Meşterul acoperişurilor din paie. Nea Vasile, la 82 de ani, a rămas singurul care ştie rostul paielor puse pe casă

Într-o Românie în care tinerii nu mai pun preţ pe tradiţii şi meşteşuguri de mult uitate, unii oameni vor să facă o schimbare.

Un exemplu este Nea Vasile, ultimul meşter popular al ţării, care stăpâneşte perfect tehnica acoperişurilor de paie. Este acelaşi om care acum peste 30 de ani a făcut o parte dintre acoperişurile de paie la casele din Muzeul Satului. Acum, el s-a întors în Capitală să-i înveţe şi pe alţii tainele meşteşugului şi să-şi consolideze propria muncă.

Nea Vasile are o meserie inedită şi pe care le dispariţie. Are 82 de ani şi caută tineri cărora să le arate meşteşugul mai ales că a rămas singurul din ţară care mai ştie să aşeze paiele peste casă astfel încât să o ferească de toate răutăţile cerului. Nea Vasile este supărat că niciunul dintre cei cinci fii ai lui nu l-au urmat, dar acum, chemat să îşi restaureze propriile acoperişuri făcute acum 30 de ani la Muzeul Satului, are doi ucenici dornici să înveţe.

Nea Vasile are doar patru clase şi a muncit toată viaţa. Meseria a furat-o de la bunicul lui şi nu s-a dat înapoi de la nimic.

A rămas unic în meseria lui iar cei de la Muzeul Satului l-au chemat din nou să repare acoperişurile istorice pe care tot el le-a făcut în tinereţe.

Paiele au fost aduse la muzeul Satului din Capitală direct din munţii Apuseni, odată cu nea Vasile . Vor fi strânse în snopi, mai apoi le vor fi tăiate spicele, vor fi udate şi puse pe acoperiş.

„Tehnica pe care el o foloseşte este o tehnică dispărută deja. Paiele de secară sunt legate snopi şi puse pe acoperiş, nu sunt clădite cu furca”, spune Paula Stanciu Popoiu, directorul Muzeului Satului.

Cei care se ocupă de conservarea patrimoniului ştiu cât de greu este să găsească meşteri cu pricepere care să aducă la viaţă construcţii şi obiecte vechi. De aceea caută mereu tineri pe care să îi convingă că pot avea de câştigat dacă ar prinde meşteşugurile bătrânilor.

Durata de viaţă a unui acoperiş din paie, bine legat, este de peste 40 de ani. Rămâne de văzut dacă peste ani va mai fi un meşter care să înnoiască acoperişurile meşterite acum de nea Vasile.

Pentru ca un acoperiş să reziste intemperiilor, panta lui trebuie să fie mai mare de 60 de grade, astfel încât apa să se scurgă rapid. Paiele, de grâu sau de secară, trebuie tăiate cât mai lungi, de preferat manual, în perioade ale zilei care nu sunt foarte călduroase, dimineaţa sau chiar noaptea, astfel încât ele să nu fie uscate şi să nu se fărâmiţeze la tăiere. Structura de susţinere a acoperişului se face, în zona Maramureşului, din lemn de mesteacăm şi de stejar, folosindu-se cuie de lemn.