6 soluții ca să-ți faci casa mai sigură în fața invitaților nepoftiți

Spre deosebire de un apartament la bloc, o casă este mult mai vulnerabilă în fața hoților. Suprafața care ar trebui protejată este mai mare, iar căile de acces sunt mult mai numeroase, spre deosebire de cazul unui apartament. Acesta este și motivul pentru care pentru a obține o protecție mai bună pentru o casă dotată cu o curte, e nevoie de o atenție mai mare la detalii.

casa mai sigură
  1. Un sistem de alarmă

Este cea mai la îndemână variantă la care poți apela în primă instanță. Un sistem de alarmă va descuraja hoții să pătrundă în casă, pentru că poate alerta foarte ușor atât vecinii, cât și autoritățile. În acest fel, vei putea sta mai liniștit atunci când ești în vacanță sau la muncă.

  1. Securizează curtea

Una dintre cele mai bune investiții pe care le poți face pentru siguranța curții casei tale este montarea unui sistem de automatizare pentru porți, având astfel controlul total asupra celor care pot intra, dar și confortul de a le putea utiliza de la distanță. O altă soluție pentru curte este iluminatul inteligent chiar și pe timpul nopții, prin folosirea senzorilor de mișcare. În plus, un sfat util este tunderea gazonului la un interval regulat de timp, pentru a te asigura că nu există locuri în care un hoț s-ar putea ascunde în curte, așteptând un moment de neatenție.

  1. Schimbă ușile de la intrare

Poate părea surprinzător și lipsit de creativitate, dar peste 30% dintre hoți încă mai pătrund în casele pe care le prăduiesc prin ușa principală, în timp ce puțin peste 20 de procente folosesc ușa din spate. Schimbă ușile cu unele care folosesc un sistem mai avansat de securizare.

  1. Blochează vizibilitatea prin ferestre

Draperiile pot fi o soluție bună pentru a ține hoții la distanță. Motivul este destul de simplu. Vizibilitatea redusă în interiorul casei crește riscul, iar mulți invitați nepoftiți nu vor dori să intre într-o locuință, dacă nu au idee ce vor găsi înauntru.

  1. Sisteme de închidere pentru toate ferestrele

Un sistem centralizat prin care poți închide toate ferestrele din casă ar putea fi util. Mai ales dacă ai multe camere, mereu există riscul să uiți câte un geam deschis pe undeva, înainte de a te culca.

  1. Un timer pentru ușa de la garaj

Garajul este de multe ori una dintre zonele vulnerabile ale unei case. Și asta pentru că ușa de la garaj este deseori uitată deschisă, fie că te-ai dus la mașină să o speli sau să iei din torpedo încărcătorul pentru mobil. Un timer pentru ușa de la garaj va bloca automat poarta după un interval de timp.

Astfel de mici îmbunătățiri cu o atenție mai mare la detalii ar putea face diferența între o casă sigură și una devenită o țintă pentru invitații nepoftiți. Alături de toate acestea, mai este important să nu spui fără nicio reținere când ești plecat și pentru cât timp, oferind aceste amănunte doar persoanelor de încredere. De asemenea, când pleci în vacanță, lasă un set de chei unei persoane apropiate, pentru ca astfel să te poți asigura că cineva va veni regulat să verifice dacă totul este în ordine.

Sursă foto: Shutterstock / CopyrightPhovoir

Meşterul acoperişurilor din paie. Nea Vasile, la 82 de ani, a rămas singurul care ştie rostul paielor puse pe casă

Într-o Românie în care tinerii nu mai pun preţ pe tradiţii şi meşteşuguri de mult uitate, unii oameni vor să facă o schimbare.

Un exemplu este Nea Vasile, ultimul meşter popular al ţării, care stăpâneşte perfect tehnica acoperişurilor de paie. Este acelaşi om care acum peste 30 de ani a făcut o parte dintre acoperişurile de paie la casele din Muzeul Satului. Acum, el s-a întors în Capitală să-i înveţe şi pe alţii tainele meşteşugului şi să-şi consolideze propria muncă.

