Perfidul Albion iese și din istorie, nu numai din UE?! Ce păcate plătește?!

Marea Britanie a CAPITULAT în fața lui ALLAH?

Islamizarea Marii Britanii continuă în ritm galopant, în ciuda Brexitului. Strategia este simplă: Islamul ocupă mai întâi marile orașe.

Marea Britanie

„Londra este mai islamică decât multe țări musulmane la un loc”, afirmă Maulana Syed Raza Rizzvi, un proeminent cleric șiit, născut în Pakistan, care a studiat în Iran și care susține că se simte „mai islamic” în Marea Britanie decât în altă țări, datorită libertății de credință și multiculturalismului.

Acum zece ani, ziarista Melanie Philips a iscat un mare scandal cu cartea sa, intitulată Londonistan. A fost acuzată că este nazistă. De atunci, islamizarea Marii Britanii a mers într-un ritm galopant.

Mai reținut, Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, numea Marea Britanie o „cloacă pentru islamiști”.

„Teroriștii nu pot suporta multiculturalismul de la Londra”, declara primarul musulman al orașului, Sadiq Khan, după recentul atac terorist de la Westminster.

Adevărul este exact invers, arată o analiză a Gatestone Institute: multiculturaliștii britanici sunt cei care alimentează fundamentalismul islamic.

Londonistan, cu cele 423 de noi moschei ale sale, este construit pe ruinele creștinătății engleze.

Hyatt United Church a fost cumpărată de comunitatea egipteană pentru a fi transformată în moschee. St. Peter’s Church a fost transformată în moscheea Medina. Moscheea Brick Lane a fost construită pe locul unei foste biserici metodiste.

Dar nu numai clădirile se convertesc, ci și oamenii. Numărul convertiților la Islam s-a dublat, adesea ei aderă la Islamul radical, asemenea lui Khalid Masood, teroristul de la Westminster.

Daily Mail a publicat imagini ale unei moschei și ale unei biserici, la câțiva metri una de alta, în inima Londrei. La Biserica San Giorgio, care poate adăposti 1230 de oameni, doar 12 credincioși au participat la Liturghia de duminica aceasta. La Biserica Santa Maria au fost 20.

La moscheea de pe învecinata Brune Street Estate, se înregistra o problemă diametral opusă: aglomerația. Aici nu încap mai mult de o sută de oameni. Vinerea, credinciosul musulman trebuie să se roage în stradă.

În Birmingham, al doilea oraș ca mărime al țării, unde trăiesc și pun la cale atacuri mulți dintre jihadiști, un minaret de moschee domină cerul. Există petiții care solicită ca moscheile britanice să aibă dreptul de a-și chema credincioșii la rugăciune cu megafoanele, de trei ori pe zi.

Potrivit Gatestone Institute, până în 2020 se estimează cănumărul musulmanilor britanici care vor merge regulat la rugăciune va fi de 683.000, în timp ce numărul creștinilor britanici care vor ajunge la liturghia săptămânală va cădea la 679.000.

„Avem de-a face cu un nou peisaj cultural al orașelor engleze; vechiul peisaj omogen, creștin, al religiei de stat, este pe cale de dispariție”, afirmă Ceri Peach de la Oxford University.

În timp ce aproape jumătate dintre musulmanii britanici au vârste sub 25 de ani, un sfert dintre creștini au peste 65 de ani.

Keith Porteous Wood, directorul National Secular Society, afirmă:

„În următorii 20 de ani, vor fi mai mulți musulmani activi decât creștini care merg la biserică.”

Din 2001, 500 de biserici din Londra, aparținând diferitelor denominațiuni, au fost transformate în locuințe private. În aceeași perioadă, moscheile au proliferat. Între 2012 și 2014, proporția britanicilor care se declară Anglicani a căzut de la 21% la 17%, o reducere de 1,7 milioane de oameni, în timp ce, potrivit unei cercetări realizate de NatCen Social Research Institute, numărul musulmanilor a crescut cu aproape un milion.

Numărul celor ce frecventează bisericile scade într-un asemenea ritm, încât, peste o generație, va fi de trei ori mai mic decât cel al musulmanilor care vor merge regulat la moschee.

Din punct de vedere demografic, Marea Britanie dobândește tot mai mult o față islamică, în locuri precum Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, Waltham Forest și Tower Hamlets.

În 2015, cel mai frecvent nume din Marea Britanie era Mohammed, cu variațiile sale, Muhammad sau Mohammad.

Musulmanii reprezintă o parte masivă a populației celor mai importante orașe ale Marii Britanii: Manchester (15,8%), Birmingham (21,8%) sau Bradford (24,7%).

În Birmingham, unde s-a descoperit celula teroristă în care a fost „format” atacatorul Khalid Masood, de la Westminster, șansele ca un copil nou-născut să fie musulman sunt mai mari decât ca el să fie creștin. În Bradford și Leicester, jumătate din copii sunt musulmani.

Musulmanii nu au nevoie să ajungă majoritari în întreaga Marea Britanie, este suficient să islamizeze orașele mari, se arată în analiza Gatestone Institute.

Iar schimbarea aceasta este pe cale să se producă. Londonistan nu este doar un coșmar despre o majoritate musulmană, ci un hibrid cultural, religios și demografic, în care creștinismul decade și islamul avansează.

