Acad. Ioan -Aurel Pop: În loc să facem binele aici, la noi, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”

Despre identitate și credință, despre România de azi și România înaintașilor noștri, despre intelectualii care consideră că limba ne este bună numai de înjurături și că tot trecutul ne este presărat de mituri naționaliste, dar și despre cum românii preferă să se pună în valoare pe meleaguri străine, în „slujba altor uniri”, a vorbit președintele Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop, într-un interviu pentru revista „Familia Ortodoxă”.

Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”. În concluzie, Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918…”, a spus Președintele Academiei Române. Care, de asemenea, nu poate să nu constate, cu amărăciune, că nivelul educației din România este scăzut, tinerii fiin îndemnați să nu învețe istoria și limba Românilor. „Dacă am reuși să-i interesăm pe elevi de istoria românilor, ar apărea „pericolul” formării unor sentimente patriotice, de mândrie față de popor și de țară, ceea ce ar fi primejdios!”, spune președintele Academiei Române.

 

Iată câteva din declarațiile președintelui Academiei Române despre identitatea românească:

„De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit.

De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri.

Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile.

Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei.

Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi.

Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc.

Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.

La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională”, a continuat el.

 

Președintele Academiei Românie deplânge și faptul că românii se critică pe ei înșiși așa cum nu o face nimeni.

„Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice „naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii.

În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față”, a mai declarat el.

Ioan-Aurel Pop consideră că în ziua de astăzi se citește foarte puțin, iar dacă nu se iau măsuri, oamenii vor deveni numai buni de manipulat de către cei care controlează comunicarea.

„Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp.

Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe…

Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă.

Sau vorbim – dar pe net, prin Facebook!

Românii sunt și ei prinși în acest vârtej.

Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur.

Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea.

Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare. Sunt însă și motive mai profunde.

Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.

În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii.

Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni. Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice. Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele”, spune Ioan-Aurel Pop.

Președintele Academiei Române a afirmat că sentimentul apartenenței la familie, la o țară este „primejdios pentru globaliști”. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, mai spune dl academician Pop.

„Sentimentul despre care vorbiți este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli.

Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de „deschidere” fără limite.

Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc.

Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca „enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii.

Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu.

Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine.

A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români?

Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește!

Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din „casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne „revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.

Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe.

Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția”, a continuat Președintele Academiei.

 

Acesta mai adaugă faptul că nivelul educației în România este scăzut, tinerilor spunându-li-se să nu mai acumuleze cunoștințe, să nu învețe istoria și limba Românilor.

În schimb, se introduc materii care îi transformă pe tineri în roboței adaptați.

„Zi de zi se predică tinerilor să-și trăiască clipa, să nu mai memoreze nimic, să nu mai acumuleze cunoștințe, să învețe numai aspectele practice ale vieții, să-i critice pe dascăli, să intervină în planurile de învățământ și în structura materiei, să fie protagoniștii prezentului și nu figuranți pe scena vieții.

Unde să mai aibă loc, în acest vacarm de lozinci ale vremurilor noi, meditația, interesul pentru înaintași, pentru literatură, pentru muzică, pentru artele frumoase?…

Revenind la români: dacă neamul românesc este demn de milă, atunci de ce să ne interesăm de soarta lui istorică? Pe cine să mai intereseze cum s-au format românii ca popor, cum au rezistat ei aici, ce au făcut Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Cuza?

Și apoi, dacă am reuși să-i interesăm pe elevi de istoria românilor, ar apărea „pericolul” formării unor sentimente patriotice, de mândrie față de popor și de țară, ceea ce ar fi primejdios!

Românii trebuie să rămână aluat moale, ușor de modelat, mai ales când vecinii lor polonezi, unguri, cehi sau slovaci se dovedesc „nuci tari” pentru conducerea de la Bruxelles și nu cedează nimic din identitatea – altfel spus, suveranitatea lor.

Acolo însă, istoria și limba națională se studiază încă în școli cu mare seriozitate, pe când la noi disciplina „Istoria Românilor” s-a scos aproape cu desăvârșire.

Nu aș vrea să se înțeleagă că totul este un complot universal îndreptat împotriva românilor și al României.

Există și mulți intelectuali români care cred că așa e bine, că nu avem nimic de arătat lumii, că nu am făcut nimic important în istorie, că limba ne este bună numai de înjurături și că tot trecutul ne este presărat de mituri naționaliste.

