Dialog cu preotul ortodox maghiar Pr. Rafail Lukacs

Părintele Rafail Lukacs este preot ortodox în România de cetăţenie maghiară, născut şi crescut în Ungaria. Detine de asemenea si cetățenia română pe care a obtinut-o în ziua de Sf. Dimitrie cel Nou, 2014. Are o parohie formată din zece români, răspândiţi în două sate cu populaţie maghiară, din judeţul Mureş. Mai exact are 15 credincioși în două sate. A învăţat limba noastră abia în adolescenţă, citind Patericul Românesc al părintelui Ioanichie Bălan şi s-a convertit la ortodoxie după ani de căutări.

Pentru început v-as ruga să îmi spuneți cum înțelegeți spiritualitatea ortodoxă, prin ce anume se distinge ea de celelalte spiritualități creștine.

Spiritualitatea ortodoxă a reprezentat şi reprezintă un adevăr suprem la care ţin foarte mult şi care mi-a schimbat cu adevărat viaţa. De fapt, pot spune că este adevărul nealterat aşa cum a fost dat de Dumnezeu oamenilor. Prin urmare, Ortodoxia este acea spiritualitate creştină care a rămas întotdeauna fidelă credinţei apostolilor şi principiilor sale. Pentru a dezvolta răspunsul meu, spiritualitatea ortodoxă înseamnă, cel puţin din punctul meu de vedere, sensul comuniunii cu Dumnezeu, trăirea celor mai mari bucurii spirituale şi nu în ultimul rând un îndreptar al moralei creştine. În spiritualitatea ortodoxă, totul este echilibrat, dar găsim o frumuseţe şi o comoară aparte, învăţând astfel lecţia fundamentală a iubirii, Dumnezeu Însuşi fiind iubire. Cel puţin, aşa înţeleg eu spiritualitatea ortodoxă.

Ce a reprezentat cu adevărat întâlnirea dvs cu ortodoxia și cum v-a marcat această întâlnire personalitatea dvs spirituală?

Trebuie să menţionez că provin dintr-o familie greco-catolică din Ungaria, iar în perioada în care aparţineam acestei biserici nu mă simţeam împlinit din punct de vedere spiritual, chiar dacă participam foarte des la liturghii. Această situaţie a durat până când am asistat la o Liturghie ortodoxă transmisă la televeziune, oficiată de către Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei în anul 1994. În acea perioadă încă locuiam în Ungaria. Atunci am descoperit frumuseţea Ortodoxiei, şi am început să caut din ce în ce mai adânc, dar niciodată nu am găsit la greco-catolici ceea ce am găsit la ortodocşi. Profesoara mea de religie din acea perioadă încerca din toate puterile să mă convingă de faptul că nu este nicio diferenţă semnificativă între ortdocşi şi greco-catolici, ambele biserici apaţinând ritului bizantin şi că nu are niciun rost să mă convertesc. Dar Dumnezeu a lucrat altfel şi după ce am obţinut licenţa la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, întâmpinând până atunci foarte multe probleme cu ierarhia acestei biserici şi cu profesorii mei, am ajuns la Arhiepiscopul Ilarion Alfeiev al Vienei, care slujea şi la Budapesta, şi astfel am trecut la Ortodoxie. După trecerea mea la Ortodoxie, am stat o scurtă perioadă şi la Mănăstirea Scărişoara Nouă de lângă Carei, pentru a învăţa mai bine limba română, mai ales din punct de vedere liturgic. Ulterior, în noiembrie 2008 m-am căsătorit la Iaşi şi după aceea m-am stabilit împreună cu soţia mea la Târgu Mureş deoarece intrasem în legătura cu PS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia la acea vreme. Din acel moment am început să desfăşor o adevărată misiune ortodoxă printre ungurii din România, iar după ce am absolvit Masteratul cu o teză despre Ortodoxia din Ungaria, am fost hirotonit diacon ortodox la data de 8 septembrie 2009 la Mănăstirea Recea, iar pe 6 decembrie 2009 am fost hirotonit preot la Mănăstirea Jacul Românesc, pentru parohia Păsăreni din judeţul Mureş. Ce a însemnat întâlnirea mea cu ortodoxia? Pur şi simplu împlinirea mea spirituală. De fapt, pot spune că de când am devenit ortodox nu mi-a lipsit absolut nimic.

