Parintele Nicolae TRUSCA

Duminica înfricoşătoarei judecăţi

In urmă cu vreo câţiva ani, a fost o perioadă în care, aproape în fie­care duminică, după ce terminam Sfânta Liturghie, se găsea cel puţin o persoană care să se plângă „că hoţii i-au spart casa”. într-adevăr, se fura într-o veselie, cu căruţa de la câmp porumb, floarea-soarelui, struguri din vie, din gospodăriile oamenilor se fu­rau noaptea păsările, iar, în preaj­ma sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, miei şi chiar porci. Satul era in fierbere. Nu aveam cu ce să-i ajut pe cei păgubiţi, decât să-i mângâi cu o vorbă bună. într-o zi m-am întâlnit cu şeful de post şi i-am spus, în treacăt, de nemulţu­mirea oamenilor din sat. Mi-a răspuns că-l preocupă problema. Să nu scriu într-un ceas rău, dar de vreo 2-3 ani aceste furturi au încetat aproape în totalitate.

De câte ori se lasă sec de carne, în duminica respectivă se citeşte la biserică Evanghelia în care scrie că, la sfârşitul veacurilor, când va veni Fiul Omului şi va şedea pe scaunul slavei Sale, se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre, primind fiecare răsplata faptelor sale. Când citesc această Evan­ghelie îmi vine în minte nea Ion Piţigoi. Eram în anul 2003 şi, în duminica aceea, după Sfânta Li­turghie, nea’ Ion, grădinar vestit, om muncitor, aproape de 80 de ani, dar încă în putere, a rămas în biserică:

– Taică părinte, anul trecut… grâu nu prea s-a făcut… în schimb, am făcut ceva porumb, că ştii că am un pogon la câmp, şi alaltăieri am umplut câţiva saci de boabe să fac nişte uruială pentru găini. I-am pus seara pe prispă, că plecam a doua zi de noapte şi, dimineaţa, când m-am trezit… ia porumbul de unde nu-i! Şi mi-a furat şi găinile, şi bine au făcut, că oricum nu mai aveam ce le da! Pe hoţii ăştia, unde-i mai împarte Dumnezeu?

Şi nea’ Ion, uitând câteva mo­mente că este în biserică, a început să blesteme. îi tremura bărbia şi mai că-i venea să plângă.

– Nea Ionică, văd că eşti supărat. Nu te pierde cu firea, dumneata eşti un bărbat tare şi te laşi co­pleşit. ..

– Ce să fac, părinte, că seara, când mă culc, plâng de necaz că am dat cu sapa un an de zile de­geaba, că femeia mi-a şi spus că o s-o iau razna cu capu’!

– Tataie, uite ce sfat îţi dau! Când te culci seara, după ce stingi lumina şi pui capul pe pernă, să re­peţi de zece ori cuvintele lui Iisus: „Ce i-ar folosi omului de ar câş­tiga lumea toată, iar sufletul său şi- 1 va pierde?”

Am mai stat de vorbă câteva

minute şi, când a plecat, m-a întrebat:

– Cum să spun?

– „Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea toată, iar sufletul său şi-l va pierde?”

Duminica următoare nea’ Ion a venit iar la biserică.

– Părinte, în seara aceea, după ce am venit la dumneata, m-am cul­cat şi am spus de zece ori ce m-ai învăţat. Mi-a trecut prin cap că s- ar putea ca dumneata să fi râs de mine şi, la gândul acesta, am în­ceput să râd în pat, că nevasta-mea mi-a şi spus: „Ce ai, mă? Te-ai prostit de râzi aşa?” I-am povestit ce am discutat noi la biserică şi ce crezi că mi-a spus? „Tot a făcut ceva popa pentru tine, că ieri plângeai… iar acum râzi în ho­hote!”

Când ne-am despărţit şi am dat mâna, nea’ Ion Piţigoi, în loc de salut, a repetat: „Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea toată, iar sufletul său şi-l va pierde?”. Mergând spre ieşirea din biserică, l-am mai auzit o dată repetând, ca personajul lui Caragiale, care în­curcase biletele de loterie, mergea pe stradă şi tot repeta: „Viceversa, viceversa… viceversa, viceversa…” .

septembrie 25, 2010 de Pr. Nicolae Trusca, Blogul sau de Intamplari Pastorale

Cum ar trebui să ne petrecem zilele de Duminică?

Este o zi în care ne ridicăm mințile și inimile spre Dumnezeu, mulțumind pentru toate bunătățile pe care ni le-a dat în cursul săptămânii..

liturghie-oana_2

Duminica este ziua Domnului și ar trebui să ne-o petrecem diferit față de celelalte zile din cursul săptămânii. Este o zi în care ne ridicăm mințile și inimile spre Dumnezeu, mulțumind pentru toate bunătățile pe care ni le-a dat în cursul săptămânii care se încheie și rugându-ne să Își reverse Harul Său peste noi în săptămâna care urmează. În Vechiul Testament ziua de Duminica echivala cu Sabatul.  Moise zicea: Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. (Ieșire 20, 8-10) În Vechiul Testament, pedeapsa pentru cei care nu țineau această zi era moartea sufletului.