Efectele pe termen lung ar putea duce spre anihilarea poporului român – și nu spun vorbe mari.

Sunt exemple de multe popoare care au dispărut așa, topindu-se în masa altor neamuri. Există pericolul să ne pierdem seva și vâna națională și să ne lăsăm complet pe mâna altora, care au alte limbi, alte idealuri, alte obiective.

Natural, acest pericol este ipotetic, virtual și îndepărtat. Dar el există.

Educația se face cu trudă multă, iar educația este acum în declin.

A învăța la școală alfabetul cu chiu cu vai, a putea lucra la computer, a avea telefon inteligent, a ști jocuri electronice și a expedia SMS-uri cu frânturi de cuvinte nu înseamnă educație.

Aud că azi se introduc în școală materii ca Nutriție, Educație Sexuală, Circulație Rutieră, Bussines, etc, dar cu acestea nu se vor crea oameni culți și educați, ci, eventual, oameni adaptați misiunii lor de roboți.

Școala trebuie să insufle idealuri de viață, credințe și convingeri de viață, misiunea de a duce viața familiei tale mai departe, cu demnitate”.

 

 

Profesorul Pop încheie afirmând că românii au nevoie de conducători buni ( De unde???) pentru a-și păstra dăinuirea.

„Oare de ce ne iubim mama? O iubim pentru că ne-a adus, chinuindu-se, pe lume dar și neamul ne-a adus pe lume ca grup, ne-a făcut cunoscuți ca ființă colectivă.

Eminescu, acela care este chintesența sufletului nostru românesc, a scris că „rămâne stânca, deși moare valul”.

„Valul” suntem noi, trecătorii prin viață, iar „stânca” este națiunea aceasta.

Ca să fie „stâncă”, neamul are nevoie de demnitate și de onoare, de adevăr și de dreptate și peste toate, de bunătate și înțelegere.

Nu am griji prea mari pentru poporul român, cu o condiție: să aibă conducători buni!

Dacă liderii vor fi buni, poporul nu se va rătăci!”.

sursa

Românii, prinși în capcana tehnologiei. 91,5% petrec, zilnic, aproximativ 2 ore și jumătate cu ochii lipiți de ecranul televizorului sau al computerului în afara programului de muncă

Românii petrec, în medie, circa 2 ore și jumătate pe zi uitându-se la televizor sau pe calculator în afara orelor de muncă, potrivit unui sondaj Eurostat.

La sondajul efectuat între 2008 și 2015 au participat respondenți cu vârsta între 20 și 74 de ani din 15 țări europene, inclusiv Norvegia, Serbia și Turcia.

În România, 91,5% dintre respondenți au declarat că petrec, zilnic, aproximativ 2 ore și jumătate cu ochii lipiți de ecranul televizorului sau al computerului în afara programului de muncă.

Grecii stau cel mai mult în fața ecranului, peste 95% dintre respondenți declarând că petrec mai mult de 3 ore urmărind programe TV, jucându-se pe computer sau navigând pe internet, fiind urmați de belgieni și de finlandezi, cu un timp mediu petrecut în fața ecranului de circa 3 ore, respectiv 2 ore și 50 de minute.

La polul opus, italienii (1 oră și 56 minute) și austriecii (2 ore și 19 minute) stau cel mai puțin în fața unui ecran în afara orelor de muncă.

Jocul strămoşesc de la Şargu

Tinerii din Cacova (Şcheii Braşovului) împreună cu Uniunea Junilor din Şchei şi Braşovechi organizează duminică, 6 mai 2018, tradiţionalul Joc strămoşesc de la Şargu (str. General Moşoiu 27 – la Crucea de la Şargu). Brașovenii și turiștii sunt invitați la una dintre cele mai vechi sărbători ale comunității din Șchei, atestată încă dinainte de 1830.

În Șcheii Brașovului sunt organizate patru jocuri strămoșești, câte unul pentru tinerii și băiatele din fiecare zonă a cartierului. Spre deosebire de alte zone alte țării unde jocul a dispărut din calendarul activităților tradiționale, în Șchei acesta și-a păstrat însemnătatea, funcțiile și popularitatea fiind organizat de către Juni, Tinerii din Cacova și familiile fetelor care sunt invitate la jocul strămoșesc.