continuarea aici

VIDEO / Casele cu acoperişuri din paie din Apuseni, pe cale să dispară. Bătrânii plâng moartea unor embleme vechi de un secol

Pierdute pe crestele Apusenilor sunt ultimele sate în care s-a păstrat, până astăzi, tradiţia acoperişurilor de paie. Sunt emblemele acestei zone, acum pe cale de dispariţie. Casele de aici au 100 de ani, uneori mai mult. Au fost construite să dureze, la fel şi acoperişurile lor, unice în lume ca formă şi construcţie.

Multe încep să se deteriorieze, însă, pentru că nu mai sunt îngrijite. Locuitorii acestor case sunt îndeosebi bătrâni. Cei care au ştiut să construiască astfel de acoperişuri au murit, iar meşteri tineri nu prea se mai găsesc. Nu în toate aceste zone izolate.

Povestea aceasta se repetă şi în Albeşti, un sat din judeţul Alba aflat pe la 1.000 de metri altitudine, într-un vârf de munte. Face parte din comuna Râmeţ, un loc recunoscut pentru frumuseţile naturale, dar uitat pentru comoara culturală pe care o reprezintă.

Aici, majoritatea caselor arată cum arătau şi la 1918, la înfăptuirea Marii Uniri. În cătunul acesta mai locuiesc 4-5 oameni doar, apropiaţi ca vârstă de Centenar.

Printre ei este şi Valeria Mătărângă, care se pregăteşte să împlinească 80 de ani. Soţul ei a murit în urmă cu aproape 60 de ani. Mai are trei copii, dar toţi sunt plecaţi prin alte sate sau oraşe. În Albeşti mai locuieşte sora ei, la o casă din apropiere. Se strigă în fiecare dimineaţă din tindă şi se întâlnesc când au timp.

Casa Valeriei Mătărângă, cu un şopronul tradiţional lângă

Izolarea acestui cătun în care mai locuiesc doar câteva familii este aproape totală. Un medic îi mai vizitează o dată la două săptămâni, iar poştaşul vine odată pe lună, cu pensia şi cu veşti de la oraş.

Arta construcţiei acoperişurilor de paie

Dar în această izolare se păstrează câteva dintre cele mai vechi acoperişuri de paie din România. Cel mai „nou” dintre ele datează de acum şase decenii şi a fost construit chiar în curtea casei Valeriei.

Acoperişurile au fost perfecţionate de veacuri. Trebuie construite la un unghi precis, în funcţie de înălţimea lor (undeva între 50 şi 60 de grade), pentru a nu lăsa apa şi zăpada să se acumuleze, dar cu grijă ca tot acoperişul să nu se năruie. Paiele din care sunt construite sunt, de cele mai multe ori, din secară, culese în momente speciale, toamna. Atunci spicul este mai lung şi mai rezistent. Se ştie bine că spicul de la munte este cel mai bun. Aşa au ajuns să reziste şi mai bine de un secol.

Nu era mama mea născută când s-au ridicat acoperişurile ălea‘, spune Valeria, arătând spre vale.

Acolo mai sunt câteva case părăsite, al căror acoperiş stă să cadă.

Multe dintre ele, şi cele care acoperă case încă locuite, sunt într-o stare avansată de degradare. Au găuri şi plouă înăuntrul lor. Valeria spune că s-a rugat de copiii ei să vină să le dărâme, pentru a fi înlocuite cu ţiglă.

Se pierde acoperişul, se pierde, dar măcar lemnele pentru iarnă să le pot băga acolo„, spune ea.

Istoria, oricât de frumoasă, nu îi ţine casa încălzită iarna.

Nu există altă variantă. Nimeni nu mai ştie prin partea locului să facă astfel de acoperişuri.

Au dispărut şi meşterii, şi materialele

Oamenii nu mai ştiu, că au murit cei care acopereau„, spune femeia.

Locuitorii din Albeşti sunt bătrâni, aşa că nici paie nu mai pot strânge. Dacă ar vrea să le cumpere, pentru a face acoperiş aşa cum trebuie, ar fi nevoiţi să scoată din buzunar şi 1.000 de lei, iar asta doar pentru material.

