vaccinare

Ce efect are asupra oamenilor aluminiul din vaccinuri

• 20 de milioane de francezi au fost vaccinați împotriva hepatitei B, între anii 1994 – 1997
• Un an mai târziu, medicii au observat apariția unei afecțiuni de origine necunoscută în rândul persoane vaccinate
• Profesorul Romain Gherardi susține că principalul vinovat este aluminiul din vaccinuri
• În 2012, parlamentarii francezi au cerut instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile pe bază de aluminiu

Aluminiul folosit ca adjuvant în fabricarea vaccinurilor provoacă diverse tulburări, de la oboseală cronică la boli autoimune, susțin din ce în ce mai mulți cercetători din domeniul medical. „Datele științifice disponibile până în prezent nu permit punerea la îndoială a siguranței vaccinurilor ce conțin aluminiu”, le răspund, în cor, autoritățile.

La ce folosește aluminiul din vaccin? Orice vaccin trebuie să declanșeze o reacție inflamatorie în organismul uman, în scopul de a stimula sistemul imunitar. Acesta este rolul adjuvanților și, în primul rând, cel al aluminiului. El a fost folosit la fabricarea vaccinurilor încă din 1926 (în SUA) și, o lungă perioadă de timp, nu a existat nicio îndoială legată de aluminiu. „Este probabil adjuvantul cel mai sigur, cel pentru care există cele mai multe date”, le-a declarat Frédéric Tanguy, director al cursului de Vaccinologie din Institutul Pasteur, jurnaliștilor de la L’Observateur.

Ȋnsă aluminiul nu a fost dintotdeauna de neînlocuit în industria vaccinurilor. Institutul Pasteur, de pildă, a folosit multă vreme ca adjuvant fosfatul de calciu, o componentă naturală, prezentă în dinți și oase. Fuziunea dintre Pasteur și laboratorul Mérieux din anii ’80 este cea care a obligat Institutul să treacă la aluminiu, pentru simplificarea lanțului de producție. Prin urmare, decizia nu a fost luată deloc din considerente de sănătate, chiar dacă Benoît Soubeyrand, director al afacerilor medicale din Sanofi Pasteur MSD, unul dintre cele două laboratoare ce produc vaccinuri în Europa, a precizat, pentru L’Observateur, că „hidroxidul de aluminiu oferă mult mai puțini noduli (la nivelul punctul de injecție) decât fosfatul de calciu.”

Până în 2008, în Franța exista și o variantă fără aluminiu a vaccinului DTPolio, singurul obligatoriu în această țară. Ȋnsă ea a dispărut, spre disperarea părinților care cer acum reintroducerea sa pe piață.

Ȋn Franța, discuțiile publice despre efecte adverse ale aluminiului din vaccinuri sunt vechi și din ce în ce mai aprinse.

Vaccinarea unei treimi din  populația Franței 

În 1992, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recomandat angajarea tuturor țărilor în vaccinarea sugarilor împotriva hepatitei B (HB), în scopul eradicării virusului. OMS a precizat atunci că ar putea fi vaccinați și adolescenții, suplimentar sau chiar în locul sugarilor, în țările slab endemice. În 1994, autoritățile medicale din Franța au lansat o campanie națională de vaccinare a tuturor elevilor din primul an de liceu. În anul următor, în programul național de vaccinare HB au fost incluși toți copiii de vârstă mică și preadolescenti. Iar campania și-a depășit rapid obiectivele preconizate, prin încurajarea vaccinării în masă a populației adulte. A fost un „val de imunizare” fără precedent în Franța: 20 de milioane de persoane vaccinate HB, între anii 1994 – 1997.

Ȋn 1998, medicii francezi au observat apariția unei afecțiuni de origine necunoscută în rândul celor ce fuseseră vaccinați. Aceștia prezentau dureri articulare și musculare, umflarea ganglionilor limfatici, oboseală cronică, tulburări de somn și tulburări neuro-cognitive.

Profesorul Romain Gherardi este director al Unității INSERM (Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală) din Universitatea Paris-Est și șef al serviciului Histologie – Embriologie din Spitalul Henri Mondor (Créteil), centru de referință pentru bolile neuromusculare. Este specialist în boli neuromusculare, licențiat în neurologie și patologie și profesor universitar – practician în spital din 1990.

Ȋn urma biopsiilor tisulare efectuate la pacienții din 1998, prof. Gherardi a descoperit leziuni de până la 1 cm diametru. La analizele de laborator, s-a stabilit că acele leziuni constau în special din macrofage, iar în interiorul fagocitelor s-au găsit aglomerări de nanocristale de aluminiu. Macrofagele sunt celule mari ale sistemului imunitar, prezente în toate țesuturile, având proprietatea de a ingera și distruge particulele mari (celule lezate sau bătrâne, particule străine, bacterii), prin fagocitoză. Macrofagele constituie primul mecanism de apărare celulară împotriva agenților infecțioși.