Nea Vasile are o meserie inedită şi pe care le dispariţie. Are 82 de ani şi caută tineri cărora să le arate meşteşugul mai ales că a rămas singurul din ţară care mai ştie să aşeze paiele peste casă astfel încât să o ferească de toate răutăţile cerului. Nea Vasile este supărat că niciunul dintre cei cinci fii ai lui nu l-au urmat, dar acum, chemat să îşi restaureze propriile acoperişuri făcute acum 30 de ani la Muzeul Satului, are doi ucenici dornici să înveţe.

Nea Vasile are doar patru clase şi a muncit toată viaţa. Meseria a furat-o de la bunicul lui şi nu s-a dat înapoi de la nimic.

A rămas unic în meseria lui iar cei de la Muzeul Satului l-au chemat din nou să repare acoperişurile istorice pe care tot el le-a făcut în tinereţe.

Paiele au fost aduse la muzeul Satului din Capitală direct din munţii Apuseni, odată cu nea Vasile . Vor fi strânse în snopi, mai apoi le vor fi tăiate spicele, vor fi udate şi puse pe acoperiş.

„Tehnica pe care el o foloseşte este o tehnică dispărută deja. Paiele de secară sunt legate snopi şi puse pe acoperiş, nu sunt clădite cu furca”, spune Paula Stanciu Popoiu, directorul Muzeului Satului.

Cei care se ocupă de conservarea patrimoniului ştiu cât de greu este să găsească meşteri cu pricepere care să aducă la viaţă construcţii şi obiecte vechi. De aceea caută mereu tineri pe care să îi convingă că pot avea de câştigat dacă ar prinde meşteşugurile bătrânilor.

Durata de viaţă a unui acoperiş din paie, bine legat, este de peste 40 de ani. Rămâne de văzut dacă peste ani va mai fi un meşter care să înnoiască acoperişurile meşterite acum de nea Vasile.

Pentru ca un acoperiş să reziste intemperiilor, panta lui trebuie să fie mai mare de 60 de grade, astfel încât apa să se scurgă rapid. Paiele, de grâu sau de secară, trebuie tăiate cât mai lungi, de preferat manual, în perioade ale zilei care nu sunt foarte călduroase, dimineaţa sau chiar noaptea, astfel încât ele să nu fie uscate şi să nu se fărâmiţeze la tăiere. Structura de susţinere a acoperişului se face, în zona Maramureşului, din lemn de mesteacăm şi de stejar, folosindu-se cuie de lemn.

O mică fierărie dintr-un sat maramureșean funcționează neîntrerupt din 1919. După trei generații, ultimul fierar nu are cui să-i transmită meșteșugul

Timpul schimbă oamenii și meseriile. Mai există însă locuri unde meșteșugurile vechi s-au păstrat așa cum erau pe vremea străbunilor. În inima Maramureșului, o mică fierărie funcționează neîntrerupt din 1919. Trei generații de fierari din aceeași familie au vegheat ca focul din forjă să nu se stingă vreme de aproape un secol.

O forjă, forță brută și multă ambiție. De asta are nevoie un fierar priceput așa cum este și Ioan Bozântan din satul maramureșean Buşag.

Atelierul familiei se află pe marginea drumului european E58 care leagă Baia Mare de granița de vest. Pe vremuri, aici, lumea stătea la coadă pentru potcovitul cailor. Acum, rar mai trece pragul câte un client.

Atelierul a fost ridicat Gheorghe Bozântan, bunicul fierarului, acum 99 de ani.

Însă vremurile acelea au trecut, acum, sătenii au dat caii de la căruță pe cai putere și puțini mai au nevoie de potcoave făcute de fierar.

100 de lei costă potcovitul unui cal, iar datina cere ca proprietarul să îl cinstească pe potcovar cu un pahar de horincă dacă vrea ca lucrarea să țină.

