase constructori. Conflictul a devenit ireconcibiabil şi în aceste condiţii tata i-a cerut să prezinte situaţia de lucrări la zi, pentru a încheia socotelile”, îşi aduce aminte Dan Gîscă.

Familia a hotărât să oprească contractul cu firma respectivă şi să închidă şantierul pentru a recupera diferenţa de bani de la societate. Pentru a nu returna banii primiţi în avans, susţine Dan Gîscă, Elirod Construct a întocmit acte din care să reiasă că a lucrat cât fusese plătit şi prin urmare nu are nimic de restituit, mai susține acesta.

Medicul veterinar susţine cu acte că spune adevărul. Firma de construcţii a prezentat facturi întocmite după încheierea lucrărilor. Astfel, Elirod Construct a părăsit şantierul pe data de 14 iunie 2007 şi nu a mai revenit, aspect constatat şi de procesul verbal de recepţie al lucrărilor semnat numai de dirigintele de şantier, datat pe 15 iunie 2007. În plus, ferma de capre nu este nici astăzi terminată.

De partea cealaltă, familia Pruteanu are mai multe decizii favorabile în instanțele de judecată.

„Nu este adevărat nimic din acuzațiile dumnealui. Ne-a dat în judecată și a pierdut. Nu ne-a plătit în avans și noi nu am dat banii înapoi. Așa ceva nu este adevărat nimic din acuzațiile sale. El a cerut finanțarea și a cheltuit banii. Din punctul său de vedere, toată lumea este de vină, mai puțin el. Așa ceva nu se poate. Noi nu avem nicio vină, dacă am fi avut, am plătit noi paguba, ne-ar fi obligat instanțele”, ne-a precizat Jana Pruteanu, acționarul firmei.”

Decesul tătălui

Ca orice familie naivă şi încrezătoare în autorităţi, familia Gîscă a reclamat la Poliţie și apoi la procurori. În 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu emite rezoluţia de începere a urmăririi penale pentru dirigintele de şantier şi trimiterea dosarului la Poliţie pentru continuarea cercetărilor pentru constructor. “Apoi cele două dosare sunt conexate, se dispune nouă expertiză şi lucrurile se întorc împotriva noastră”, se mai plânge Dan Gîscă.

Cu un înainte, experţii SAPARD au stabilit un prejudiciu de 65.209,34 lei (mai mult de 20.000 euro) pentru faptul că nu se lucraseră mai nimic. S-a făcut o imputare către familia Gîscă.

Disputele cu autorităţile şi firma de construcţii s-au întins mai bine de un an şi au agravat boala de inimă a lui Marian Gîscă. “Era cu inspectorii SAPARD după el, certurile cu firmele de construcţie şi diriginte de şantier erau în toi, toate acestea i-au afectat boala. A suferit un atac de inimă în noiembrie 2008 care i-a fost fatal. De un an i se agravase afecţiunile la inimă”, îşi aminteşte fiul acestuia.

Fără fermă, cu inspectorii SAPARD la uşă, gată să le ceară banii înapoi, pe 25 februarie 2009 se emite Ordonata 3511/P/2007 de scoatere de sub urmarire penală a dirigintelui de santier şi NUP pentru constructor.

Motivare: “mortul nu a făcut contestaţie”

S-a făcut contestaţii la această decizie, dar prim-procurorul Parchetului Curţii de Apel Giurgiu a dat NUP, cu drept de recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

„În Capitală, la Curtea de Apel mi s-a respins plângerea refuzând să o motiveze logic şi juridic”, consideră Dan.

Judecătorul Neculae Stan, de la Curtea de Apel, constată că această cauză nu mai poate fi judecată pentru că mortul, Marian Gîscă, nu a mai depus plângere la Ordonanţele procurilor din 2009. Bătrânul decedase cu un an înainte. “În 7 noiembrie 2008, tatal meu moare- stop cardiorespirator la fermă”, aminteşte spune fiul acestuia.

Al doilea deces

În luna noiembrie 2011, Judecătoria Giurgiu admite plângerea lui Dan Gîscă împotriva ordonanţei penale şi s-a dispus retrimiterea cauzei în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de Sofian Niculescu, a completării cercetărilor faţă de Nelu Pruteanu, şi a finalizării probatorului.

Între timp, Ministerul de Finanţe constată că proiectul nu este finalizat la termen şi cere plata unor despăgubiri.

„Suma proiectului era de 200.000 euro, din care au fost accesaşi 545.045 lei, suma ce reprezintă debitul imputat mie şi surorii mele. La aceasta suma s-au adunat penalităţi şi majorări până la 900.000 de lei”.

Cumnatul lui Dan se sinucide în mijlocul scandalului dintre familie şi Fisc care dorea să-i execute veniturile ca să recupereze paguba.

“Nu pot comenta un asemenea gest şi cum nu a fost vreun bilet de adio, nu poate fi precizat clar motivul gestului său”, explică medicul veterinar.

Este ucisă şi ultima speranţă legală

Ultima speranţă a familiei că i se va face dreptate, s-a năruit pe data de 21 ianuarie 2013, când Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a decis, prin procurorul, Radu Ionescu că nimeni nu este de vină pentru cheltuirea banilor pe lucrări care nu există în comuna Ghizdaru.

“Am o familie distrusă pentru că am vrut să fac o afacere onestă. Au preferat să fie de bune actele prezentate de firma de construcţie, în timp ce actele mele au fost ignorate. Tata a murit în urma certurilor, iar sora a avut o tentativă de sinucidere, nu şi-a revenit complet nici acum. Acum eu şi ea trebuie să plătim despăgubirile”, se plânge acesta.