Apariția unei noi boli: Miofascita Macrofagică

Ȋn același an, 1998, prof. Gherardi și echipa sa au descris în revista medicală The Lancet noua boală pe care o descoperiseră: Miofascita Macrofagică.

Prof. Romain Gherardi a depistat prezența aluminiului în mușchiul deltoid al pacienților, adică în locul din umăr unde ei fuseseră vaccinați. Prin urmare, contrar celor susținute de ani de zile, sărurile de aluminiu adăugate în produsul de vaccinare nu fuseseră eliminate de către organism. Această reacție apare doar la persoane susceptibile genetic. Ȋnsă prof. Gherardi spune că este o demonstrație a faptului că organismul uman „nu digeră complet particulele de aluminiu”.

„Sărurile de aluminiu rămân la locul injectării și se răspândesc în tot corpul, chiar dacă inițial se credea că ele se topesc, precum un cub de zahăr în cafea. Aluminiu este capturat de către celulele imunitare, care îl păstrează în ele. Ȋnsă stimularea sistemului imunitar în permanență nu este bună. Acest lucru ar putea explica explozia de boli auto-imune”, a declarat în toamna anului trecut prof. Romain Gherardi, pentru L’Observateur. „Cele mai recente cercetări ale mele, realizate pe șoareci, arată ca mici doze de aluminiu migrează chiar la nivelul creierului, provocând tulburări cognitive”, a adăugat Gherardi.

Prof. Romain Gherardi a identificat până acum 585 de pacienți afectați de Miofascita Macrofagică. O parte dintre ei s-au organizat într-o asociație. „Suferim de dureri musculare și articulare, epuizare permanentă și tulburări neurocognitive”, explică Didier Lambert, președintele asociației pacienților E3M (http://www.myofasciite.fr). „Cele mai multe dintre persoanele afectate nu mai pot lucra.”

Instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile cu aluminiu

Consiliul Superior al Sănătății Publice din Franța neagă oficial că ar exista vreo legătură între vaccinuri și Miofascita Macrofagică. „Datele științifice disponibile până în prezent nu permit punerea la îndoială a siguranței vaccinurilor care conțin aluminiu”, au precizat autoritățile franceze într-un raport publicat în 2013.

Mai mult, autoritățile l-au acuzat pe prof. Gherardi că face mare caz pentru „o afecțiune care este, în esență, franceză”… Cu toate acestea, există și alți oameni de știință din SUA, Israel, Marea Britanie și Portugalia care fac aceleași cercetări ca și francezii. Iar unii dintre ei, după cum vom vedea, au ajuns deja la concluzii similare.

În martie 2012, parlamentarii francezi au cerut instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile pe bază de aluminiu, în numele principiului precauției ce permite o reacție rapidă în fața unui posibil pericol pentru sănătatea oamenilor. Dar, în iunie 2012, Academia de Medicină din Franța a obiectat, argumentând că acest aluminiul este necesar pentru eficiența unor vaccinuri și că doza existentă în preparatele injectabile este mult mai mică decât ceea ce noi ingerăm, fără să realizăm, prin apă sau alimente.

Academia de Medicină a declarat și că se teme că această polemică aruncă o nouă serie de suspiciuni asupra vaccinării, în general. Cu toate acestea, criticii aluminiului spun că soluțiile alternative există. Iar Asociația E3M a denunțat, în iulie 2012, eliminarea treptată de pe piață a singurelor vaccinuri care nu conțineau încă aluminiu.

Subliniind necesitatea acestor aditivi, Academia de Medicină din Franța a aruncat în joc un argument pragmatic: în cazul unui moratoriu, posibilele soluții alternative nu ar putea fi gata decât peste cinci sau zece ani.

Impunerea unei direcții a cercetărilor

Tot în 2012, Agenția Națională a Medicamentului din Franța a decis să nu mai continue finanțarea cercetărilor prof. Romain Gherardi. Ȋn replică, omul de știință, susținut fiind de către asociația Rețeaua Mediului Sanitar, a decis să publice decizia Agenției și să le ceară explicații autorităților.

Invitat în emisiunea „Revista de Sănătate” de pe France 5, prof. Gherardi a anunțat că își va continua activitatea, pentru a demonstra relația cauză – efect dintre vaccinare și boală. „Cum putem fi siguri că nu există niciun risc? Până în prezent, singurul studiu farmacocinetic asupra hidroxidului de aluminiu a fost efectuat pe doi iepuri, timp de douăzeci și opt de zile. Este suficient să spunem că nu știm nimic despre siguranța pe termen lung, în cazul omului”, a declarat prof. Gherardi pentru France 5.