Ultimul fierar din Bușag nu are cui să lase moștenire meșteșugul. Așa că se gândește să transforme fierăria în muzeu pentru ca și generațiile viitoare să afle secretele îmblânzirii fierului.

Un preot din Olt a oferit „Visuri la cheie” unor copii orfani: În 8 zile le-a renovat casa. Părintele a construit și o capelă pentru românii din Vidin

Un preot din comuna Drăghiceni, județul Olt, a reușit să facă ceea ce pentru alții poate  părea imposibil: a renovat casa unor copii orfani în doar opt zile. Cunoscut pentru acțiunile de binefacere, părintele a mobilizat oamenii din comunitate, care au răspuns imediat apelului său. Și care au muncit cu mic cu mare, au cumpărat materialele, altele au fost donate, iar în urmă cu opt zile s-au pus pe treabă, miercuri, 8 august, proiectul fiind gata. 

Părintele a făcut marele anunț pe contul său de Facebook: „Azi, 8 august 2018, eMISIUNEA „Visuri la cheie” în varianta noastră s-a încheiat! Mulțumesc celor cu INIMI și MÂINI de AUR care au fost alături de mine în acest proiect. Vă iubesc și rămâneți alături de mine și la viitoarele proiecte!”

Numele lui este Ion Iagăru, preot paroh la biserica din curtea Spitalului Municipal Caracal. El este cel care a pornit un proiect pentru o familie greu încercată din comuna Drăghiceni. 

Trei copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani, rămași doar în grija mamei după ce tatăl lor a murit anul trecut din cauza unei boli cumplite, l-au impresionat pe preotul care s-a decis să le renoveze casa, informează observator.ro.

Familia care a primit ajutorul preotului este foarte săracă, spune și directorul școlii din localitate, prof. Adriana Budulan, menționând că pentru copii s-au mai făcut acte caritabile și la nivelul școlii. Mama și cei trei copii minori nu beneficiază nici de ajutor social, însă băieții, a spus profesoara, sunt cuminți și niciodată nu s-au plâns, notează adevărul.ro.

În plus, copiii au aflat că se  vor bucura și de o tabără organizată de pretul Ion Iagăru cu ajutorul semenilor generoși, de care beneficiază zeci de alți copii nevoiași. 

Nu este pentru prima dată când preotul Ion Iagăru organizează și duce la bun sfârșit astfel de proiecte.

Preotul a mai ajutat și alte familii nevoiașe și chiar a construit o capelă pentru românii care locuiesc în Vidin (Bulgaria).

Turmekistan, tara în care nimeni nu plătește apa, gazul și electricitatea. Fiecare om are chiar dreptul la 120 litri de benzină pe lună, plus un apartament gratis

Turkmenistanul ar trebui cunoscut cel puțin pentru anumite legi adoptate de autorități.

Cetățeanul nu plătește pentru consumul de gaz, electricitate, apă, etc. În plus are dreptul la 120 de litri de benzină gratuit în fiecare lună. În condițiile în care litrul de benzină costă 20 de cenți la un salariu mediu lunar de 300 dolari.

Turkmenistanul este a 4-a țară cu cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume. Este remarcabil că pricipalele ramuri industriale, agricultura, sistemul energetic și infrastructura rutieră aparțin exclusiv statului.

S-a păstrat tradiția de a se oferi apartamente gratuite bugetarilor, iar cei nerăbdători își pot lua casă în credit la o dobândă de doar 1%, pe 30 de ani.

Totuși, meritul unei economii prospere nu le aparține oamenilor, ci naturii. Costurile mici de trai sunt posibile doar datorită resurselor naturale de care dispune țara, și nu datorită unei economii prospere.

Celelalte țări ai fostei URSS îi invidiază pe turkmeni pentru condițiile accesibile de trai, dar să nu ne amăgim. Binele lor are două tăișuri, una e să fii bogat și liber într-o țară dezvoltată și alta e sa fii sub dictatură cu ”bine” nemeritat.