Jocul strămoșesc din Cacova este organizat prin tradiție în fiecare an, în a doua Duminică după Duminica Tomii, fiind unul dintre rarele momente din când brașovenii pot vedea fetele din Șchei în costumul de sărbătoare și vechiul port tradițional al Junilor Rosiori, cu căciula cu țoc și pene de curcan.

juni Hora de la Șargu2Sărbătoarea începe pe la orele nouă, când Tinerii se adună la casa vătafului, unde sosesc şi lăutarii. Acolo se formează o coloană de tineri, îmbrăcați în haine românești de sărbătoare, care coboară în Piața Unirii. Ulițele răsună de muzica lăutarilor, la fel și Piața Prundului unde tinerii joacă hora junilor şi aruncă buzduganul. La orele 10.30 Tinerii părăsesc piața, urcând spre Crucea de la Șargu.

Odată ajunşi pe platoul unde va avea loc jocul, tinerii din Cacova se prind din nou în hora junilor, îndeplinesc ritualul aruncării buzduganului, apoi ies din platoul de la Șargu, în ordinea venirii și în sunetele marşului și se îndreaptă spre casele unde tinerele îi așteaptă înveșmântate în “hainele româneşti”.

Pe la orele 13-13.30 are loc un alt moment însemnat “Aducerea fetelor la joc”; perechile de tineri sosesc la Crucea de la Șargu în acordurile marşului şi în sunete de aplauze. Fiecare pereche înconjoară bradul de trei ori pentru ca fetele să-şi etaleze ţinuta.

După acest moment începe prezentarea jocurilor, întâi străvechea horă a junilor, apoi alte dansuri ca breaza, ardeleana, braşoveanca, sârbe și brâul aşa cum se joacă ele în Şchei. Prezentarea jocurilor continuă până pe la orele 16.00, când tinerii și perechile lor părăsesc platoul de la Șargu.

Perechile se întorc la Șargu pe la orele 17.00 schimbate în haine elegante de banchet sau de bal, Această parte a jocului constituie de fapt balul, la care este invitată toată mulţimea prezentă. Adesea se încinge o petrecere care continuă până la lăsarea întunericului.

Evenimentul cultural traditional este organizat cu sprijinul financiar al Primariei Brasov. Braşovenii sunt aşteptaţi să vină în număr cât mai mare la acest eveniment deosebit şi să petreacă duminica alături de scheieni într-un mod mult mai atractiv decât obişnuitul mers la grătar.

România moare, la propriu. Sporul negativ al populatiei s-a accentuat: În 2017 numărul deceselor a crescut iar numărul nou-născuților a scăzut

Statistică îngrijorătoare publicată de INS pentru anul 2017. Astfel, datele adunate de Institutul Național de Statistică arată că anul trecut numărul nou-născuților a fost mai mic cu peste 11.000 de persoane față de 2016, în timp ce numărul românilor decedati a urcat la peste 260.000 (față de circa 257.000 în 2016).

sporul negativ al populatiei

Conform INS, la nivel de județe, rata mortalității a fost cea mai ridicată în Teleorman (datele sunt la nivelul lui 2016), cu 17 decese la mia de locuitori, urmat de Giurgiu (15.3 la mie), Buzău (14.1 la mie) și Călărași (13.8 la mie). La polul opus- cele mai mici rate ale mortalității- se află Iași (9.5 la mia de locuitori), Brașov (9.7 la mie), Vâlcea (tot 9.7 la mie) și Ilfov (9.8 la mia de locuitori).

În ceea ce privește numărul căsătoriilor la mia de locuitori, București se află în 2016 în fruntea clasamentului (cu 8.2 căsătorii la 1000 de locuitori într-un an de zile), urmată de Ilfov (7.7 la mie), Timiș (7.4 la mie) și Cluj (7 la mie).

Mai mult, statistica spune că în București sunt cuplurile cu vârsta medie a căsătoriei cea mai înaintată (34.7 ani), în vreme ce în Suceava, vârsta medie a soților este cea mai “mică” și anume 30 de ani.

În privința divorțurilor, în 2016 campioni erau brăilenii (1.9 divorțuri la mia de locuitori), urmați de cei din Ilfov, Caraș Severin și Constanța.

