Afaceri porcești la umbra vaccinării obligatorii!

Cine sunt oamenii din sistemul românesc de sănătate care fac jocurile pentru marile companii farmaceutice

Un proiect de lege prevede obligativitatea efectuării a opt vaccinuri înainte ca un copil să fie înscris la școală sau grădiniță. Astfel, în România vor deveni obligatorii vaccinuri administrate împotriva hepatitei B, a difteriei, tetanosului, pertussis, poliomielitei, rujeolei, oreionului și rubeolei. Hotnews afirmă că pe această listă urmează să fie înscris și BCG, vaccinul contra tuberculozei.

vaccin

Proiectul de lege menționează faptul că părinții nu mai trebuie întrebați, explicit, dacă doresc să-și vaccineze copilul, plecându-se de la premiza că sunt de acord cu vaccinarea, din oficiu.

Nu ar fi prima oară când o serie de vaccinuri devin obligatorii. Academia Catavencu a dezvaluit ce s-a întâmplat cu ultimele două campanii de vaccinare pentru combaterea porcinei și a cancerului de col uterin în perioada 2008-2009.

În aprilie 2009, Organizația Mondială a Sănătății a declanșat isteria mondială pe seama unui nou virus denumit al “gripei porcine”. În România, “gornistul mastodonților farmaceutici a fost Adrian Streinu Cercel, un personaj dubios camuflat sub masca unui specialist redutabil, aflat în atenția organelor de anchetă pentru mai multe mânării cu bani publici”, scrie Academia Catavencu. Cercel anunță în cadrul unei conferințe de presă că virusul va face 20.000 de morți în România.

Este elaborată o strategie de apărare împotriva acestui așa-zis pericol chiar de Adrian Streinu Cercel care a spus că România trebuie să cumpere 1 milion de doze de vaccin de la GlaxoSmith Kline. La presiunea unei părți a presei, care a creat un mare tărăboi, afacerea cade. Guvernul Boc, aflat la putere în 2009, anunță că Institutul Cantacuzino devine singura sursă care va livra vaccinul antigripal pe piață, fiind comandate un numar de 1 milion de doze în valoare de 10 milioane de euro.

Moartea lui Toni Tecuceanu este speculată de Cercel, care afirmă că actorul a murit din cauza gripei porcine. Cu această ocazie sunt vaccinați 300.000 de oameni. Adevărul iese însă la suprafață în scurt timp. Tecuceanu nu murise de gripă porcină, ci din cauza unei infecții contractată în spitalul unde se tratase de o gripă banală. Isteria gripei porcine a dus la vaccinarea a 500.000 de oameni.

În această perioadă statul român a mai cumpărat 450.000 de doze de antivirale de al GSK cu 5 milioane de euro. Alte 2,4 milioane sunt cheltuite pe măști și diferite soluții dezinfectante.

Peste scurt timp, Ministerul Sănătății anunță că 7 persoane au murit în România de gripă porcină. Nu 20.000, cât anunțase inițial medicul.

Madeleine Albright și vaccinul pentru prevenirea cancerului de col uterin

La sfârșitul anului 2008, regimul Tăriceanu a încredințat fără licitație publică contracte de achiziție în valoare de 24,8 milioane de euro. Banii s-au împărțit în mod egal între firmele GlaxoSmithKline (GSK) și Merck Sharp & Dohme BV (MSD), care au livrat împreună Ministerului Sănătății 330.000 de doze de vaccin anti HPV destinat preveniri cancerului de col uterin.

Modul de atribuire al acestor contracte reflectă fidel protocolul secret de colaborare într-ale hoției la care PSD și PNL au fost parte în ultimii ani ai regimului Tăriceanu, cele două companii beneficiind de lobby puternic. GSK este sponsorul tradițional al fundației Renașterea, păstorită de Mihaela Geoană. MSD a intrat în afacere după ce fostul secretar de stat al SUA Madeleine Albright a făcut o vizită la București în cursul căreia a făcut declarații publice despre necesitatea introducerii vaccinului anti HPV în România în cadrul unei campanii naționale de vaccinare. Contractele sunt astfel făcute încât statul român nu le poate rezilia. Deși termenele de plată au fost decalate, scadența va scoate din conturile statului 24,8 milioane de euro pentru un vaccin pe care populația îl refuză masiv și despre a cărui eficiență nici măcar nu se poate discuta practic.

La data de 11 noiembrie 2008, pe ultima sută e metri a mandatului său, ministrul Eugen Nicolaescu încheie cu firma GSK un contract pentru achiziționarea a 164.967 doze de vaccin Cervarix în valoare totală de 12.084.276 de euro. Prețul unei doze de Cervarix este de 250 de lei fără TVA, ceea ce înseamnă că pentru un singur tratament ministerul a cheltuit 750 de lei plus TVA. Vaccinul urma să se livreze în tranșe, prima fiind de 54.989 doze iar cea de-a doua de 109.978 de doze.

