Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mamă

Dor. Cuvânt intraductibil în alte limbi. Un cuvânt care de ani de zile e scris cu lacrimile celor care sunt plecați din țară pe o hartă a nedreptății și nefericirii lor. „Dor” nu se poate traduce în alte limbi, dar se simte ca o rană. Dorul de mamă, de copii, de țară, dorul de „acasă”, dorul care doare și care ne îmbolnăvește.

În an centenar, România mare este mai mică acum cu 3,4 milioane de români. De când au început plecările peste hotare ale celor împovărați de nevoi, în jur de 750.000 de copii au trecut prin experiența traiului fără un părinte sau fără doi. Copii deveniți azi adolescenți sau chiar adulți și pentru care iubirea se răspândește pe Skype. Și ale căror familii erau întregi doar o lună pe an, în concediile din august. Și cum nu au putut să apese pe un buton ca să oprească cursul vieții când părinții nu erau lângă ei, au învățat să trăiască cu depărtarea în suflet. Sunt copiii bolnavi de dor de mamă.

„Nu știu un mesaj mai dramatic și mai curat, și mai profund decât al unui copil care se sinucide pentru a-ți transmite ceva. Adulții îl ignoră”, spune Silvia Dumitrache, activistă româncă din Milano.

Statisticile organizațiilor de protecție a copiilor spun că ar fi acum în România 320.000 de orfani „albi”

Sunt milioane de părinți care au învățat să trăiască cu suferința depărtării de propriii copii. Doar că dorul și vinovăția au crescut în sufletul lor ca o tumoare. Au plecat în străinătate pentru bani, pentru viitorul copiilor, dar nimeni nu i-a învățat cum să trăiască fără rădăcini. Așa că și-au impus să nu trăiască nici în Italia, Spania, Anglia, Germania sau pe unde i-au purtat pașii la muncă, nici în România. Acolo doar au muncit și au pus stop întregii lor existențe, în așteptarea unui „viitor mai bun”, sintagmă care a devenit treptat și mai depărtată, și mai golită de sens. Și nu au trăit nici în România, unde împlinirile sufletești au fost suplinite de vise înălțate din beton, cu termopane, centrale electrice și mobilă modernă. Case goale.

Prăpăstii sufletești care i-au îmbolnăvit în fiecare zi. Care îmbolnăvesc o țară întreagă: copii și părinți. În fiecare an, sute de femei, în special, ajung în spitalele din România cu Sindromul Italia, o patologie psihică ce afectează persoanele care lucrează peste hotare, din cauza depărtării de casă și dezrădăcinării, surmenajului de la locul de muncă, necunoașterii limbii, insecurității serviciului.

sursa