Luna decembrie 2017 față de luna noiembrie 2017

În luna decembrie 2017 s-a înregistrat nașterea a 15.127 copii, cu 192 mai puțini copii decât în luna noiembrie 2017. Numărul persoanelor ale căror decese au fost înregistrate în luna decembrie 2017 a fost 23.146, cu 1.431 mai multe decat în luna noiembrie 2017. Prin urmare, sporul natural a fost negativ în luna decembrie 2017, decedații având un excedent față de nascuții-vii cu 8.019 persoane.

În luna decembrie 2017, la oficiile de stare civilă s-au înregistrat 6.589 de căsătorii, cu 1.023 mai puține decât în luna noiembrie 2017. Numărul divorțurilor pronunțate prin hotărâri judecătorești definitive și conform Legii nr.202/2010 a fost de 2.751, cu 304 mai multe decât în luna noiembrie 2017.

Luna decembrie 2017 față de luna decembrie 2016

Numărul nascuților-vii a fost mai mic cu 839 în luna decembrie 2017 față de aceeași lună din 2016, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 1.456 mai mic față de luna decembrie 2016.

Sporul natural a fost negativ atât în luna decembrie 2017 (-8019 persoane), cât și în luna decembrie 2016 (-8636 persoane).

Numărul căsătoriilor a fost, în luna decembrie 2017, cu 1.406 mai mare decât în aceeași lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătorești definitive și conform Legii nr. 202/2010 s-au pronunțat cu 400 divorțuri mai multe în luna decembrie 2017, decât în luna decembrie 2016.

Un factor nemenționat de INS care a contribuit la sporul negativ al populației a fost numărul ridicat de avorturi din ultimii 27 de ani.

Oraşul unde nu există poliţie, şomaj, iar casele sunt gratuite pentru toţi locuitorii

Un oraş fără poliţie, fără criminalitate, foarte puţin somaj şi unde locuitorii au liberatea de-aşi construi unde vor casele pare o urbe desprinsă din romanele science-fiction.

Oraşul este descris ca fiind o “utopie socialistă”, însă care pare prea fantezist pentru a fi adevărat, scrie The Mirror.

Însă acest lucru se întâmplă în realitate, Marinaleda, se află la câţiva kilometri de Sevilia, Spania şi acolo locuiesc în jur de 2750 de persoane. Localitatea este condusă de către Juan Manuel Snachez Gordillo care a devenit cunoscut ca fiind un fel de “Robin Hood spaniol”. Acesta se află la conducerea localităţii din regiunea Sevillia încă din 1979.

În oraş funcţionează o cooperativă agricolă unde lucrează aproape toată populaţia localităţii (2650 de angajaţi), iar fiecare angajat este plătit cu 1200 de euro pe lună.

În plus, Marinaleda le oferă de asemenea rezidenţilor o casă, cu condiţia să o construiască singuri şi dacă au fost rezidenţi ai Marinaledei timp de cel puţin doi ani. Cărămizile şi mortarul sunt oferite gratis de guvernul local din Andaluzia, regiunea de care aparţine satul.  De asemenea, persoanele care vor să-şi construiască o casă sunt ajutaţi cu arhitecţi, dar şi cu muncitori.  Cei care se angajează să îşi construiască o casă plătesc câte 15 euro pe lună, dar încep plata abia după terminarea construcţiei. Datoria este moştenită de copii pentru a putea fi acoperite costurile.

Sinucidere TERIFIANTA la NAIPU, chiar langa CASA BANTUITA unde sta copilul cu PUTERI PARANORMALE – Un tanar de 19 s-a spanzurat in podul casei

Dramă în satul Naipu, locul care, de câteva zile se află în atenţia publicului din cauza unui puşti despre care familia şi vecinii susţin că ar avea puteri paranormale. În această dimineaţă, un tânăr în vârstă de 19 ani și-a încheiat socotelile cu viața, luând decizia să se spânzure. 

sinuciderePotrivit giurgiuveanul.ro, băiatul a fost găsit mort de către unul dintre părinţi, în jurul orei 5.00, spânzurat de sageacul locuinţei.

Tânărul nu a lăsat niciun bilet în care să explice gestul, dar, potrivit unor surse, ar fi luat decizia de a termina cu viaţa din cauza unor neînțelegeri cu iubita.