„Noi aici aram, toţi vecinii aram, şi ăştia de jos erau o casă de oameni, copii, ei doi şi copiii lor, patru copii. Aici tot aşa, erau trei copii şi ei, părinţii. Aici, tot aşa”, arată cu mână Valeria către casele fantomă din jur.

„La toate casele au fost oameni mulţi şi se ara şi aveam paie, paie multe, şi coseau oamenii, nu lăsau un pic de teren necosit şi nearat. Cât aram cu plugul, dăi cu sapa, de înapoi, că se făcea greş şi nu creştea holda”, explică femeia.

Acum, nu mai are cine să se ocupe de paie. Speranţa ei stă în copii, că vor veni să-i pună ţiglă.

Şi aşa se va pierde încă o bucată de istorie.

sursa

Iarna demografică a României se adâncește: populația țării a scăzut dramatic față de 2017, fenomenul de îmbătrânire se accentuează vizibil

Populația rezidentă a României, la 1 ianuarie 2018, a fost de 19 524 000 de persoane, în scădere cu 120 000, față de aceeași perioadă a anului trecut, informează Institutul Național de Statistică.

Cauza principală a acestei stări de fapt o reprezintă faptul că nu se mai nasc copii, astfel că sporul natural este negativ: numărul persoanelor decedate depășește numărul născuțiilor vii cu 71 125 de persoane.

De asemenea, s-a accentuat și fenomenul de îmbătrânire demografică, ridicându‐se la 116,9 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani, ecartul dintre populația vârstnică de 65 ani și peste și populația tânără de 0‐14 ani ajungând la 513 mii persoane (3 551 mii față de 3 038 mii persoane), în creștere față de 439 mii persoane la 1 ianuarie 2017, precizează sursa citată.

La 1 ianuarie 2018, populația rezidentă din mediul urban a fost de 10 498 mii persoane, în scădere cu 0,3% față 1 ianuarie 2017. Populația feminină la 1 ianuarie 2018 a fost de 9 980 mii persoane, în scădere cu 0,6% față de aceeași dată a anului precedent.

„Procesul  de  îmbătrânire  demografică  s‐a  adâncit,  comparativ  cu  1  ianuarie  2017  remarcându‐se creșterea  ponderii  populației  vârstnice  (de  65  ani  și  peste).  Indicele  de  îmbătrânire  demografică  a crescut de la 114,4 (la 1 ianuarie 2017) la 116,9 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2018). 

Ponderea  populației  de  0‐14  ani  în  total  populație  s‐a  menținut  la  valoarea  determinată  pentru  1 ianuarie 2017 (15,6%), în timp ce ponderea populației de 65 ani și peste în total populație a înregistrat o creștere de 0,4 puncte procentuale (de la 17,8% în 2017 la 18,2% la 1 ianuarie 2018). Astfel, raportul de dependență demografică a crescut de la 50,1 (la 1 ianuarie 2017) la 50,9 persoane tinere și vârstnice la 100 persoane adulte (la 1 ianuarie 2018). 

România  continuă  să  fie  o  țară  de emigrare,  fenomenul  de emigrare  constituind  cea  de a  doua  cauză principală  a  reducerii  populației  țării.  Soldul  migrației  internaționale  în  anul  2017p a  fost  negativ, numărul emigranților depășind numărul imigranților cu  peste 53 mii persoane. 
În cursul anului 2017,  bărbații au emigrat într‐o proporție mai mare decât femeile (50,9%). Și în rândul imigranților, bărbații au fost majoritari (53,5%)”, se arată în comunicatul INS.

sursa

Acad. Ioan -Aurel Pop: În loc să facem binele aici, la noi, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”

Despre identitate și credință, despre România de azi și România înaintașilor noștri, despre intelectualii care consideră că limba ne este bună numai de înjurături și că tot trecutul ne este presărat de mituri naționaliste, dar și despre cum românii preferă să se pună în valoare pe meleaguri străine, în „slujba altor uniri”, a vorbit președintele Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop, într-un interviu pentru revista „Familia Ortodoxă”.

Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”. În concluzie, Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918…”, a spus Președintele Academiei Române. Care, de asemenea, nu poate să nu constate, cu amărăciune, că nivelul educației din România este scăzut, tinerii fiin îndemnați să nu învețe istoria și limba Românilor. „Dacă am reuși să-i interesăm pe elevi de istoria românilor, ar apărea „pericolul” formării unor sentimente patriotice, de mândrie față de popor și de țară, ceea ce ar fi primejdios!”, spune președintele Academiei Române.

 

Iată câteva din declarațiile președintelui Academiei Române despre identitatea românească:

„De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit.

De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri.

Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile.

Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei.

Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi.

Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc.

Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.

La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională”, a continuat el.

 

Președintele Academiei Românie deplânge și faptul că românii se critică pe ei înșiși așa cum nu o face nimeni.

„Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice „naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii.

În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față”, a mai declarat el.

Ioan-Aurel Pop consideră că în ziua de astăzi se citește foarte puțin, iar dacă nu se iau măsuri, oamenii vor deveni numai buni de manipulat de către cei care controlează comunicarea.

„Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp.

Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe…

Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă.

Sau vorbim – dar pe net, prin Facebook!

Românii sunt și ei prinși în acest vârtej.

Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur.

Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea.

Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare. Sunt însă și motive mai profunde.

Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.

În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii.

Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni. Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice. Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele”, spune Ioan-Aurel Pop.

Președintele Academiei Române a afirmat că sentimentul apartenenței la familie, la o țară este „primejdios pentru globaliști”. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, mai spune dl academician Pop.

„Sentimentul despre care vorbiți este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli.

Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de „deschidere” fără limite.

Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc.

Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca „enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii.

Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu.

Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine.

A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români?

Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește!

Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din „casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne „revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.

Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe.

Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția”, a continuat Președintele Academiei.

 

Acesta mai adaugă faptul că nivelul educației în România este scăzut, tinerilor spunându-li-se să nu mai acumuleze cunoștințe, să nu învețe istoria și limba Românilor.

În schimb, se introduc materii care îi transformă pe tineri în roboței adaptați.

„Zi de zi se predică tinerilor să-și trăiască clipa, să nu mai memoreze nimic, să nu mai acumuleze cunoștințe, să învețe numai aspectele practice ale vieții, să-i critice pe dascăli, să intervină în planurile de învățământ și în structura materiei, să fie protagoniștii prezentului și nu figuranți pe scena vieții.

Unde să mai aibă loc, în acest vacarm de lozinci ale vremurilor noi, meditația, interesul pentru înaintași, pentru literatură, pentru muzică, pentru artele frumoase?…

Revenind la români: dacă neamul românesc este demn de milă, atunci de ce să ne interesăm de soarta lui istorică? Pe cine să mai intereseze cum s-au format românii ca popor, cum au rezistat ei aici, ce au făcut Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Cuza?

Și apoi, dacă am reuși să-i interesăm pe elevi de istoria românilor, ar apărea „pericolul” formării unor sentimente patriotice, de mândrie față de popor și de țară, ceea ce ar fi primejdios!

Românii trebuie să rămână aluat moale, ușor de modelat, mai ales când vecinii lor polonezi, unguri, cehi sau slovaci se dovedesc „nuci tari” pentru conducerea de la Bruxelles și nu cedează nimic din identitatea – altfel spus, suveranitatea lor.

Acolo însă, istoria și limba națională se studiază încă în școli cu mare seriozitate, pe când la noi disciplina „Istoria Românilor” s-a scos aproape cu desăvârșire.

Nu aș vrea să se înțeleagă că totul este un complot universal îndreptat împotriva românilor și al României.

Există și mulți intelectuali români care cred că așa e bine, că nu avem nimic de arătat lumii, că nu am făcut nimic important în istorie, că limba ne este bună numai de înjurături și că tot trecutul ne este presărat de mituri naționaliste.

Efectele pe termen lung ar putea duce spre anihilarea poporului român – și nu spun vorbe mari.

Sunt exemple de multe popoare care au dispărut așa, topindu-se în masa altor neamuri. Există pericolul să ne pierdem seva și vâna națională și să ne lăsăm complet pe mâna altora, care au alte limbi, alte idealuri, alte obiective.

Natural, acest pericol este ipotetic, virtual și îndepărtat. Dar el există.