Miracolul Islandez

O altă ţară în care traiul este superior şi oamenii sunt fericiţi, este Islanda.

În decursul timpului, mulți filozofi și gânditori au imaginat un sistem social perfect, o țară ideală în care „să curgă lapte și miere” și de fiecare dată un astfel de scenariu a fost considerat utopic. Dacă este să fim obiectivi, e suficient să privim în jurul nostru și o să ne vină greu să credem că această lume plină de violență și corupție, plină de oameni cu o calitate îndoielnică ar putea naște sau ar putea tolera un astfel de regat al binelui, al păcii, al solidarității reale, o lume fericită care se bucură cu adevărat de viață.

Cu toate acestea, există o țară care nu are armată, unde casele și mașinile nu se încuie și unde energia este gratis pentru toți. O țară care a închis restaurantele McDonalds și cazinourile. Iar această țară se numește Islanda…

Despre miracolul Islandez nu ați prea citit mare lucru în presa centrală pentru că nu se dorește ca un astfel de model să dea idei și altora. Doar că aici a avut loc, nu cu mulți ani în urmă, o revoluție foarte interesantă, imediat după criza economică din anul 2008. Spre deosebire de politica criminală din restul lumii prin care băncile internaționale care au creat criza au fost ajutate cu banii tuturor să supraviețuiască, în Islanda politicienii aflați la putere au fost dați jos, băncile au fost naționalizate, iar autorii crizei islandeze au fost vânați și arestați. Mai mult decât atât, cetățenii au ieșit în stradă și pentru a impune o nouă Constituție, scrisă în folosul întregului popor… Peste toate, islandezii au REFUZAT SĂ PLĂTEASCĂ DATORIA EXTERNĂ, justificând acest lucru prin faptul că ea este una injustă, o expresie a uneltirilor împotriva Islandei, menite să o distrugă financiar…

După aceste măsuri, în opoziție cu cele ale țărilor europene care au ajuns să îi finanțeze chiar pe autorii crizei economice, țara și-a revenit și acum o duce foarte bine.

Dar cine este Islanda?

Probabil că mulți nu știu mai nimic despre această țară insulară nordică, aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic, dar își amintesc despre aventura de la campionatul European din anul 2016 când reprezentativa Islandei, cu o populație cât un județ MIC din România – 325.000 de locuitori, a fost revelația turneului, ajungând până în sferturile de finală cu un entuziasm debordant, învingând Austria și Anglia, remizând cu Portugalia, cea care avea să câștige Campionatul.

Potrivit Capital.ro, „În anul 930, islandezii s-au constituit în republică, punând bazele primului parlament din lume, Althing. În 1262, insula a fost ocupată de norvegieni, iar în 1380 a trecut sub suveranitate daneză. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial insula a fost ocupată din motive strategice de către Marea Britanie, iar în 1944 şi-a declarat independenţa.„

Astăzi Islanda este un model social inspirator. Desigur, dacă a fost lăsată să ajungă aici a fost și pentru că nu prezenta o miză geostrategică pentru marile puteri, dar și pentru că fiind locuită de doar 325.000 de oameni, răspândiți pe 103.000 de km pătrați (adică cam 3 oameni pe km pătrat), islandezii se cam cunosc între ei peste tot și, prin urmare, se pot solidariza mai ușor în folosul lor, lucru dovedit în gestionarea crizei.

În orice caz, Islanda are astăzi câteva caracteristici care o transformă în țara cu cel mai avansat sistem social, cel mai uman și mai pașnic; unul în care ne-ar plăcea multora să trăim. Asfel, vă prezentăm câteva dintre lucrurile inedite culese de Capital.ro despre Islanda:

– Numărul turiştilor care vizitează ţara este mai mult decât dublu faţă de numărul total al locuitorilor. Turismul generază o treime din PIB-ul ţării.