Medicii de la Ambulanță au făcut tot posibilul să-l salveze însă a fost descoperit prea târziu în ștreang. Poliția a deschis o anchetă în acest caz, iar corpul neînsuflețit a fost transportat la Morga Spitalului Județean Giurgiu pentru necropsie.

Scrisoarea lui Caragiale adresată lui Vlahuță, o adevărată lecție de patriotism și un elogiu adus neamului românesc

il-caragiale, scrisoarea lui IL CaragialeScrisoarea lui Caragiale adresată lui Vlahuță, o adevărată lecție de patriotism și un elogiu adus neamului românesc

„Încotro Alecule?”. Astfel își începea Ion Luca Caragiale scrisoarea adresată lui Alexandru Vlahuță, prietenul său bun, alături de care a lucrat la „Timpul”. Epistola, datată 1894, a fost redescoperită de “Magazin Istoric” și publicată în 2012.

Un text mai actual decât oricând, în care Caragiale îi răspunde, cu umor, inteligență și patriotism nedisimulat lui Vlahuță, care era dezamăgit de tot și de toate.

Epistola lui Caragiale este nu doar o încercare de ridicare a moralului “fratelui Vlahuță”, ci și un elogiu adus virtuților neamului românesc “nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă”. Un neam despre care, spunea Caragiale, “încă nu crede în dreptate; încă nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poată comanda; înca nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni…”.

Pe același ton optimist, lipsit de încrâncenare sau cinismul ironic pe care l-a abordat în operele sale, Caragiale îl liniștește astfel pe destinatarul scrisorii: “Să se piarză neamul românesc! – Auzi dumneata! … Dar să ne temem că are să se prăpădească, să se piarză, așa de azi pe mâine, până nici nu s’a ridicat încă bine ‘n picioare, un neam de zece milioane!…”

Scrisoarea lui Caragiale către Vlahuță

“Frate Vlahuță,
De ce să ne facem spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s’ar putea altfel. Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni. Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale și morale, religiuni – precum și toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut – îi pot arăta ca și cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei dintr’altul; ei însă, în fundul lor, pretutindeni și totdeauna sunt aceiași. Nu existăpe pământ speță zoologica mai unitară decât a regelui creațiunii. Între un polinezian antropofag și cel mai rafinat european, alta deosebire hotărâta, nu există decât modul de a-și găti bucatele. Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rău, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai așa, altul mai altminterea; dar, la urma urmelor, toți sunt la fel. Zi-le oameni și dă-le pace!

Așadar, să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne ca lumea româneasca ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotarât; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefăcut înca; nu e pân’acum dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă; încă nu crede în dreptate; înca nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poata comanda; înca nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni… Fript cu lapte, suflă și ‘n brânză. N’a ajuns să cumpăneasca bine ceea ce i se pune împotrivă; și astfel înca nu înțelege că în mâna lui ar sta să-si îndrepteze soarta și să dispună apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept și precum are să și fie odată.

În fine, nu are înca destula îndrazneală să-și răfuiască socotelile cu “binevoitorii lui epitropi”. Dar cu vremea, trebuie să vină și asta; trebuie să vină și înțelegerea fără de care nu poate fi o națiune sigură de avutul ei, nici de onoarea, nici de viitorul ei.

Românii sunt astăzi un neam întreg de peste zece milioane de suflete, având una și aceeași limbă (nu ca s’o lăudăm noi), extraordinar de frumoasă și de … grea, având un mod de gândire deosebit al lui, o comoara neprețuită de filosofie morală, de humor și de poezie – cu atât mai originala avutie cu cât este un amestec de mosteniri si de dobândiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite toate cu netăgăduită lui nobila pecetie romanică, latină, care-l arată bun și netăgăduit stăpân al lor.

Din aceasta stăpânire seculară a lui rezultă și puterea nebiruită de asimilare a acestui popor, ce încă d’abia pe departe încep a-și simți importanța în lumea europeană. Și de aceea, este așa greu de ‘nțeles teama ce o au unii de “înstrăinarea neamului românesc”, “de alterarea spiritului național”, de… “pierderea românismului”!