Potrivit The Spectator, doar două din cele 1700 de moschei din Marea Britanie urmează interpretarea modernă a Islamului, față de 56%, în Statele Unite.

Wahhabiții, adepți ai unui curent radical islamic, controlează 6% dintre moscheile britanice, în timp ce fundamentaliștii Deobandi controlează 45%.

O cercetare realizată de Knowledge Center arată că o treime dintre musulmanii care trăiesc în Marea Britanie nu se simt „parte a culturii britanice”.

Londra este plină de tribunale care funcționează după legea islamică Sharia. Oficial, sunt o sută. Ele resping inviolabilitatea drepturilor omului – valorile libertății și egalității – care stau la baza sistemului legal britanic.

Numeroase personalități britanice sprijină fervent introducerea Sharia. Unul dintre judecătorii proeminenți, Sir James Munby, declara că creștinismul nu mai influențează tribunalele și că acestea trebuie să fie multiculturale – ceea ce înseamnă de fapt mai islamice.

Rowan Williams, fostul Arhiepiscop de Canterbury, și președintele Curții Supreme, Lord Phillips, au sugerat și ei că Marea Britanie ar trebui să „încorporeze” elemente ale legii Sharia.

Sistemul cultural britanic capitulează rapid în fața fundamentalismului islamic, acceptându-i pretențiile.

Și în universitățile britanice islamul devine tot mai puternic. Regulamentul oficial universitar, External speakers în higher educations groups, dat publicității de Universities UK, afirmă că „grupurile religioase ortodoxe” pot separa bărbații de femei în timpul evenimentelor.

La Queen Mary University din Londra, femeile au fost nevoite să folosească o intrare separată și au fost obligate să stea într-o cameră fără să li se permită să pună întrebări sau să ridice mâna, la fel ca la Riad sau Teheran.

„Societatea Islamică” din cadrul London Schools of Economics a organizat o gală la care femeile și bărbații au fost despărțiți de un panou lung de șapte metri.

După atacul terorist de la Charlie Hebdo, șeful serviciului de spionaj britanic, MI6, recomanda autocenzura și „o anumită reținere” în abordarea subiectelor islamice.

Ambasadorul britanic în Arabia Saudită, Simon Collis, s-a convertit la islam și a făcut pelerinajul sfânt la Mecca. Acum își spune Hagi Collis.

Drama tuturor românilor plecați peste hotare: O asistentă româncă rupe tăcerea despre experiența din Germania: „Ca om, ești mort în interior”

Daniela Ciurea este asistentă în Timișoara, la Clinica de Chirurgie Vasculară a Spitalului Județean. Lucrează cu drag aici, dar a încercat să-și facă un viitor și în străinătate, în același domeniu, ca mulți alții, scrie cotidianul online TION. Până la urmă s-a întors, spune că e mai bine aici… printre ai ei, în familie.

români plecați din țară

A plecat în străinătate pentru un salariu mai mare, dar a sfârșit prin a se întoarce. Avea bani, dar nu se putea bucura de ei, nu avea când și cu cine… Daniela a povestit experiența ei din Germania.

„M-am dus și am cerut voie domnului profesor Mihai Ionac (șeful clinicii de Chirurgie Vasculară de la Spitalul Județean Timișoara) să mă lase să plec, pentru că el mi-a dat un post pe perioadă nedeterminată. Mi-a părut rău să-mi las locul de muncă, să-l pierd, i-am spus ce am de gând. Mi-a zis că se bucură foarte mult. A spus că dacă nu fac față acolo, să vin înapoi. Am mers acolo, e foarte greu să mergi pe cont propriu, fără firme și alte cele. Neștiind limba tu pentru ei ești cotat ca și cu handicap.

M-am dus la Frankfurt, aveam prieteni, au spus: hai să încercăm. A trebuit să învăț limba, să mă înscriu la cursuri de integrare acolo, pe care le-am plătit – 2.000 de euro. Am făcut practică în mai multe clinici, în timp ce mergeam și la curs, după care a trebuit să cer un drept de muncă. Asta după doi ani de chirurgie vasculară aici, experiență la chirurgie vasculară.

A trebuit să aștept șase luni să-mi dea dreptul de muncă. Am făcut practică la Crucea Roșie, în Germania, și acolo le-a plăcut de mine, am făcut 2-3 luni. Cu o adeverință de la ei m-am dus să-mi cer dreptul de muncă. Prima dată nu am fost recunoscută ca asistentă, ci ca infirmieră, deși lucram pe post de asistentă. Lucram ca asistentă, dar pe bani de infirmieră, a trebuit să merg să-mi echivalez cursurile de aici”, spune Daniela.

„Prin ce am trecut acolo nu a fost ușor…”

A încercat să-și facă un rost, chiar dacă, cel puțin la început a fost greu.

„Prin ce am trecut acolo nu a fost ușor, bani cheltuiți, mult de muncă, să întreb în fiecare zi dacă mi-a venit dreptul de muncă. Am fost refuzată de vreo trei ori, fără motiv, după șase luni, drept de muncă – ca să fiu recunoscută ca și un cetățean german acolo, să am toate actele în regulă, toate asigurările.

Am început serviciul, apoi școala pentru echivalare, în Germania. Totul mi se părea atât de ușor acolo, eu știam tot, în chirurgie vasculară lucrând, cu ce am învățat aici nu întâmpinam acolo greutăți. Nemților nu le venea să creadă că eu pot așa de repede să mă descurc. Îmi spuneau că nu trebuie să fac lucrurile atât de repede, mă controlau. De la 7.30 până la ora 13.30 trebuia să mă încadrez să-mi fac toată treaba.