– Populatia fiind foarte puţin numeroasă, oamenii se cunosc unii cu alţii. Ca urmare, locuinţele nu se încuie, iar maşinile sunt lăsate în parcare cu cheile în contact. – Folosirea cheilor este perceput ca un gest de grosolănie.

– Islanda nu are niciun local McDonalds. Toate au fost închise in timpul crizei din 2009 şi nu s-au mai deschis.

– Islanda nu are armată. Funcţia de apărare este exercitată numai de grăniceri.

– Întreaga energie folosită provine din resurse neconvenţionale, cu excepţia autoturismelor. Islanda este una din puţinele ţări din Europa care foloseste sistemul de termoficare centralizată. Dar, spre deosebire de alte ţări, energia este livrată gratuit.

– Şcoala este gratuită până la facultate, inclusiv.

După ce afli toate aceste lucruri, parcă îți vine să te muți acolo. Oare nu am putea crea și noi în România măcar o oază de acest fel?

Liviu Mihăileanu: “Avem copii la terapie pentru că li s-a ascuns că sunt adoptaţi. Au aflat în jurul vârstei de opt ani şi acum prezintă tulburări grave”

Legea adopţiei va fi modificată astfel încât copiii din sistemul de protecție socială să își găsească mai ușor familii adoptive, conform unui proiect de lege pus în dezbatere publică pe pagina Ministerului Muncii.

Principalele modificări țin de procedura de adopție internă, care va fi mai ușor de realizat. Adopția internă va fi încurajată și prin acordarea unei indemnizații lunare, până când copilul împlineşte 18 ani. Pentru cei care vor să adopte un copil, specialiştii au un sfat: să îi spună din timp adevărul.

Liviu Mihăileanu, președintele Alianţei România fără Orfani, a vorbit la emisiunea Perfect Imperfect despre acest subiect.

“Este important ca un copil să ştie din primul moment că este adoptat, indiferent de vârstă. Chiar şi pentru copiii până în doi ani există modalităţi prin care adopţia să intre natural şi normal în procesul lor de viaţă, prin jocuri, prin poveşti terapeutice. (…) La vârste mai mari, vorbim deja de copii care îşi cunosc istoricul. Deja nu se mai pune problema să nu i se mai spună despre adopţie, ci întrebarea se pune cum povesteşti despre adopţie. (…) Avem situaţii de copii la terapie pentru că li s-a ascuns că sunt adoptaţi. Au aflat în jurul vârstei de opt ani şi acum prezintă tulburări grave. Avem copii care au aflat la vârsta adolescenţei şi, pe lângă tulburările specifice acestei vârste, s-au adunat şi aceste probleme de identitate şi de minciună în care a trăit familia până atunci. Au fost situaţii când, deşi părinţii au fost confruntaţi cu realitatea adopţiei, aceştia au continuat să mintă şi să continue cu povestea lor. Asta a dus la probleme mult mai mari şi orice ascundere a acestui fapt, la un moment dat va avea un efect de bumerang asupra relaţiei cu părintele adoptiv şi a personalităţii copilului”, a explicat Liviu Mihăileanu.

La ce mai e bună inteligența?

If You’re So Damn Smart Why Ain’t You Rich

Asistând la o discuţie, la care luam şi eu parte, un cetăţean american îl întreabă pe un cetăţean român, doctor în ştiinţe şi conferenţiar universitar la una dintre cele mai mari universităţi din România:

„If you are so damn smart, why ain’t you rich?”. (daca esti atat de destept, de ce nu esti bogat ?)

Recunosc, întrebarea m-a luat prin surprindere şi pe mine, simplu observator, iar profesorul – vizibil uimit – s-a fâstâcit câteva zeci de secunde şi a replicat:

„Nu sunt inteligent deloc. Ci doar cult. Inteligenţa este doar capacitatea unui individ de a se adapta rapid şi eficient la orice context – favorabil sau nefavorabil. Eu mă bâlbâi când lucrurile iau o întorsătură neaşteptată, mă poticnesc, doar aţi observat cu toţii cât de mult mi-a trebuit să interiorizez această întrebare.