Educația se face cu trudă multă, iar educația este acum în declin.

A învăța la școală alfabetul cu chiu cu vai, a putea lucra la computer, a avea telefon inteligent, a ști jocuri electronice și a expedia SMS-uri cu frânturi de cuvinte nu înseamnă educație.

Aud că azi se introduc în școală materii ca Nutriție, Educație Sexuală, Circulație Rutieră, Bussines, etc, dar cu acestea nu se vor crea oameni culți și educați, ci, eventual, oameni adaptați misiunii lor de roboți.

Școala trebuie să insufle idealuri de viață, credințe și convingeri de viață, misiunea de a duce viața familiei tale mai departe, cu demnitate”.

 

 

Profesorul Pop încheie afirmând că românii au nevoie de conducători buni ( De unde???) pentru a-și păstra dăinuirea.

„Oare de ce ne iubim mama? O iubim pentru că ne-a adus, chinuindu-se, pe lume dar și neamul ne-a adus pe lume ca grup, ne-a făcut cunoscuți ca ființă colectivă.

Eminescu, acela care este chintesența sufletului nostru românesc, a scris că „rămâne stânca, deși moare valul”.

„Valul” suntem noi, trecătorii prin viață, iar „stânca” este națiunea aceasta.

Ca să fie „stâncă”, neamul are nevoie de demnitate și de onoare, de adevăr și de dreptate și peste toate, de bunătate și înțelegere.

Nu am griji prea mari pentru poporul român, cu o condiție: să aibă conducători buni!

Dacă liderii vor fi buni, poporul nu se va rătăci!”.

sursa

Românii, prinși în capcana tehnologiei. 91,5% petrec, zilnic, aproximativ 2 ore și jumătate cu ochii lipiți de ecranul televizorului sau al computerului în afara programului de muncă

Românii petrec, în medie, circa 2 ore și jumătate pe zi uitându-se la televizor sau pe calculator în afara orelor de muncă, potrivit unui sondaj Eurostat.

La sondajul efectuat între 2008 și 2015 au participat respondenți cu vârsta între 20 și 74 de ani din 15 țări europene, inclusiv Norvegia, Serbia și Turcia.

În România, 91,5% dintre respondenți au declarat că petrec, zilnic, aproximativ 2 ore și jumătate cu ochii lipiți de ecranul televizorului sau al computerului în afara programului de muncă.

Grecii stau cel mai mult în fața ecranului, peste 95% dintre respondenți declarând că petrec mai mult de 3 ore urmărind programe TV, jucându-se pe computer sau navigând pe internet, fiind urmați de belgieni și de finlandezi, cu un timp mediu petrecut în fața ecranului de circa 3 ore, respectiv 2 ore și 50 de minute.

La polul opus, italienii (1 oră și 56 minute) și austriecii (2 ore și 19 minute) stau cel mai puțin în fața unui ecran în afara orelor de muncă.

Jocul strămoşesc de la Şargu

Tinerii din Cacova (Şcheii Braşovului) împreună cu Uniunea Junilor din Şchei şi Braşovechi organizează duminică, 6 mai 2018, tradiţionalul Joc strămoşesc de la Şargu (str. General Moşoiu 27 – la Crucea de la Şargu). Brașovenii și turiștii sunt invitați la una dintre cele mai vechi sărbători ale comunității din Șchei, atestată încă dinainte de 1830.

În Șcheii Brașovului sunt organizate patru jocuri strămoșești, câte unul pentru tinerii și băiatele din fiecare zonă a cartierului. Spre deosebire de alte zone alte țării unde jocul a dispărut din calendarul activităților tradiționale, în Șchei acesta și-a păstrat însemnătatea, funcțiile și popularitatea fiind organizat de către Juni, Tinerii din Cacova și familiile fetelor care sunt invitate la jocul strămoșesc.