În tot acest timp, în acte apărea că firmele şi-au executat toate lucrările, asta deşi ferma nu a fost gata niciodată, doar s-au ridicat pereţii clădirilor. Timp de peste doi ani, caprele achiziţionate pentru fermă au stat sub cerul liber, într-un ţarc improvizat.

Abramburelele justiției, în opinia medicului veterinar

• “Răspunderea dirigintelui de şantier nu este una penală, ci o răspundere contractuală ce poate constitui obiectul unui litigiu civil”, este opinia lui Tudor Delea, inspector principal la Poliţia Giurgiu.
• Referatul cu propunere de SUP, respectiv NUP spune la pagina 6 că dirigintele de santier a semnat fără să verifice, iar la pagina 9 concluzionează că acesta a fost de bună credinţă în relaţie cu societatea.
• Legat de prejudiciu se spune la pagina 6: dupa data de 21 iunie 2007 când a fost efectuată verificarea agenţiei constructorul a mai desfăşurat activităţi patru-cinci zile finalizând lucrările raportate. Mai jos pe aceiaşi pagină spune că lucrarile au fost finalizate în trei-patru zile.
• Exact pe data de 25 iunie 2007 constructorul pune un proces verbal de oprire a lucrărilor. Dar pe data de 28 iunie 2007 şi 30 iunie 2007 constructorul cumpără materiale de construcţie.
• Apoi constructorul cumpara materiale si pe data de 3 iulie 2007, pe 6 iulie 2007, dar pe 06 iulie 2007 pune alt proces verbal in care spune ca nu primeste energie electrica şi apă, deci nu putea sa lucreze. Apoi, iar cumpără materiale  de constructie, apoi pe 10 iulie 2007 alt proces verbal prin care spune acelasi lucru, apoi iar cumpara materiale, apoi pe 11 iulie 2007 alt proces verbal cu aceeaşi problemă, pe 16.
• Pe 18 iulie 2007 cumapăra nisip, nisip despre  care expertul consilier al constructorului în Coraportul la expertiza, pagina 3, spune ca a fost folosit la prepararea betonului şi mortarului pentru zidarie. Unde este acordul scris? Nu există.
• Judecatorul spune că eu recunosc ca am făcut plângere, la pagina 4 spune ca eu recunosc ca nu am facut plangere – si nu clarifică. La pagina 2 eu îi spun că tata a murit, iar la pagina 5  cred spune ca titularul plângerii (tata) nu a mai facut plângere
• În 2013 procurorul Ionescu consideră ca lucrarile au fost efectuate în perioada aprilie-iulie 2007, fără nici un document.
• Ana Dobre procuror de caz în 2009, a fost deacord cu poliţistul Ion Ciocârlan care îmi dădea dreptate, iar în 2013, prim-procuror Ana Dobre este de acord şi cu procuror Ionescu care nu-mi dă dreptate.
• Procuror Ionescu (cel care a soluţionat dosarul în 2013) era incompatibil, deoarece în 2011 a participat ca procuror de şedinţă în dosarul în care a fost anulată Ordonanţa emisă în 2009 de Ana Dobre. El a sustinut în instanţă că este tardiva plângerea mea şi ca este o cauza civilă, nu penală.

Subprefectul a cerut finanţarea familie pentru a rezolva problema

Disperat după decesul tatălui său din 2008, Dan Gîscă a încercat să scape de afacere şi de finanţare: “L-am sunat eu pe directorul adjunct de la Agenţia SAPARD Giurgiu de atunci, Lucian Dumitru, şi l-am rugat să îmi găsească pe cineva care să preia proiectul pentru că eu nu îl puteam duce”.

Dumitru, ajuns între timp subprefect de Giurgiu, i-a spus că ar fi interesat să ia el firma şi finanţarea europeană. “Mi-a spus că din cauza funcţiei sale nu poate apărea în firmă şi mi-a propus să o cesionez părinţilor lui. L-am întrebat dacă acceptă să rămân minoritar în firmă, în ideea de continua demersurile în justiţie din poziţia de asociat”, mărturiseşte acesta.

“Iniţial a acceptat, apoi mi-a spus că totul sau nimic. În aceste condiţii, am acceptat să cesionez tot atât eu, cât şi sora mea. El nu a mai finalizat proiectul, firma a intrat în faliment şi eu şi sora mea am rămas cu garanţiile care au început să fie executate de ANAF. Cosntrucţia este devalizată, nu a fost finalizată şi s-a furat tot ce s-a putut de acolo. Este dosar penal pentu furt, cu autor necunoscut”, îşi continuă acesta dezvăluire.

Conform datelor publicate pe 21 noiembrie 2011 în Monitorul Oficial, Nei Farm, societatea deţinută de Dan Gâscă şi sora sa – Marian Enache, cedează societatea lui Maria şi Victor Dumitru, părinţii lui Lucian Dumitru. Nei Farm îşi schimbă denumirea în Daegevit.

”A fost un gest de omenie”

Actualul subprefect recunoaşte că firma a ajuns în familia sa, însă neagă că i-a condiţionat ceva lui Dan Gâscă. Mai mult, spune că i-a preluat firma doar ca sa-l ajute, nu pentru a recupera finanţarea europeană de 200.000 de euro. “A fost un gest de suflet mai mult. Eu îl ştiam pe Marian Gâscă, tatăl lui Dan. Acesta din urmă mi-a cerut să-i iau firma pentru că el munceşte în alt judeţ şi nu avea timp mereu  să ajungă  în Giurgiu pentru a rezolva diferite probleme în acest caz. Atât tot. Nu am luat bani din finanţarea europeană sau altceva”, a încercat să ne explice actualul subprefect. Asta după ce iniţial a închis telefonul şi a spus că este greşeală şi el nu ştie de firmele amintite.Lucian Dumitru

Sursa:http://www.libertatea.ro/ultima-ora/