Doina, cântecul românilor. Tristeţea, melancolia, focul lăuntric, dorul. Dorul, cuvânt specific românesc, a fost coborât pe portativ şi transformat în doină. „Dorul, îmi pare singura caracteristică originală a cântecelor româneşti”, spunea George Enescu. Lumea întreagă a recunoscut acest element ca fiind specific muzicii tradiţionale româneşti şi astfel, din octombrie 2009, doina face parte din Patrimoniul […]
You are browsing archives for
Etichetă: Doina
Doine
A Ai, hai și iară hai Alba de la munte Altarul mănăstirii Putna Andrii-Popa Antologie de folclor din Maramureș/Cântece de leagăn Aolică, daolică Astă lume nu-i a me Auzit-am din bătrâni Așa-mi vine câte-un dor B Baba Cloanța Bobii Bolnavul Bună sara, oameni buni Buruiana de leac Bădiță, de dorul tău Bătrânețe, haine grele C […]
Doina, artă melodică prin excelenţă, este confundată, uneori, cu cântecul propriu-zis
Doina, cântec rupt, parcă, din starea sufletească a românilor, aduce cu sine, faţete ale celor care au slobozit-o în lume prin glas, viers, instrumente (precum fluierul, cavalul, naiul, trompeta sau clarinetul) sau pseudoinstrumente (solzul de peşte sau frunza). Am constatat, deseori, cu uimire la început şi apoi cu amărăciune, pe măsură ce anii au trecut, […]