Să se piarza neamul românesc! – Auzi dumneata! … Dar să ne temem că are să se prapadească, să se piarza, așa de azi pe mâine, până nici nu s’a ridicat încă bine ‘n picioare, un neam de zece milioane!…

De ce?… Fiindca un Fănică oarecare, sec, n’are destul respect pentru antemergatorii progresului nostru cultural?… fiindcă un muțunache maimuțește apucăturile și tonul de boulevardier parisien?… fiindcă inteligențe tinere își risipesc zadarnic vremea în a critica, în loc să și-o întrebuințeze în a face mai bine decât au făcut aceia pe care îi critică?… Tânăr, bătrân, face omu, individual, ce-i place și ce știe face… Ei, și? Aici nu e vorba de ce-i place unuia sau altuia să facă; e vorba de ce poate face o lume întreagă… Și lumea își vede înainte de mersul ei; facă oricine ce-o pofti… Cine nu merge cu ea înainte și stă, cu gândul la sine – să-și facă în ceafă cărarea, să critice tot fără a face nimica, să tâfnească de necaz că alții au făcut ceva înainte-i ori că alții vor însemna ceva pentru dânsul – acela își crede ziua lui eternă; și, mâine, lumea o să fie departe de el înainte, și el o să se afle înapoi, departe de ea. Ba, adesea, lumea trebuie să dea câțiva pași înapoi, ca să-și ia vânt spre a merge mai sigur înainte. Vai de cel ce n’a luat seama la mișcarea ei prudentă!… se va găsi rătăcit, că s’a bizuit a merge cu capul înainte fără socoteala. Oamenii toți mor; unii mai de timpuriu, alții mai târzior… Dar, toți mor; dar numai unii îmbătrânesc: aceia cari nu simt că lumea merge și că omul nu trebuie să se înțepeneasca ‘n călcâe pe loc, ci trebuie să se lase dus, în pasul lumii. De aceea vedem atâția tineri bătrâni și atâția bătrâni tineri… atâția sdraveni și verzi până la chemarea de sus și atâția ofiliți și muceziț înainte de a fi legat rod… …

Să se prăpădească neamul românesc? Dar întoarca-se Oltul si Mureșul de-a’ndaratelea către obârșia lor în creerii munților Cicului, neamul românesc tot el, neam românesc va fi, lucrând cuminte, așteptând cu răbdare vremea când să dea și el culturii și civilizației europene concursul lui specific, pe cât va fi fost înzestrat pentru asta de Pronia cerească – fiindcă oricum ne-om învârti și ne-om răsuci noi oamenii, legile care stăpânesc mersul omenirii tot în mâna Proniei cerești sunt și trebuie să ramâna; căci a puterii acesteia nepătrunse de noi este și omenirea o arătare.

Fie dată în omenire parte cât mai frumoasa și neamului românesc!

Dumnezeu să te țină în sfânta lui pază!

Al tău vechiu,

Caragiale”

Sursa:ActiveNews

 

 

Mamele eroine vor fi premiate

Mamele eroine vor fi premiate. Senatul a aprobat tacit proiectul privind indemnizațiile pentru femeile care au trei sau mai mulți copii

mame-cutrei-copii, mamele eroine

Senatul a adoptat tacit, luni, proiectul de lege inițiat de deputatul Ninel Peia, care prevede acordarea unei indemnizații viagere pentru femeile care au trei sau mai mulți copii, acestea fiind cuprinse între 30 și 50% din salariul mediu net pe economie, ceea ce ar însemna între 630 și 1000 lei.

Conform proiectului de lege, femeile care au născut trei copii vor primi 30% din salariul mediu net pe economie. Femeile care au crescut patru copii vor primi 40% din salariul mediu net pe economie, iar cele care au cinci sau mai mulți copii vor primi o indemnizație viageră de 50% din salariul mediu net pe economie, plus titlul și medalia de ”Mamă Eroină”.

Această indemnizația viageră se va actualiza, anual, în funcție de salariul mediu net pe economie și nu va ține cont de alte venituri pe care familia le obține. De asemenea, această indemnizație nu se va impozita. Femeile care vor dori această indemnazație viageră vor trebui să facă o cerere scrisă pentru a o primi.

“Cred că o femeie care naște, crește și se ocupă de educația a trei sau mai mulți copii poate fi numită Mamă Eroină (…) Statalitatea noastră depinde de numărul populației. Există studii care arată că în România vor exista numai 16 milioane de cetățeni în anul 2050. Să ne gândim la creșterea natalității și cred că este de importanță națională pentru a nu dispărea ca popor”, declara în luna martie deputatul Ninel Peia.