Mi se spunea dimineața ce am de făcut la fiecare pacient. Sarcinile din ziua respectivă trebuiau să se termine la 13.30, atunci trebuia să-mi predau tura. Eu la ora 11 eram gata cu tot și nu era OK ca de la ora 11 să stau și îmi ajutam celelalte colege. Au spus că nu e OK, că toată treaba trebuie să o facem încet și cu calm”, spune Daniela.

„Acolo predomină puterea pacientului”

În Germania, Daniela rămânea în mână cam cu 1.900 de euro, în fiecare lună, în funcție de ture, de gărzi, iar la Timișoara câștigă în jur de 2.000 de lei în mână, pe lună.

„La un moment-dat ajungi la concluzia că banii nu sunt suficienți pentru a fi fericit și împlinit în viață. Îmi lipsea ceva, colectivul meu, familia. Nu mă mai bucuram de viață. Acolo, în Germania, trebuie să ai răbdare, să știi să pui capul jos, când ți se spune ceva atunci să execuți, dacă ai greșit să fii răspunzător pentru asta și să lași foarte multe de la tine. Mai ales că nu vorbești aceeași limbă și nu comunici la fel.

Acolo predomină puterea pacientului, pacientul are putere, nu cadrul medical, trebuie să pui foarte mult preț pe pacient. Dacă dorește să-i deschizi geamul, îl deschizi, dacă nu, atunci îl lași închis. Trebuie să îl consiliezi, să empatizezi cu el, să-i acorzi foarte multă atenție, să stai să-l asculți chiar dacă tu nu ai starea necesară, trebuie să simulezi că da, ești acolo, cu el. Dacă vrea să-l ții de mână, să-ți spună o durere, ce a visat azi-noapte, trebuie să-l asculți”, spune asistenta din Timișoara.

„Sufeream de singurătate, toată lumea era rece, pe nimeni nu interesa prin ce stări treci tu”

A stat doi ani în Germania și a lucrat. După doi ani, când a plecat de acolo, a trebuit să inventeze un motiv, pentru a fi lăsată să plece…

„Au spus că pentru ei a fost o pierdere că eu am plecat. La un moment-dat eram controlată de șefa mea să vadă dacă fac lucrurile cum trebuie. Nu am fost atât de bună la limba germană, înțelegeam, dar aveam impresia că nu mă exprim corect gramatical și mă inhibam și nu puteam să vorbesc. Am lucrat cu atâta încredere și fără nicio frică pentru că știam că o iau ca o experiență.

Cât trăiam în Germania, sufletește trăiam în România, tot timpul spuneam – vreau viața mea înapoi. Sufeream de singurătate, toată lumea era rece, pe nimeni nu interesa prin ce stări treci tu, plus vremea, frigul de acolo, dacă nu ai pe nimeni… Aici am prieteni, familia mea, pentru ce să suport eu acolo, de dragul unor bani? Tot timpul profesorul Ionac mă încuraja și îmi spunea că dacă nu îmi este bine să mă întorc acasă”, spune Daniela.

„La un moment-dat îmi era rușine să spun că vin din România, că știam cum se uită”

Daniela a stat doi ani în Germania, după care a considerat că nu mai rezistă, că nu mai are viață.

„Ajunsesem să mă uit la bani, la lucruri și să nu mă folosesc de ele. Dacă nu ești în țara ta, cu oamenii tăi dragi, nu știi că trăiești. Toți colegii îmi scriau:. Știam că undeva sunt primită cu brațele deschise și acolo sunt oamenii care pe mine mă iubesc cu adevărat.

Chiar te simți ca o slugă acolo, în străinătate, să nu ai un punct de vedere, ei aveau aerul ăla de… eu mă mai, cu nemțoaicele. Când auzeau că vin din România… (țigani din România), la un moment-dat îmi era rușine să spun că vin din România, că știam cum se uită.

Dar pe partea profesională nu aveau ce să-mi reproșeze. Eu săream să le explic și să le spun tot ce știam eu. Acolo, din țânțar făceau armăsar, dacă scădea glicemia la un pacient era haos – ce-ai făcut? Era tragic, era cu frică, să nu reclame cineva, să fii tot timpul perfect. În Germania mergeai la lucru, dar cu stres, să nu te interpreteze greșit. Poate doreai să faci ceva, să spui ceva…”, spune Daniela.

Daniela a lucrat la o clinică de cardiologie, în Offenbach am Main, ca practicantă, șase luni, și într-un spital de chirurgie generală, și pe îngrijiri paleative, în aceeași localitate, dar și la Crucea Roșie, care aparține de Frankfurt.

„E plin de români care lucrează acolo, în sistemul de sănătate. Acum foarte ușor se pleacă în străinătate, dar prin firmă. Serviciul în Germania te face să nu duci grija zilei de mâine, dacă îți dorești ceva poți să-ți cumperi că ai cu ce, îți permiți aproape orice, ești fără griji, dar tu, ca om, ești mort în interior.