Mult mai inteligenţi ca mine sunt copiii din ziua de azi. Nu deştepţi, ci inteligenţi.

Ei se adaptează la schimbări mult mai repede, eu nu mă pot obişnui după un an de zile cu smartphone-ul meu.

Ei îl învaţă în două secunde după achiziţie.

De ce nu sunt şi bogat? Pentru că în România nu ţi se dă voie să fii bogat dacă eşti cult, ci doar dacă eşti inteligent şi faci parte dintr-un gang.”

Admit că m-am simţit prost. Foarte prost pentru american.

Se uita la el şi nu înţelegea nimic.

Nu din cauza englezei vorbite de profesor. O vorbea perfect.

Din cauză că nu înţelegea sistemul de valori pe care noi, românii, l-am adoptat din 1990 încoace, dar pe care îl considerăm, halucinând (desigur), asemănător cu sistemul de valori american.

Desigur că noi am încercat să-l copiem, însă ne-a ieşit o replică atât de proastă şi superficială, încât acest sistem românesc pseudo-american intră în contradicţii crâncene cu cel original (vezi McDonald’s – la americani a fost creat pentru a hrăni oamenii săraci, în România a fost creat ca un restaurant de lux, unde mănânci doar dacă ai bani).
Mi-a rămas în minte ultima propoziţie rostită de profesor:

„În România nu ţi se dă voie să fii bogat, dacă eşti cult, ci doar dacă eşti inteligent şi faci parte dintr-un gang”.

Atunci mi-am adus aminte de un minunat volum pe care l-am citit în adolescenţa mea, intitulat „Conversaţii cu Dumnezeu”.

Cartea este scrisă de un american, Neale Donald Walsch.

La un seminar pe care îl ţinea în faţa unei numeroase audienţe (puteţi vedea secvenţa în filmul Conversations with God), domnul Walsch îşi punea – chiar dacă nu a rostit-o – aceeaşi întrebare „If you are so smart, why ain’t you rich?”.

A închis ochii, i-a deschis şi a început să întrebe cu voce tare:

„Nu vi se pare ciudat că trăim într-o societate care devalorizează cele mai importante slujbe?”.

„Ce vreţi să spuneţi prin asta?”, se aude o voce din sală.

El a continuat:

„Adică nu avem nicio problemă să-i dăm unui antrenor de fotbal cinci milioane de dolari pe sezon sau să-i dăm unui actor zece milioane pentru un film, dar ni se pare oarecum normal ca acele persoane care au de-a face cu spiritualitatea (n. red – sau cultura) trebuie să fie lefteri, celibatari şi abstinenți.

Şi, de preferat, toate trei odată.

Nu ştiu de voi, dar eu nu îmi amintesc să fi votat aşa ceva.

Deci, imaginaţi-vă o lume în care banii ajung la cei care ne oferă cele mai importante daruri. Profesorii. Artiştii. Infirmierele. Pompierii şi poliţiştii. Scriitorii” şi din sală se aude tare şi hotărât „Şi mamele”.

A continuat: „Oameni care ne conectează, nu ne despart şi nu ne distrag atenţia. Imaginaţi-vă acea lume şi o putem avea, pentru că, oameni buni, noi suntem aceia. Întotdeauna noi am fost aceia pe care-i aşteptăm”.

Da, ne-a prezentat un fapt. Revoltător şi frustrant. Îl regăsim şi în România. Poate nu antrenori de fotbal, dar cu siguranţă antrenori de infractori.

Poate nu actori de filme, dar cu siguranţă actori ai sfidărilor.

La noi, la români, exemplele sunt mult mai bogate – şi, de ce nu ar fi? – mult mai revoltătoare pentru omul deştept.
În România, bogaţii nici măcar nu sunt inteligenţi.