Care sunt motivele pentru care trebuie să respectăm ziua Domnului?

a. A fost sfințită de Dumnezeu în amintirea creării lumii. În cartea Facerii găsim scris: Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială. (Facere 2, 2-3)

b. Cel de-al doilea motiv al respectării zilei Domnului este aducerea aminte a eliberării poporului Israel de sub asuprirea egipteană, după cum suntem atenționați în cartea Deuteronom 5, 12-15: Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie. Tot așa, oamenii Noului Testament au fost izbăviți de puterea diavolului prin moartea Domnului nostru Iisus Hristos, care a schimbat ziua de odihnă, din cea care cinstea ieșirea din Egipt, sâmbăta, cu cea a Învierii Sale din morți, care a avut loc Duminica. Mitroplitul Grigorie al Sankt-Petersburgului zice așa: Domnul ne-a dat 6 zile pe săptămână ca să ne ocupăm de cele necesare trupului și existenței noastre pe Pământ, dar în cea de-a 7-a zi, numai una, Dumnezeu a făcut-o spre odihnă, pedepsind cu chinurile cele veșnice pe cei care nu o vor respecta. Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește astfel: Bunăvoința lui Dumnezeu ne-a dăruit o zi pe săptămână pe care să o dedicăm odihnei și nevoilor spirituale. În Faptele Apostolilor vedem că cei dintâi creștini se adunau Duminica pentru frângerea pâinii și ascultarea învățăturilor Lui: În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii. (Fapte 20, 7)

Sunt câteva îndatoriri pe care trebuie să le împlinim Duminica:

1. Să renunțăm la grijile și îndeletnicirile pe care le avem în cele 6 zile ale săptămânii;

2. Să ne ferim de lucrurile lipsite de pietate, necuviincioase, care ne distrag sufletul de la chemarea lui Dumnezeu, de la rugăciunea pe care o datorăm Creatorului nostru. Aceasta include citirea lucrurilor nefolositoare sau chiar care ne vatămă sufetul, conversațiile sau jocurile care ne îndeamnă la păcat.

3. Să participăm la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, care este de fapt o rememorare a vieții pământești a Domnului Hristos, a morții, învierii și înălțării Sale la cer. Prin prezența noastră noi Îl cinstim pe Dumnezeu, Îi mulțumim și Îi cerem ca prin rugăciunile noastre să reverse asupra noastră Harul Său, totodată unindu-ne prin Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Său.

4. Să reflectăm asupra întregii creații și asupra Puterii Sale dumnezeiești, a Înțelepciunii, Dumnezeirii și Dragostei nemărginite pe care o are pentru noi. Ar trebui să reflectăm la viața Sa, la patima, moartea și Învierea Sa, la calea pe care ne-a pus-o înainte pentru a ne putea mântui. Mitropolitul Grigorie al Sankt-Petersburgului ne sfătuiește: Tu, cel care-L iubești pe Dumnezeu, urmează calea pe care Mântuitorul ți-a arătat-o ca să te mântuiești și nu te teme de nimic…încearcă numai să-I faci voia și apoi, amintindu-ți de cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice „Dacă Dumnezeu e cu noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31), nu te teme de nimic și încearcă să te ferești de lucrurile și situațiile care îndeamnă la păcat, prin care vrăjmașul încearcă să ne piardă. Gândește-te cât de mult a suferit Mântuitorul Hristos pentru noi, având ca reper cuvintele Sfântului Evanghelist Ioan care zice: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3,16)

5. Să citim din Sfânta Scriptură, la fel cum făceam primii creștini. (Fapte 20, 7) Cu toții suntem chemați să trăim o viață sfântă, după exemplul Domnului nostru Iisus Hristos: Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. (Efeseni 1, 4)

6. Mitropolitul Grigorie al Sankt-Petersburgului ne amintește: Trebuie să ne cercetăm pe noi înșine în fiecare zi în ceea ce privește mântuirea noastră, și cu atât mai mult Duminica. În această zi, cu mult mai mult decât în celelalte de peste săptămână, trebuie să ne cercetăm conștiința și să facem o examinare atentă și minuțioasă a stării noastre sufletești, reînnoind intenția noastră de a scoate din viața cea de toate zilele, cele ce sunt „împotriva lui Dumnezeu și a mântuirii noastre.”

Traducere și adaptare: Ștefan Adăscălițe
Sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro si doxologia.ro