Am ajuns la concluzia că mai bine mai puțin și bun decât mult și prost. O asistentă în România înseamnă mult, ai alt statut, ești altfel văzută, în schimb în Germania nu înseamnă nimic o asistentă, ești îngrijitoare. Acolo îți spune: fă tu asta, aici – vă rog frumos. Depinde de fiecare ce-și dorește de la viață, cum vrea să-și trăiască viața, poți trăi frumos și în România, dacă știi să trăiești frumos, să trăiești tu cu tine bine.

Îti trebuie atât de puțin să trăiești liniștit… Eu consider că oamenii nu ar mai pleca din România dacă ar avea un salariu cât de cât să poată trăi, să poată să-și permită să trăiască normal și dacă sistemul de sănătate ar putea fi îmbunătățit. Eu merg cu drag la lucru când văd cât s-a luptat profesorul Mihai Ionac să putem avea condiții, contează foarte mult ca șeful să țină oamenii să fie o echipă, să se înțeleagă între ei, să fie liberi, nu stres, să nu existe frica de șef, să ai curaj să spui ce ai greșit, să spui ce te doare. Eu consider că aici este familia mea”, spune Daniela. (sursa)

Se va reduce decalajul dintre sate și orașe: s-a dat startul programului “O Ambulanță la Fiecare Comună”

Accesul la serviciile medicale al persoanelor din mediul rural va fi mai ușor, după ce guvernul a adoptat o ordonață de urgență prin care comunele din România vor fi dotate cu cel puțin o ambulanță.

ambulanță la fiecare comună

“Practic, ne dorim să asigurăm cât mai multor oameni accesul la servicii de sănătate performante, la servicii medicale, îi avem în vedere în special pe cei aflați în sărăcie, cărora le este mai greu să meargă la medic, de exemplu șomerii, persoanele din comunitățile de romi, familiile monoparentale, persoane cu afecțiuni cronice. Prin această ordonanță de urgență înființăm cadrul legal pentru a apărea aceste centre comunitare integrate la nivel local, mai exact vorbim de centre care oferă atât servicii medicale, cât și servicii sociale. Ceea ce vreau să vă spun este că această măsură prefigurează, practic, și cadrul pentru implementarea celor 3.000 de ambulanțe, o ambulanță la fiecare comună”, a spus Ministrul Sănătății, Florian Bodog, la finalul ședinței de Guvern.

“Practic coborâm serviciile medicale și comunitare la nivelul fiecărei comunități defavorizate, să spunem așa, aducând asistența socială și asistența medicală una lângă cealaltă. Cunoaștem problemele, știm mai bine, avem o evidență mai clară a ceea ce se întâmplă, în ceea ce privește problemele sociale și problemele de acces, și atunci am spus faptul că prin acest proiect, practic, deschidem și posibilitatea de acțiune și, practic, acele 3.000 de ambulanțe promise în programul de guvernare vor acționa la acest nivel. Practic, vom aduce, cu aceste ambulanțe, vehiculele de transport medical, vor fi transportați pacienții pentru a avea acces la servicii medicale profesioniste”, a explicat Bodog cum va funcționa programul.

Programul este însă criticat de Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență.

“Cât despre cele 3.000 de ambulanțe, una în fiecare sat, trebuie să spun că cei care au propus o astfel de soluție decidenților politici au făcut acest lucru fără a lua în considerare mai multe aspecte. În primul rând, dacă vorbim de 3.000 de ambulanțe în sate, deci suplimentare, înseamnă personal suplimentar, iar ca să avem în fiecare ambulanță măcar un ambulantier și un asistent, înseamnă că va trebui să angajăm un număr de 30.000 persoane noi la serviciile de ambulanță, 15.000 ambulanțieri și 15.000 asistenți pe considerentul că pentru fiecare post permanent trebuie 5 persoane ca să acopere și concediile și să asigure o activitate continuă. De unde vom angaja 15.000 asistenți că să deservească cele 3000 ambulanțe? Și de unde cei 15.000 ambulanțieri? Și cum îi instruim într-un timp atât de scurt ca să lucreze pe ambulanțe? Și ce facem cu înlocuirea parcului actual de ambulanțe din municipii, orașe și sate unde avem deja stații și echipaje? Acest proiect ar însemna că ne vor trebui în jur 1.400 de ambulanțe ca să înlocuim ce avem învechit la care să adăugăm 3.000 de ambulanțe suplimentare. În total 4.400 ambulanțe, la care să suplimentăm paralel personalul ambulanței de la 12.000, cât este actualmente, la 42.000!”, a scris Raed Arafat pe Facebook.

Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale pentru protecția persoanelor vârstnice

protecția persoanelor vârstniceGuvernul a aprobat astăzi Planul operațional 2016-2020 vizând implementarea Strategiei naționale până în 2020 pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice, care înlocuiește Planul strategic de acțiuni pentru implementarea strategiei menționate pentru perioada 2015-2020. De asemenea, strategia a fost completată cu o anexă suplimentară care detaliază mecanismul de monitorizare și evaluare a implementării Strategiei naționale și a Planului operațional pentru perioada 2016-2020.