Neagând practicarea vreunei forme de cenzură, Agenția Medicamentului a precizat, în aceeași emisiune de la France 5, că există preocupare pentru această problemă, dar că direcția de cercetare a profesorului Gherardi nu e cea mai bună pentru a răspunde întrebărilor despre riscurile legate de sărurile de aluminiu. „Ministrul Sănătății a vorbit cu noi despre asta, suntem de acord că trebuie să existe un studiu cu privire la acest subiect, dar nu sub această formă”, a declarat pentru France 5 Bernard Delorme, purtător de cuvânt al Agenției Medicamentului.

Ȋn  cele din urmă, în 2013 Agenția Națională a Medicamentului din Franța i-a acordat prof. Gherardi o finanțare de 150.000 de euro, pentru continuarea cercetărilor.

VA URMA: Ce alte studii confirmă rezultatul cercetărilor profesorului Romain Gherardi

sursa: activenews.ro

 

Doctor Todea-Gross: Dacă se continuă cu vaccinurile în același ritm, în 30 de ani toți copiii vor suferi de o boală alergică

În ultimele zile au apărut din ce în ce mai multe voci ce susțin ipoteza că un vaccin ar fi responsabil pentru îmbolnăvirea copiilor din județul Argeș. În acest context, vă prezentăm un interviu realizat în 2013 de revista “Familia Ortodoxă” cu medicul clujean Christa Todea-Gross, pe tema vaccinurilor și a reacțiilor adverse postvaccinale. Prin acest material nu dorim să sugerăm că ipoteza mai sus menționată este adevărată, ci dorim doar să oferim mai multe informații despre vaccinuri și problemele asociate vaccinării.
Medicul Christa Todea-Gross este autoarea cărții „Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”, o lucrare care ridică întrebări precum au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată? Sunt companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri?
vaccinareÎntrebată care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor și de ce apar aceste reacții adverse, doamna doctor răspunde:
“Termenul medical corect este cel de „reacții adverse postvaccinale”, care sunt numeroase, mai mult sau mai puțin grave, unele recunoscute de către medicină, altele nu. Sunt recunoscute în mod oficial doar acele reacții adverse care apar în primele patruzeci de zile de la vaccinare (excepție făcând vaccinul antituberculos BCG) și nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte.
Cele mai severe reacții adverse, denumite de către medicii din Occident „complicații postvaccinale”, nu sunt recunoscute în mod oficial și debutează după această perioadă. Aceste complicații nu sunt altceva decât bolile sistemului imun: alergiile, bolile alergice, bolile autoimune și bolile maligne (limfoame, leucemii). Deși bolile maligne sunt cele mai grave, pe primul loc ca frecvență rămân bolile autoimune, care sunt boli severe, cronice și nevindecabile, dintre care enumăr câteva:
  • bolile autoimune digestive: alergia la lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.;
  • bolile autoimune reumatologice: ARJ la copil (artrita reumatoidă juvenilă), PR (poliartrita reumatoidă) la adult;
  • bolile autoimune hematologice: anemia Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie etc.;
  • boli autoimune cutanate: psoriazis, vitiligo;
  • bolile autoimune neurologice: sindromul Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie, paralizii de nervi cranieni (urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii), encefalite, meningite, sindrom ADHD, autism etc.
Cea mai gravă complicație postvaccinală este decesul. „Sindromul morții subite la sugar” este o astfel de complicație și s-a dovedit că este dată de vaccinul DTP’, explică medicul Christa Todea-Gross.
De asemenea, doamna doctor explică care sunt cauzele reacțiilor adverse postvaccinale și le împarte in trei grupe.
“În primul rând, aș vorbi despre principiul vaccinării. Acesta este un principiu fals, artificial, la care organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă „mecanismele de funcționare” ale sistemul imun al omului nu sunt „aplicabile” în cazul unui vaccin. Sistemul nostru imun este asemenea unei mașini care funcționează după anumite reguli stricte, precise, stabilite și adaptate în decursul a mii de ani… De două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reușim, fiindcă este imposibil. Sacrificiul unei astfel de „încercări” a fost prea mare: distrugerea lentă și sistematică a celei mai puternice arme de supraviețuire a organismului uman – sistemul imun. În concluzie, principiul vaccinării este unul simplist și ineficient, fiind un model „artificial”, bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o dovedesc studiile și practica medicală, sistemul nostru imun nu se adaptează, ci se îmbolnăvește.
În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri, administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur și cu un sistem imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o facă! Consecințele le vedem…