Şi când spun asta, mă refer la faptul că aceştia nu au identificat oportunităţi de afaceri, adaptându-se la cerinţele pieţei. Au fost doar şmecheri – un cu totul alt concept. Au fost doar mai puţini ocupaţi cu învăţatul şi mai mult ocupaţi cu trişatul.

Au fost doar mai tupeişti şi îţi puneau pumnul în gură, când le deconspirai intenţiile. Inteligent eşti atunci când te adaptezi unei situaţii noi, fără să atragi atenţia.

La noi, bogaţii – parveniţii şi oportuniştii – nu numai că sunt proşti făcuţi grămadă, dar sunt şi extrem de vizibili, extrem de voluminoşi.

Merg pe frunte cu certificatul de infractor şi nimeni nu se atinge de ei.

Procurorii sunt mult prea ocupaţi să vâneze elevi, profesori, mici comercianţi şi vedete, decât să se ocupe de infractori care au avut contracte imense cu statul, pe care nu şi le-au onorat, ci doar au încasat bani.

Citind toate astea, îţi mai vine să te întrebi: „Dacă tot eşti aşa deştept, de ce nu eşti şi bogat?”

Pentru ca în România nu asta e cheia succesului. Nu deşteptăciunea, nici măcar inteligenţa, ci doar apartenenţa la un grup de infractori, care să-ţi faciliteze succesul financiar.

Şi, până la urmă, de ce să mai fii bogat în România?

Vorba lui Tudor Chirilă: „Ce-o să faceţi cu milioanele, într-un oraş mort?

Ce-o să cumpărați, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini, când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă, într-un cartier sufocat de inundaţii?”

Stau şi mă întreb, bogaţii României ar mai fi fost bogaţi în Franţa? Dar în Marea Britanie? Dar în Germania? Dar în Olanda? Dar în Statele Unite?

Bogaţii în România se diferenţiază de bogaţii din lumea civilizată.

Bogaţii occidentului, marea majoritate, au averi, dar şi respectul oamenilor.

Dar şi clasă. Dar şi stil. Dar şi cultură. Dar şi rafinament.

Bogaţii români au bani şi cam atât.