Planul operațional menține toate obiectivele generale, obiectivele specifice și direcțiile de acțiune prevăzute în Planul strategic de acțiuni, însă într-o formă mult mai elaborată și cu precizarea măsurilor specifice, a rezultatelor, indicatorilor de rezultat, a instituțiilor responsabile, surselor de finanțare și a termenelor vizate. Aceste acțiuni sunt corelate cu măsurile incluse în Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei lansat de Guvern. Este prevăzută, de asemenea, modificarea legislației din domeniile asistenței sociale, ocupării forței de muncă, pensiilor și asigurărilor sociale și sănătății, astfel încât să poată fi îndeplinite obiectivele strategiei naționale, și anume, asigurarea condițiilor pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă, creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă la vârste mai înaintate, creșterea participării sociale active și demne a persoanelor vârstnice, scăderea dependenței persoanelor vârstnice și îmbunătățirea serviciilor de îngrijire de lungă durată.
Concret, în materie de creștere a calității vieții persoanelor vârstnice și protecție socială, Guvernul își propune instituirea unui program de sprijin pentru populația vârstnică lipsită de venituri, în special din mediul rural, crearea unui sistem informatic integrat cu indicatori statistici privind persoanele cu risc ridicat de pensionare anticipată sau cu stagiu incomplet de cotizare, precum și introducerea consilierii pre-pensionare oferită prin compartimente înființate în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP) și al structurilor teritoriale.

Planul operațional prevede o serie de măsuri și pentru facilitarea accesului populației vârstnice la programele de sănătate publică, creșterea numărului de medici rezidenți specializați în geriatrie și recrutarea acestora în sistemul public de sănătate, promovarea unui stil de viață sănătos, stimularea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice și creșterea accesului lor la servicii de bază în comunitate, în acest sens fiind vizată inclusiv facilitarea mobilității personale prin adaptarea infrastructurilor de transport în comun și la nevoile persoanelor care suferă de limitări funcționale. Sunt avute în vedere și persoanele vârstnice care se confruntă cu cel mai mare risc de singurătate, excluziune socială și/sau depresie și facilitarea accesului acestora la servicii, crearea unui sistem unificat de îngrijire de lungă durată (ÎLD) cu accent pe zonele rurale și izolate și comunitățile marginalizate, prevenirea și pedepsirea abuzurilor asupra persoanelor vârstnice, dar și o informare mai bună privind accesul la consiliere și la serviciile sociale disponibile. În acest scop, este prevăzută înființarea până în 2020 a cel puțin 20 de linii telefonice de urgență funcționale 24 de ore din 24.

Nu în ultimul rând,  actul normativ prevede elaborarea unor politici și programe la nivel de județe în domeniul îmbătrânirii active, prin care persoanele din această categorie de vârstă să fie implicate în activități culturale, sociale și sportive.    Executivul are în vedere creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă la vârste mai înaintate, integrarea programelor de voluntariat în politicile de resurse umane din instituțiile publice și dezvoltarea a cel puțin 3 programe naționale de atragere a voluntarilor persoane publice în instituțiile publice, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a persoanelor vârstnice, furnizarea de servicii de consiliere și orientare profesională sau mediere și organizarea de programe de formare profesională pentru această categorie de persoane (minimum 42 de programe de formare/an, cel puțin 1 pe județ). Astfel, Guvernul preconizează ca până în 2020, minimum 20% din totalul voluntarilor angrenați în programele și proiectele implementate în instituțiile publice să fie din categoria persoanelor vârstnice. De asemenea, ca măsură de stimulare a întreprinderilor sociale de a angaja persoane vârstnice, actul normativ prevede subvenționarea a 10% din salariul lunar, pe o perioadă de 1 an (raportat la câștigul salarial mediu brut pe economie în 2015, potrivit INS).

De menționat că prin acest act normativ este prevăzută realizarea unui studiu care să evidențieze oportunitatea adoptării de către România și a colectării de date la nivel local în vederea calculării indicelui Îmbătrânirii Active (Active Aging Index) elaborat în 2012 la nivel european în contextul Anului European al Îmbătrânirii Active și Solidarității între Generații.

Pentru implementarea măsurilor prevăzute cheltuielile vor fi distribuite conform cheltuielilor calculate aferente bugetului alocat Ministerului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice (MMFPSPV), precum și cu încadrarea în bugetele alocate celorlalte ministere și instituții ale administrației publice centrale și locale cu atribuții în implementarea respectivelor măsuri. Sumele ce vor depăși bugetarea alocată vor putea fi accesate prin fondurile europene aferente perioadei de programare 2014-2020, pentru proiectele eligibile în cadrul Programelor Operaționale ale României aprobate de către Comisia Europeană. Pentru asigurarea de resurse financiare, umane și materiale suficiente pentru dezvoltarea sistemului de lungă durată (ÎLD), va fi instituit un mecanism pentru alocare echitabilă a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale, pe baza numărului de locuitori cu vârsta de peste 65 de ani dintr-un județ/localitate.

Sursa: Guvernul României

VIN VREMURI GRELE! | Pentru prima dată după războiul rece, Germania cere cetățenilor să-și facă provizii

Pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece, guvernul german plănuiește să le ceară cetățenilor săi să-și facă provizii (stocuri de mâncare și apă) în cazul unui atac sau al unei catastrofe, susține ediția de duminică a cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung, conform stiripesurse.ro

să-și facă provizii lupta contra terorismului

Germania se află în acest moment în stare de alertă ridicată după două atacuri islamiste și după atacul unui adolescent cu probleme mintale petrecute luna trecută. Berlin a anunțat deja măsuri prin care va aloca mai multe fonduri forțelor de securitate și intenția de a crea o forța specială pentru a lupta contra terorismului, citată de Reuters.