Jocul strămoșesc din Cacova este organizat prin tradiție în fiecare an, în a doua Duminică după Duminica Tomii, fiind unul dintre rarele momente din când brașovenii pot vedea fetele din Șchei în costumul de sărbătoare și vechiul port tradițional al Junilor Rosiori, cu căciula cu țoc și pene de curcan.

juni Hora de la Șargu2Sărbătoarea începe pe la orele nouă, când Tinerii se adună la casa vătafului, unde sosesc şi lăutarii. Acolo se formează o coloană de tineri, îmbrăcați în haine românești de sărbătoare, care coboară în Piața Unirii. Ulițele răsună de muzica lăutarilor, la fel și Piața Prundului unde tinerii joacă hora junilor şi aruncă buzduganul. La orele 10.30 Tinerii părăsesc piața, urcând spre Crucea de la Șargu.

Odată ajunşi pe platoul unde va avea loc jocul, tinerii din Cacova se prind din nou în hora junilor, îndeplinesc ritualul aruncării buzduganului, apoi ies din platoul de la Șargu, în ordinea venirii și în sunetele marşului și se îndreaptă spre casele unde tinerele îi așteaptă înveșmântate în “hainele româneşti”.

Pe la orele 13-13.30 are loc un alt moment însemnat “Aducerea fetelor la joc”; perechile de tineri sosesc la Crucea de la Șargu în acordurile marşului şi în sunete de aplauze. Fiecare pereche înconjoară bradul de trei ori pentru ca fetele să-şi etaleze ţinuta.

După acest moment începe prezentarea jocurilor, întâi străvechea horă a junilor, apoi alte dansuri ca breaza, ardeleana, braşoveanca, sârbe și brâul aşa cum se joacă ele în Şchei. Prezentarea jocurilor continuă până pe la orele 16.00, când tinerii și perechile lor părăsesc platoul de la Șargu.

Perechile se întorc la Șargu pe la orele 17.00 schimbate în haine elegante de banchet sau de bal, Această parte a jocului constituie de fapt balul, la care este invitată toată mulţimea prezentă. Adesea se încinge o petrecere care continuă până la lăsarea întunericului.

Evenimentul cultural traditional este organizat cu sprijinul financiar al Primariei Brasov. Braşovenii sunt aşteptaţi să vină în număr cât mai mare la acest eveniment deosebit şi să petreacă duminica alături de scheieni într-un mod mult mai atractiv decât obişnuitul mers la grătar.

România moare, la propriu. Sporul negativ al populatiei s-a accentuat: În 2017 numărul deceselor a crescut iar numărul nou-născuților a scăzut

Statistică îngrijorătoare publicată de INS pentru anul 2017. Astfel, datele adunate de Institutul Național de Statistică arată că anul trecut numărul nou-născuților a fost mai mic cu peste 11.000 de persoane față de 2016, în timp ce numărul românilor decedati a urcat la peste 260.000 (față de circa 257.000 în 2016).

sporul negativ al populatiei

Conform INS, la nivel de județe, rata mortalității a fost cea mai ridicată în Teleorman (datele sunt la nivelul lui 2016), cu 17 decese la mia de locuitori, urmat de Giurgiu (15.3 la mie), Buzău (14.1 la mie) și Călărași (13.8 la mie). La polul opus- cele mai mici rate ale mortalității- se află Iași (9.5 la mia de locuitori), Brașov (9.7 la mie), Vâlcea (tot 9.7 la mie) și Ilfov (9.8 la mia de locuitori).

În ceea ce privește numărul căsătoriilor la mia de locuitori, București se află în 2016 în fruntea clasamentului (cu 8.2 căsătorii la 1000 de locuitori într-un an de zile), urmată de Ilfov (7.7 la mie), Timiș (7.4 la mie) și Cluj (7 la mie).

Mai mult, statistica spune că în București sunt cuplurile cu vârsta medie a căsătoriei cea mai înaintată (34.7 ani), în vreme ce în Suceava, vârsta medie a soților este cea mai “mică” și anume 30 de ani.

În privința divorțurilor, în 2016 campioni erau brăilenii (1.9 divorțuri la mia de locuitori), urmați de cei din Ilfov, Caraș Severin și Constanța.

Luna decembrie 2017 față de luna noiembrie 2017

În luna decembrie 2017 s-a înregistrat nașterea a 15.127 copii, cu 192 mai puțini copii decât în luna noiembrie 2017. Numărul persoanelor ale căror decese au fost înregistrate în luna decembrie 2017 a fost 23.146, cu 1.431 mai multe decat în luna noiembrie 2017. Prin urmare, sporul natural a fost negativ în luna decembrie 2017, decedații având un excedent față de nascuții-vii cu 8.019 persoane.