În al treilea rând, combinația de vaccinuri. Să ne întoarcem puțin în timp. În Germania (și în toate țările europene, de altfel), în anul 1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate vaccinurile erau administrate separat. Este motivul pentru care organismul reușea să facă față unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de frecvente și atât de grave. În anul 1975 încă nu se știa de sindromul ADHD! În 1976 crește numărul vaccinurilor la doisprezece și este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri. În continuare a crescut numărul vaccinurilor la paisprezece, apoi la treizeci și două! În 1995 se folosește trivaccinul DTP (trei vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri combinate). În 2006 s-a ajuns la patruzeci de vaccinuri la un singur copil și se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (șase vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvența sindromului ADHD crește foarte mult. La fel și autismul.
În România, numărul de vaccinuri administrate sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci și nouă, iar până la 9 ani – treizeci și patru de vaccinuri (fără să socotim și vaccinurile opționale!). Combinația de șase vaccinuri se administrează și sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD și autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români. Un singur vaccin conține un singur antigen (viral, bacterian etc.) și o cantitate mai mică de adjuvanți și conservanți, deci o cantitate mai mică de substanțe neurotoxice (mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice etc.). Combinația mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulțirea efectelor neurotoxice și alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem”, explică doctorul.
Christa Todea-Gross mai arată care este, în opinia sa, cel mai periculos vaccin.
“Cel mai toxic vaccin este cel care are cele mai multe combinații de vaccinuri și cei mai mulți conservanți și adjuvanți neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni și combinația de opt vaccinuri de la 1 an.
Dar, în același timp, nu putem simplifica matematic o reacție postvaccinală. Spre exemplu, vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară pulmonară ori extrapulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la pierderea auzului. Vaccinul DTP (trivaccin) poate provoca „sindromul morții subite la sugar”, iar exemplele pot continua. Repetarea aceluiași vaccin reprezintă un alt pericol. Are loc o hiperimunizare, prin formarea unui titru (o cantitate) mult prea mare de anticorpi – așa cum se întâmplă în cazul vaccinului DTP, care se administrează de patru ori (!) până la vârsta de 1 an, cu provocarea unor boli alergice și apoi a bolilor autoimune: eczema atopică, alergia la lapte de vacă, astm bronșic etc.
Toate acestea se întâmplă din cauza dezechilibrului sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunității umorale, în detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp vaccinarea și tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă. Dacă se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală alergică la una autoimună mai ușoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă boală autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De fapt, sistemul imun clachează și în final se instalează o boală autoimună gravă, fie la 1,5-2 ani (ADHD, autism, astm bronșic), fie la 6-7 ani (diabet zaharat, ARJ), sau chiar în adolescență (scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.). Vaccinurile au bătaie lungă, de ani de zile, chiar zeci de ani”, explică medicul Gross..
Întrebată care sunt care sunt consecințele pe termen lung asupra sănătății populației, dacă se continuă cu vaccinurile în același ritm, doctorul spune că în 30 de ani se preconizează că toți copiii vor suferi de o boală alergică
“Statisticile arată că, la ora actuală, în țările dezvoltate (fără ca situația să fie diferită de cea din România!), unul din doi copii suferă de alergie, tot al treilea copil suferă de eczemă atopică și unul din zece de astm bronșic. Nici una dintre aceste boli nu are un tratament etiologic, ci doar unul simptomatic – adică ameliorează simptomele, dar nu vindecă. Se preconizează că în decurs de 30 de ani toți copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli ale copilăriei, tratabile și vindecabile în 3-7 zile, ci vor suferi o viață întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante!
Dar nu trebuie să ne uităm atât de departe… Deja putem vorbi la ora actuală de o epidemie de autism în România în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD nu sunt diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai mare decât cel oficial. Numărul cazurilor de boli neurologice postvaccinale crește de la o zi la alta. Vaccinurile din copilărie au deschis o „poartă” și pentru alte boli cronice, nevindecabile: peste un milion de români suferă de o boală rară… Statisticile arată că 75% dintre pacienții cu boli rare sunt copiii, conform datelor Alianței Naționale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune, boli toxice și infecțioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare etc. Legătura dintre aceste afecțiuni rare și vaccinuri o fac numeroase studii din Occident.
Este nevoie de o mare reformă în medicina preventivă. Programul național de vaccinare, din nefericire, constituie o prevenție care îmbolnăvește și uneori chiar ucide”, explică doamna doctor Christa Todea-Gross
Pentru a citi întreg interviul, click AICI.