„Populația va fi obligată să dețină provizii de mâncare pentru zece zile”, susține publicația, care citează un document pregătit pentru Ministerul de Interne.

Un purtător de cuvânt al Ministerului a declarat că planul va discutat în cabinet miercuri și apoi prezentat de ministru.

Oamenii vor fi obligați să dețină stocuri de apă pentru cinci zile, conform planului. Totuși, documentul de 69 de pagini nu prevede ca probabil un atac pe teritoriul german, unul care să necesite un stil convențional de apărare.

Totuși, măsurile de precauție cer populației să se pregătească adecvat pentru evenimente care le-ar putea amenința existența și care nu pot fi excluse categoric în viitor.

 

Bruxelles îi lasă pe românii din UE fără muncă/ Germania e în spatele deciziei

 

Comisia Europeană a ales miercuri 20 iulie 2016 să menṭină revizuirea unei directive veche de 20 de ani privind regimul muncitorilor detaṣaṭi. Aceasta stipulează acum că un muncitor român detaṣat pentru o perioadă limitată de timp în altă ṭară va fi plătit la nivelul de salarizare al ṭării respective. Unsprezece state membre ale UE ceruseră retragerea acestei legislaṭii de teama că esticii nu-ṣi vor mai găsi astfel de lucru, transmite Radio France Internationale.

salarii muncitori romani fără muncă, românii din UE
Muncitorii romani sunt expulzați fin din țările Europei Centrale și de Vest

Problema este într-adevăr că un muncitor român sau un polonez sunt astăzi pe piaṭa vestică mai ieftini decât muncitorii acestor ṭări. A-i obliga pe angajatorii vestici să-i plăteascᾰ la fel pe est europeni înseamnă fie că cei din urmă nu vor mai găsi de lucru, fie că se va încuraja munca la negru. Acesta este deja cazul în Belgia unde la un simplu control pe ṣantierele din Bruxelles săptămâna trecută au fost operate mai multe arestări ale unor români care lucrau fără acte în regulă. State ca Germania, principalul motor din spatele propunerii de la Bruxelles ṣi ca Belgia doresc să scape de muncitorii detaṣaṭi,  pentru a da prioritate propriilor lor muncitori. Italia, Franṭa, Portugalia, Spania ṣi Marea Britanie au scris Comisiei Europene pentru a-i cere să menṭină legislaṭia, comentează RFI.

Concret, asta înseamnă că muncitorii români vor fi deci mai scumpi ṣi mai puṭin atrăgători. Iar pentru ei contractele ar putea să nu mai fie avantajoase întrucât se pătrează principiul subsidiarităṭii. Anume, un stat poate să-ṣi aplice mai departe regulile sociale în vigoare privind alocaṭiile sociale, de exemplu, mai spune secția română a RFI.

Un doljean în Marea Britanie: „Nu mi-aş creşte copilul aici“

Alt doljean plecat la muncă în Marea Britanie a povestit pentru GdS despre situația tensionată din Regat după referendumul din 23 iunie în urma căruia britanicii au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. La 27 de ani, Mihai Cătălin (foto) lucrează ca bucătar în orașul Bournemouth din sudul Angliei, dar dorește să se întoarcă acasă. „Englezii sunt foarte înguști la minte și sunt leneși. Majoritatea trăiesc din ajutoarele oferite de stat, sunt foarte grași, se mișcă greu și își hrănesc copiii cu fast-food. Deși copilul meu s-a născut aici și puteam să-i fac dublă cetățenie, nu vreau să crească aici pentru că nu are viitor“, spune Mihai Cătălin.

mihai-catalin-ionicioiu vreau sa-mi deschid o mica afacere

GdS v-a prezentat acum o săptămână povestea lui Dan Florian Luță, un tănăr absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Craiova, angajat în domeniul financiar în orașul Bournemouth din Marea Britanie. Florian spunea că diferența culturală și incertitudinile cauzate de Brexit îl determină să părăsească Regatul în doi-trei ani. Despre temerile britanicilor legate de imigranții care le fură locurile de muncă, Florian spunea că sunt nefondate și că, de fapt, mulți dintre ei trăiesc pe spinarea statului. „După cum s-a votat la referendum, ne simțim ciudat, chiar dacă aici unde locuiesc nimeni nu are nimic personal cu tine (…) Majoritatea imigranților au venit să muncească cinstit și plătesc taxe și contribuții la stat (…) Pentru slujbe slab plătite nu sunt englezi, pentru că ei procedează astfel: dacă sunt educați, nu acceptă o astfel de slujbă, dacă nu sunt educați, tot nu o acceptă, pentru că preferă să stea acasă pe ajutorul social, la fel ca orice familie de români. Deci, sistemul lor are o problemă“, explica Florian care demonta alt mit: cel al cerșetorilor români. „În Londra sunt găști de cerșetori. Și nu, nu sunt din România. Sunt englezi“.