Sursa: http://www.activenews.ro/stiri-social/

Satul multinational din Romania, unde zeci de straini si-au cumparat case: "Am o viata mult mai buna aici decat in Germania!"

Zeci de straini din Germania, Franta, Olanda, Italia sau Statele Unite au lasat in urma tarile in care s-au nascut pentru a-si duce traiul in Romania, satul multinational.

Au venit in batranul sat transilvanean, Richis, un loc pitoresc, ascuns printre dealurile din judetul Sibiu. Noii locuitori il considera un loc fermecator, care le aminteste de copilarie. Richis este un sat de viticultori, vechi de peste 700 de ani.

Sotii Schmid sunt din Munchen, iar in urma cu doi ani si jumatate, fiul lor i-a indemnat sa viziteze Richis, denumit pe vremuri satul celor bogati. Asa este si in prezent, dupa ce strainii s-au indragostit iremediabil de acest loc si au fost atenti sa dezvolte aici o comunitate stransa si puternica.

Heribert Schmid: “Richis e a doua casa pentru mine. Am o viata buna aici cu sotia mea, mult mai buna decat in Germania.”

Roswitha Schmid: Ne place foarte mult, ca ne place natura si facem multe plimbari cu cainele. Avem si prieteni aici cu care jucam in fiecare saptamana carti.
Reporter: E un club al strainilor aici in Richis?
Roswitha Schmid: Da. (n.r. rade)

Eleine si Martin sunt primii olandezi care s-au mutat la Richis. In anii ’90, au vizitat satul cu niste prieteni si au ramas fermecati de tot ce au descoperit.

Martin Engbrenghof: “Tot ceea ce ne inconjoara, atmosfera, uitati-va la dealurile din jur! Natura! Si sa nu uitam ce le spunem mereu romanilor: Fiti mandri cu propria tara! Sunt atatea nationalitati care au ales sa-si ia o casa aici. Trebuie sa fie ceva special la locul asta!”

Cei doi soti au cumparat o casa veche de la sasi. Au investit multi bani in ea, pentru reparatii, dar nu au aruncat nimic, nici macar razboiul de tesut. Doua vecine au invatat-o pe Eleine cum sa lucreze la el.

tes, satul multinational, au cumparat case

Eleine:Nu e greu. Din pacate, ambele doamne au murit prea repede si nu am invatat inca destul. Eu lucrez cu doua pedale, dar ele lucrau cu trei.”

Nu doar strainii s-au mutat aici. Paul s-a nascut in Medias, iar la 14 ani, s-a mutat cu parintii in Germania. A revenit in tara in ’97, iar cand a ajuns la Richis, a simtit mirosul de acasa, din copilarie, si a vrut sa-l pastreze pentru totdeauna. Asa ca a cumparat cateva case din sat, pe care le reconditioneaza cu materiale traditionale.

Paul Hemmerth: “Vin si prietenii care stau cateva zile si spun: vrem si noi o casa aici! Este ceva aici in satul asta, ceva ce nu putem explica. Face ceva cu noi. Poate este deceleratia, poate comunitatea, poate din toate cate putin. Dar este ceva foarte special.”

In timp, satul s-a dezvoltat foarte mult. Strainii deveniti localnici in Richis au deschis mai multe magazine, dar si un centru infoturistic. Organizeaza vara si primavara brunch-uri cu produse traditionale si un festival de literatura.

Anisoara, localnica: “Ne pare bine ca au venit strainii. Richisul a inceput sa infloreasca datorita turistilor.”

La 83 de ani, Johanes e cel mai batran sas din Richis. E bucuros ca oamenii au prins drag de satul lui, chiar daca sasii au plecat si nu s-au mai intors.

Johanes, localnic: Avem pana si elvetieni, olandezi, nemti, sasi, americani.
Reporter: Natiunile unite puteti sa ziceti?
Johanes, localnic: Europa intreaga la Richis!

Pe langa romani si cateva familii de sasi, la Richis traiesc zeci de nemti, francezi, olandezi, italieni, elvetieni, lituanieni si americani.

Sursa: http://stirileprotv.ro