O zi mai târziu se semnează un contract asemănător și cu firma Merck Sharp & Dohme pentru furnizarea a 165.033 doze de vaccin Silgard. Prețul total al contractului era de 12.771.903 euro iar vaccinul urma să se livreze tot în tranșe. Prima era de 55.011 doze iar cea de-a doua de 110.022 doze. Prețul pentru o doză de Silgard este e 264,6 lei fără TVA.

După mai bine de 9 luni de la contractare, s-au utilizat doar 2600 de doze din cele circa 110.000 livrate de cele două companii. Restul au ajuns la gunoi.

Sursa: Academia Catavencu

vaccin

Care este baza legală pentru ca un părinte să poată refuza vaccinarea copilului său?

vaccinareaREZUMATUL articolului:

 INTRODUCERE

  • context, justificare, necesitate

 PREVEDERI DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ

  • Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor
  • Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii
  • OG nr. 53/2000  privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001

 CONCLUZII

  •  Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea;
  •  Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil  numai după ce s-a obținut consimțământul părintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgență;
  • Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sănătății, aşadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanță (prin  procedura de contencios).

 ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

  • Constituţia României
  • Legea nr. 279/2009 – Codul Civil

 ALTE ARGUMENTE bioetice si medico-legale

  • Revista Română de Bioetică
  • Academia Americană de Pediatrie

 CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE CARE NU DOREŞTE SĂ-I FIE VACCINAT COPILUL?

  • Mic ghid etapizat de actiuni institutionale

 DECLARAŢIE DE REFUZ A VACCINĂRII

  • Formular tip

Articolul intreg:

(sursa: ANUARUL pe 2010 al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, paginile 45-50.)

CUM SE POATE REFUZA VACCINAREA COPIILOR – BAZA LEGALĂ

CARE ESTE BAZA LEGALĂ PENTRU CA UN PĂRINTE SĂ POATĂ REFUZA VACCINAREA COPILULUI SĂU?

Acest ghid are scopul de a sprijini părinţii care nu doresc administrarea unuia sau altuia dintre vaccinuri copiilor lor. În ciuda obiceiului împământenit de pe vremea comunismului şi conform căruia toată lumea  trebuie să se vaccineze, decizia familiei are prioritate absolută în fața autorităților. Afirmaţiile „aşa e legea” sau „aşa cer regulile comunității”, folosite de medici sau directorii de şcoli în sprijinul vaccinării obligatorii, sunt lipsite de fundament şi orice părinte poate, prin cunoaşterea câtorva elemente juridice de bază, explicate mai jos, să îşi impună punctul de vedere.

PREVEDERI DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor prevede clar necesitatea consimțământului informat şi exprimat în scris pentru intervențiile medicale.

„Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”

Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeaşi lege astfel:”prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”cuprinzând aşadar şi vaccinarea.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii nu prevede obligația de a fi vaccinat. Articolele 374 şi 376 solicită medicului să acționeze respectând voința pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul şi tratamentul cu potenţial risc (nu se face însă definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimțământului informat  numai în situaţii de urgenţă în care lipsa acțiunii imediate ar pune în pericol viața pacientului.

„Art. 374 – (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul  şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii  și deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.”

„Art. 376 – (1) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”

„Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris.

(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.

(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

Art. 650. – Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;

b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă.

(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.”

Conform  OG nr. 53/2000  privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001,

„Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenţei medicale primare în cadrul sistemului public sau privat  și indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligaţia de a asigura vaccinarea corectă a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenţi este prevazută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă şi în Programul naţional de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii şi Familiei.”

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Pentru medicii de familie există obligația profesională să vaccineze  corect și să raporteze anumite boli ca  și situația vaccinărilor (se ţine un caiet unic de vaccinare pe persoană și medicul de familie face asemenea raportări), dar de aici nu rezultă nicidecum vreo obligație pentru părinţi/copii de a se supune vaccinării.

CONCLUZII

• Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea;

• Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil  numai după ce s-a obținut consimțământul părintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgență;

• Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sănătății, aşadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanță (prin  procedura de contencios).

ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

 Constituţia României

„Art. 22. – (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

„Art. 23. – (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”

„Art. 26  – (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

„Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat, care urmează să intre învigoare la 1.10.2011)

„Art. 61. – (1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.

(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”

„Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.”

„Art. 67. Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică, decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute delege.”