Din Craiova în Bournemouth

În însoritul oraș Bournemouth trăiește și muncește de câțiva ani și Mihai Cătălin Ionicoiu. Născut în 1989 în comuna Castranova, Mihai a renunțat la studii la vârsta de 20 de ani după ce absolvise Colegiul Tehnic „Ion Mincu“ din Craiova, la profilul întreținere și reparații utilaje grele. A renunțat pentru că s-a simțit dezamăgit de sistemul din România, povestește el. „M-am înscris la Facultatea de Geografie după care, în scurt timp, am renunțat deoarece îmi doream să fiu independent și nu vedeam nici un viitor, așa că m-am angajat ca șofer pe stivuitor la un renumit depozit de materiale de construcții din Craiova. Îmi plăcea ceea ce făceam, dar simțeam că pot mai mult. După trei ani de muncă am luat decizia de a pleca din țară cu ajutorul unui bun prieten. Nu mi-a fost ușor. Era 2013, era o decizie foarte importantă pentru că rata șomajului crescuse dramatic, nu se mai găseau locuri de muncă și nu voiam să dau greș“, povestește Mihai. Începutul a fost greu. „Când am ajuns în orașul Bournemouth, situat în sudul Angliei, totul mi se părea foarte ciudat, oamenii se uitau la mine și îmi zâmbeau, nu înțelegeam foarte bine cum stăteau lucrurile. La început am lucrat într-o spălătorie auto fără acte pentru că nu aveam drept de muncă. Aveam un salariu derizoriu care îmi permitea doar să trăiesc. Am lucrat opt luni, iar între timp îmi chemasem și prietena. Împărțea fluturași pe stradă. Apoi românilor li s-a dat drept de muncă. În tot acest timp reușisem să strângem ceva bani astfel încât să ne permitem să ne mutăm și să ne încercăm șansa.

Ne-am înscris la aproape toate agențiile de recrutare din Bournemouth“, spune Mihai. Norocul le-a surâs. „După o scurtă perioadă de timp am și fost sunați. Prima dată lucram în curățenie, undeva la 20 de ore pe săptămână. Salariul minim era șase lire și jumătate pe oră, dar nu eram descurajați. Știam că putem munci în aproape orice domeniu, că doar suntem români“, povestește el.

Stivuitoristul care a ajuns mâna dreaptă a bucătarului

Mihai a muncit pe brânci, iar după o scurtă perioadă de timp agenția l-a sunat din nou pentru a-i propune să lucreze 12 ore într-un restaurant cu fructe de mare în Studland. „Urma să spăl vase. Am acceptat, iar a doua zi am fost acolo. Nu folosisem niciodată o mașină de spălat vase, aveam emoții foarte mari, dar toți angajații de acolo, englezi sub 40 de ani, au fost foarte de treabă. Când nu aveam ce să fac, îi mai întrebam dacă îi pot ajuta cu ceva, ceea ce conta foarte mult pentru ei pentru că, știm cu toții, cât de leneși sunt englezii. La un moment dat, bucătarul-șef m-a întrebat dacă vreau să lucrez acolo. Am acceptat din prima. Era primul meu job stabil. Și uite așa timpul a trecut, eu învățam cât mai mult despre bucătărie și, după aproximativ patru luni, același bucătar m-a întrebat dacă vreau să lucrez în bucătărie. Am acceptat fără să mă gândesc și uite așa am ajuns mâna dreaptă a bucătarului, eu, un stivuitorist care nu știa să facă nici omletă. Pentru Mihai veștile bune au continuat să vină.

„Ne-am căsătorit, avem un băiețel de 11 luni și visele mele au început să prindă contur“, spune el. Și totuși, ar vrea să se întoarcă acasă, deși colegii sunt toți tineri englezi, deși fac glume unii pe seama altora. „Tinerii sunt deschiși la minte, mă strigă în glumă «țiganule», iar eu le răspund «f…k off», adică să se ducă la…. Și aici ajungem la adevărata problemă“, își curmă Mihai tonul vesel parcă apăsat de gavitatea situației. Este sincer.

Vreau sa-mi deschid o mica afacere

„Dacă puteam să votez ca Marea Britanie să iasă din UE o făceam. Pe de o parte îmi doream foarte mult să se întâmple asta, pentru că foarte multă lume nu lucrează și stă acasă pe beneficii din partea statului. Nu mi se pare corect să se spună că toți sunt români. Suntem catalogați drept cerșetori, dar povestea mea arată contrariul și majoritatea românilor pe care îi cunosc muncesc pentru bani, nu cerșesc așa cum se vehiculează prin presă. Tinerii englezi sunt șocați de rezultatul referendumului, au prieteni în Europa și dau vina pe bătrânii de peste 60 de ani pentru acest lucru. Părerea mea este că greșeala mare s-a făcut atunci când Turcia a aderat la UE, ea fiind o țară cu mari probleme. Văzând ce se întâmplă cu atacurile teroriste, lumea s-a speriat. Pe de altă parte, au început să vină mulți imigranți, polonezi, cehi, spanioli, albanezi. Statul britanic are o politică greșită în privința ajutoarelor, deoarece cine dorește poate profita ușor de ea. Bărbații lucrează câteva luni, apoi își aduc familia și aplică pentru beneficii, iar statul îți acoperă și chiria la casă pe lângă celelalte ajutoare“, povestește Mihai. Nu trebuie însă generalizat, avertizează el, deoarece majoritatea imigranților muncesc pe brânci pentru banii câștigați. „Din taxele pe care noi le plătim statului, mulți englezi primesc ajutoare sociale. Vor vedea că tot ei vor avea de pierdut dacă plecăm noi. Din păcate, cei care au votat pro Brexit nu au un plan de rezervă, iar acum este un haos total. Din ce am auzit, multă lume vrea să plece acasă, iar pe noi tocmai acest lucru ne îngrijorează: că nu știm ce se întâmplă“, spune Mihai. Și-a calculat bine pașii, a analizat situația și a concluzionat că și el ar dori să revină în țară. Dincolo de avantajele materiale, sunt prea multe detaliile care îl separă de Marea Britanie. „Englezii sunt foarte înguști la minte, sunt leneși. Trăiesc majoritatea din ajutoare, sunt foarte grași, se mișcă greu, își hrănesc copiii cu fast-food. Nu vreau să-mi cresc copilul aici, deși s-a născut în Marea Britanie și puteam să-i fac dublă cetățenie. Aici nu are viitor. În câțiva ani vreau să mă întorc acasă, indiferent de ce se va întâmpla, să mă retrag la țară, unde sper să îmi deschid o mică afacere“, mai spune Mihai.