În luna decembrie 2017, la oficiile de stare civilă s-au înregistrat 6.589 de căsătorii, cu 1.023 mai puține decât în luna noiembrie 2017. Numărul divorțurilor pronunțate prin hotărâri judecătorești definitive și conform Legii nr.202/2010 a fost de 2.751, cu 304 mai multe decât în luna noiembrie 2017.

Luna decembrie 2017 față de luna decembrie 2016

Numărul nascuților-vii a fost mai mic cu 839 în luna decembrie 2017 față de aceeași lună din 2016, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 1.456 mai mic față de luna decembrie 2016.

Sporul natural a fost negativ atât în luna decembrie 2017 (-8019 persoane), cât și în luna decembrie 2016 (-8636 persoane).

Numărul căsătoriilor a fost, în luna decembrie 2017, cu 1.406 mai mare decât în aceeași lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătorești definitive și conform Legii nr. 202/2010 s-au pronunțat cu 400 divorțuri mai multe în luna decembrie 2017, decât în luna decembrie 2016.

Un factor nemenționat de INS care a contribuit la sporul negativ al populației a fost numărul ridicat de avorturi din ultimii 27 de ani.

Oraşul unde nu există poliţie, şomaj, iar casele sunt gratuite pentru toţi locuitorii

Un oraş fără poliţie, fără criminalitate, foarte puţin somaj şi unde locuitorii au liberatea de-aşi construi unde vor casele pare o urbe desprinsă din romanele science-fiction.

Oraşul este descris ca fiind o “utopie socialistă”, însă care pare prea fantezist pentru a fi adevărat, scrie The Mirror.

Însă acest lucru se întâmplă în realitate, Marinaleda, se află la câţiva kilometri de Sevilia, Spania şi acolo locuiesc în jur de 2750 de persoane. Localitatea este condusă de către Juan Manuel Snachez Gordillo care a devenit cunoscut ca fiind un fel de “Robin Hood spaniol”. Acesta se află la conducerea localităţii din regiunea Sevillia încă din 1979.

În oraş funcţionează o cooperativă agricolă unde lucrează aproape toată populaţia localităţii (2650 de angajaţi), iar fiecare angajat este plătit cu 1200 de euro pe lună.

În plus, Marinaleda le oferă de asemenea rezidenţilor o casă, cu condiţia să o construiască singuri şi dacă au fost rezidenţi ai Marinaledei timp de cel puţin doi ani. Cărămizile şi mortarul sunt oferite gratis de guvernul local din Andaluzia, regiunea de care aparţine satul.  De asemenea, persoanele care vor să-şi construiască o casă sunt ajutaţi cu arhitecţi, dar şi cu muncitori.  Cei care se angajează să îşi construiască o casă plătesc câte 15 euro pe lună, dar încep plata abia după terminarea construcţiei. Datoria este moştenită de copii pentru a putea fi acoperite costurile.

Sinucidere TERIFIANTA la NAIPU, chiar langa CASA BANTUITA unde sta copilul cu PUTERI PARANORMALE – Un tanar de 19 s-a spanzurat in podul casei

Dramă în satul Naipu, locul care, de câteva zile se află în atenţia publicului din cauza unui puşti despre care familia şi vecinii susţin că ar avea puteri paranormale. În această dimineaţă, un tânăr în vârstă de 19 ani și-a încheiat socotelile cu viața, luând decizia să se spânzure. 

sinuciderePotrivit giurgiuveanul.ro, băiatul a fost găsit mort de către unul dintre părinţi, în jurul orei 5.00, spânzurat de sageacul locuinţei.

Tânărul nu a lăsat niciun bilet în care să explice gestul, dar, potrivit unor surse, ar fi luat decizia de a termina cu viaţa din cauza unor neînțelegeri cu iubita.

Medicii de la Ambulanță au făcut tot posibilul să-l salveze însă a fost descoperit prea târziu în ștreang. Poliția a deschis o anchetă în acest caz, iar corpul neînsuflețit a fost transportat la Morga Spitalului Județean Giurgiu pentru necropsie.