ALTE ARGUMENTE

Că acordul părinţilor pentru vaccinarea copiilor este important se subliniază şi în articolul „Particularităţi şi dileme etice ale consimţământului informat în oncologia pediatrică”, publicat de Revista Română de Bioetică [1]

„Academia Americană de Pediatrie (AAP) a argumentat că ‘întreaga doctrină’ a consimţământului informat prezintă o aplicabilitate particulară în pediatrie. În consecinţă, conform AAP, consimţământul poate fi acordat numai de către pacientul ‘cu capacitate adecvată de decizie şi cu împuternicire legală’.

Părinţii (sau alţi aparţinători legali) pot acorda consimţământul informat, iar copilului i se solicită să-şi dea acordul informat ori de câte ori este nevoie. AAP notează că acordul solicitat are relevanţă mai mare când ‘intervenţia propusă nu este esenţială pentru viaţa copilului şi/sau poate fi practicată fără  un risc substanţial’.”

Acest articol citează şi din norme ale bioeticii din care nu toate au o valoare juridică explicită. Totuşi, principiul este acelaşi  – minorul nu-şi poate da singur consimțământul la tratament, reprezentantul legal fiind acela chemat să şi-l dea în numele copilului.

CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE CARE NU DOREŞTE SĂ-I FIE VACCINAT COPILUL?

Părinții pot completa modelul de declaraţie anexat (vezi ultima pagină) pe care să îl depună la secretariatul instituției, insistând pentru o confirmare a primirii acestuia (un număr de înregistrare). Aceasta ar trebui să fie de ajuns.Dacă metoda de mai sus nu dă roade, părinții pot încerca următoarele:

• Să comunice medicilor și directorului unității că nerespectarea voinței lor va duce la un proces civil, respectiv la o plângere penală sau/și la Colegiul Medicilor, după caz;

• Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aibă o procedură de aplicare stabilită printr-un ordin prealabil al Ministrului Sănătății. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.) Părinții să ceară unității de învățământ o copie a ordinului respectiv pentru a o studia;

• Să ceară de la DSP (Direcția de Sănătate Publică) locală o adresă din care să rezulte că vaccinarea nu este obligatorie și să o  prezinte medicului sau directorului;

• Să solicite directorului sau medicului să recunoască în scris faptul că procedura de vaccinare este ineficientă (refuzul de a primi un copil nevaccinat într-o comunitate de vaccinați înseamnă, implicit, că vaccinurile nu au efect).

În cazul extrem când  copilul nu este acceptat la înscrierea la şcoală/grădiniţă/creşă pe motiv că nu este vaccinat,

• Să solicite conducerii unității decizia scrisă, însoțită de motivarea în fapt şi de temeiurile legale;

• Să se adreseze unui cabinet de avocatură pentru consiliere sau servicii de reprezentare [2];

• Să se adreseze cu plângere Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe motiv că se încalcă dreptul la educație al copilului.

ANEXA – Declaraţie de refuz a vaccinării [3]

DECLARAŢIE

Subsemnaţii

……………………………………………………………………, născută la …………………, domiciliat în ……………………………………………….., CNP: ……………………………………………. şi

……………………………………………………………………, născut la …………………, domiciliat în …………………………………………………, CNP: …………………………………………….

în calitate de  părinţi ai copilului ……………………………………………………….., elev la şcoala dumneavoastră,

Fiind pe deplin informați asupra riscurilor administrării, cât şi neadministrării vaccinurilor asupra copilului nostru, declarăm pe propria răspundere că  NU SUNTEM DE ACORD cu administrarea asupra acestuia a vaccinului ……………………. / a niciunui vaccin.

Refuzul nostru expres, astfel exprimat în scris, este un drept conferit în baza următoarelor legi:

• Art. 22, 23, 26, 34 din Constituția României

• Art. 61, 64 şi 67 din Legea nr. 279/2009 – Codul Civil

• Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului

• Art. 374(3), 376(1) şi 649(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătății.

În spiritul respectării legislației din domeniu, personalului medical îi este opozabilă îndeplinirea – în caz contrar cu riscul sancțiunilor – a prevederilor Legii nr. 649/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Guvern nr. 53/2000 (art.1 alin.1, privind obligația asigurării vaccinării corecte a copiilor), inclusiv cu  informarea părinţilor asupra caracterului non-obligatoriu al acestor vaccinuri, conform Anexei aceluiaşi act normativ (privind schema de vaccinare recomandată pentru copii).

DATA:

SEMNĂTURI:

Note:

[1]  bioetica

[2]  În Bucureşti se poate apela la CA „Blejuşcă Ionuţ Doru”, tel. 0766 210 968, email ionut.blejusca@gmail.com

[3]  Acest model de declaratie se poate modifica pentru a fi utilizată în vederea refuzării vaccinărilor şi în alte circumstanţe: în maternitate, la medicul de familie etc.

sursa