sursa: Gazeta de Sud

Un general american s-a botezat ortodox după ce a stat câțiva ani în Moldova

Un general american aflat în misiune în Basarabia s-a îndrăgostit de modul de viață moldovenesc și s-a botezat ortodox.
Norvel Coots este Șeful Comandamentului Medical Regional Europa al NATO și are gradul de general de brigadă al Armatei SUA.  Ajuns la Chișinău, americanul a fost impresionat de miile de copii instituționalizați și de condițiile grele în care aceștia își duceau viața de zi cu zi. În anul 2000 a pus bazele unui proiect pe ajutorarea acestora, proiect care se desfășoară și azi.
“Am văzut orfelinate care funcționau după sistemul Uniunii Sovietice, modelul rusesc, orfelinate mari fără electricitate, fără apă curentă; practic, doar un loc unde să stea peste noapte. Deși copiii aveau mâncare și educație, ei aveau nevoie în aceeași măsură de îngrijire, afecțiune și alte lucruri elementare pentru a trăi mai bine. Dorința de a ajuta acei copii să devină adulți responsabili și să trăiască o viață normală a apărut instant în 1999, dar acțiunea de caritate efectivă a început un an mai târziu, în anul 2000”, a spus el într-un interviu pentru România Liberă.
Generalul Coots beneficiază de sprijinul Bisericii Ortodoxe din Moldova, de sub autoritatea ÎPS Vladimir al Chișinăului. Americanul spune că banii au venit prin intermediul donațiilor, al Bisericii Ortodoxe, dar și din propriul buzunar.
Experiența sa în teritoriul de peste Prut l-a făcut pe general să-și schimbe viața. Acesta s-a botezat ortodox și spune că a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i să ajute copiii din Moldova.
“Am devenit creștin ortodox, copiii mei poartă nume moldovenești, Maximilian și Cătălina. Am devenit ortodox pen­­tru a ajuta proiectul, atunci când am mers a doua oară în Moldova , am vizi­tat o mănăstire veche în zona Orhei și atunci am auzit-o pe Fecioara Maria vorbindu-mi și spunându-mi că trebuie să ajut copiii aceia pe care îi vă­zusem. Deja trăiesc și simt moldovenește, sunt membru al societății și împreună cu Biserica Ortodoxă de acolo și Mitro­po­litul Vladimir, vrem să dezvoltăm multe proiecte. Sunt creștin ortodox moldovean, și deși am fost botezat în ritul rusesc, simt că sunt ortodox român și rus în același timp”, a spus el.
În ceea ce privește unirea dintre Basarabia și România, generalul american spune că societatea moldovenească este împărțită.
“Cam o treime din populație militează pentru o reunificare a Moldovei cu România, o treime este nostalgică după URSS și ar vrea un parteneriat strategic cu Rusia, și mai există și cealaltă treime căreia nu îi pasă de nimic. În urmă cu zece ani am simțit că era un puternic curent unionist, cu manifestații de stradă pro-România dar care nu s-a materializat și a scăzut în intensitate”, a afirmat Norvel Coots.

EXPLOZIV! ISIS a publicat Harta Terorii! Care sunt zonele cu risc de atac?

Gruparea teroristă Stat Islamic a dezvăluit harta terorii: care sunt zonele din Europa, Asia și Africa unde deține cele mai multe „celule” care pot fi oricând activate, potrivit stiripesurse.ro

Harta Terorii

Harta terorii, atacuri teroriste, zonele cu risc de atac
Risc atacuri teroriste

 

La doar câteva ore după atacurile sângeroase din aeroportul din Istanbul, ISIS a dat publicității o hartă cu zonele cel mai bine controlate de unitățile de acțiune ale grupării, care include Franța și Turcia.

„Graficul prezentat de jihadiști segmentează teritoriile în 3 secțiuni, unele de control major, altele pe care ISIS le controlează moderat și a treia categorie cu o prezență mai slabă a celulelor secrete”, scrie Mirror.co.uk.

Celulele teroriste împânzesc mai multe state din vestul Europei, potrivit propagandei ISIS: Germania, Franța, Marea Britanie, Spania. Alte zone cu risc maxim de atac din partea jihadiștilor sunt Turcia și Rusia.

Riscul este ceva mai scăzut în Italia, Suedia, Serbia și Grecia și la un nivel moderat în Portugalia, Irlanda, Norvegia, Austria, Ungaria, Slovacia, Ucraina, dar și Bulgaria și România.

Cea mai slabă prezență ISIS s-ar manifesta în Polonia, Cehia și țările baltice.