Mitul „românului-infractor”, pulverizat de statistici

Aproape trei decenii, propaganda a forțat pe toate canalele ideea „românului-infractor”, aducând grave prejudicii de imagine și de auto-percepție românilor. Știrile care abundă în relatări de furturi, tâlhării, violuri și multe alte infracțiuni, acuzele mai mult sau mai puțin directe sau „analizele specialiștilor” au indus percepția generală că România este un spațiu al infracționalității și că românii au o înclinație aparte pentru infracțiune. Pe cât de elaborată a fost manipularea, pe atât de simplă este demontarea acesteia, cu ajutorul datelor statistice.
O comparație cu celelalte țări comunitare pe baza datelor Eurostat, realizată de www.analizeeconomice.ro,  ne arată o Românie care stă mai bine decât majoritatea statelor la capitolul infracționalitate. Eurostat a actualizat zilele acestea datele privind ratele infracționalității pe tipuri de infracțiuni aferente anului 2016. Sunt cuprinse și date aferente unor state din vecinătatea spațiului comunitar. Rata infracționalității se calculează prin raportarea numărului de infracțiuni la o sută de mii de locuitori.
Astfel, cele mai multe tâlhării la suta de mii de locuitori s-au înregistrat în Belgia (196,68), Spania (152,12), Franța (148,39), Portugalia (128,74), Anglia și Țara Galilor (102,01). În România, rata infracțiunii de tâlhărie a fost în 2016 de 15,67 (locul 24 din UE). În afara UE, cea mai mare rată a infracțiunii de tâlhărie s-a înregistrat în Turcia (34,45).
Rata infracțiunii de furt din statele spațiului comunitar a atins cele mai mari valori în Danemarca (3.952), Suedia (3.811), Anglia și Țara Galilor (2.286), Finlanda (2.069) și Franța. În afara UE, cea mai mare rată a furturilor s-a înregistrat tot într-o țară nordică, și anume în Norvegia (2.006). În România, rata infracțiunii de furt a fost de 466,08 (locul 24 în UE).
Statistica Eurostat ne oferă date și despre furturile din locuință. Rata furturilor din locuințe a înregistrat cele mai mari valori în Danemarca (777,59), Belgia (590,66), Suedia (428,60), Luxemburg (368,42) și Franța (361,29). În afara spațiului comunitar, cea mai mare rată a furturilor din locuințe s-a înregistrat în Elveția (312,8). În România, această rată a avut o valoare de 75,07, plasându-ne pe antepenultimul loc din UE.
Rata infracțiunii de vătămare corporală ne arată că în Anglia și Țara Galilor s-au înregistrat în 2016 cele mai multe infracțiuni de acest tip din spațiul comunitar (799,53 la 100 mii locuitori). Belgia (603,26), Luxemburg (494,75), Franța (363,86) și Germania (170,41) sunt statele aflate pe următoarele locuri în acest top. România, cu o rată a vătămărilor corporale de 1,54, e pe ultimul loc în UE.
Rata infracțiunii de viol din spațiul comunitar a înregistrat cele mai mari valori în Anglia și Țara Galilor (71,05), Suedia (64,06), Irlanda de Nord (44,60), Scoția (32,64) și Danemarca (29,42). România a înregistrat o rată a infracțiunii de viol de 4,76 (locul 20 în UE).
autor: COSMIN ȚÎNTĂ
Mai multe date și
tabelul comparativ pot fi găsite AICI.

Invenție de SUCCES în România,IEFTINĂ și practică! CENTRALĂ TERMICĂ în sobă de teracotă pentru cei care locuiesc la țară!

centrala termica

Sistemele de incalzire a unei locuinte au evoluat in timp, ajungând la opțiuni eficiente care se pliază, in general, pe orice tip de buget. Ce te faci însa când locuiești la țara si, forțat de diferite împrejurări, mai ales de natura financiara, optezi pentru încălzirea clasica pe baza de soba cu lemne, care incalzeste doar o singura încăpere?

Construiesti una in fiecare camera, asa cum adesea vedem in casele din zonele rurale, ar fi primul raspuns. Puteti insa impusca doi iepuri deodata apeland la o centrala termica in soba de teracota, o optiune veche de sute de ani. Vom explica mai jos principiul sau de functionare.

Iata ce spun specialiștii!

Soba tip centrala termica este destinata incalzirii locuintelor, utilizand combustibil solid. Aparatul incalzeste atat incaperea in care este amplasat (de regula bucataria), cat si alte 6-7 incaperi prin legarea la instalatia de incalzire centrala. Corpul aparatului este o constructie din teracota pe suport metalic, cu plita din fonta, in care s-a amplasat un cazan executat din tabla neagra si teava. Cazanul propriuzis reprezinta, de fapt, focarul sobei.

Pe scurt, in soba ce urmeaza a fi construita sau este deja construita, se poate monta o instalatie ce preia cea mai mare parte din caldura din focar si o transporta in toata casa. Cu un foc sa incalzesti practic o intreaga casa si acest lucru nu este deloc de neglijat. Mai intai de toate, sunteti scutit de a mai aprinde focul in fiecare camera unde locuieste cineva din familie, deci este un aspect care tine de confort. In al doilea rand, economisti combustibil, lemn adica, si, implicit, bani.

Daca aveti deja soba construita, nu trebuie sa investiti decat in teava din fier pentru serpentina, tevi PVC, calorifere, pompa de recirculare, termostat, supapa de siguranta, manometru, vas de expansiune si robineti. Desi le gasiti adesea sub denumirea de centrale artizanale, este indicat sa apelati la firme specializate, in caz contrar riscati accidente grave.