Tehnologia m-a fascinat de mic copil. Îmi amintesc foarte clar că aveam vreo 7 sau 8 ani când am primit primul meu Tetris Brick Game. Primul gadget digital care mi-a pus imaginaţia şi dexteriatea degetelor la munci serioase, doar pentru satisfacţia de a-mi depăşi ultimele scoruri şi de-a fi mai bun decât vecinul meu.
În scurt timp a devenit de nedezlipit de mine iar mama mea a fost nevoită să mi-l ascundă deoarece eram deconectat complet de realitate când îl aveam în mâini. În cele din urmă a renunţat să mi-l mai ascundă deoarece epuizase toate locurile unde îl ascunsese, asta pentru că puştiul curios și entuziasmat găsea gadgetul în orice ungher era ascuns.

Îmi amintesc cum ciuleam urechile de curiozitate la orice știre sau informație pe care o auzeam sau o citeam în diverse reviste științifice despre tehnologie, știință, invenatori, progres tehnologic, Sci-Fi, computere.

Îmi amintesc de primul computer, instrumentul cu care am început să interacţionez cu lumea tehnologiei. Apoi am ajuns să muncesc şi să am banii mei. Prima mie de euro sa dus pe primul laptop. Apoi aparatul de fotografiat, telefoanele mobile, şi multe altele.

În scurt timp computerul a devenit instrumentul cu care mă conectăm în realităţile vituale ale divertismentului. Îmi amintesc de sutele de ore petrecute în misiuni virtuale în jocurile de rozboi. Nu mai spun nimic de tastaturile sparte la virtualele curse de formulă 1 din Need For Speed.

Dar m-am oprit. Și am tras concluzia că tehnologia creează dependență. Este un obstacol al omului de a evolua spiritual, psihic şi emoţional. Dar adevărul era puțin diferit.

După sesiunile de gamming în care eram conectat cu orele, eram mai gol şi mai trist ca niciodată. Aveam impresia că viaţa trece pe lângă mine. Aveam impresia că renunţ la splendoarea şi complexitatea jocului numit viaţă, în detrimentul unei realităţi virtuale primitive 2D.

Am crescut, m-am maturizat şi am constatat că acel gol era lipsa de sens care trebuie să i-o atribui tehnologiei. Au fost nevoie de ani grei că să realizez că în lipsa unui scop, tehnologia ia formă imaturităţii noastre spirituale, emoţionale şi sociale. Războaiele, foametea, tehnologiile poluante şi restul problemelor cu care umanitatea se confruntă, sunt rezultatul unei umanităţi care şi-a uitat scopul etic – scopul spiritual al vieţii. În lipsa unui scop, tehnologia devine un instrument de manipulat, subjugat şi cotropit.

De altfel, tehnologia mi-a marcat viaţa, mi-a format gândirea şi ma făcut responsabil de felul cum o utilizez. Acest lucru să întâmplat cu mine. Acelaşi instrument, altora le-a provocat dependenţe sau chiar moartea.

Eu am renunţat la dependenţă de jocuri virtuale şi am decis să explorez câmpul “morfic” al vieţii. Am decis să îmi îndrept atenţia asupra rezolvării problemelor umanităţii prin intermediul tehnologiei.

Probabil chiar acum, în apartamentul de deasupra mea un dependent îşi duce victoriile în lumile virtuale ale jocurilor strategice în timp ce mănâncă pizza şi bea cola. Pentru acesta tehnologia se rezumă la simple bătălii virtuale.

Pentru mine a devenit mai mult.

Poate tehnologia să rezolve marile probleme cu care umanitatea se confruntă?

Depinde de scopul cu care umanitatea foloseşte tehnologia. Tehnologia nu este nici bună nici rea. Este doar un instrument cu care ne raportăm şi/sau măsurăm calitatea ori profunzimea vieţii.

Foametea nu este o problema a deficitului de hrană. Foametea este rezultanta unei decăderi morale a omului.

Văzusem un documentar cu ceva timp în urmă, un documentar în care se arăta cum nemţii aruncau zilnic tone de pâine rămase de o singură zi. Pâine care probabil stomacul lor nemţesc nu reuşea so digere, însă pentru flamanzii din Uganda, era o delicatesă în comparaţie cu terciul lor de orez.

La surplusul de pâine care respectiva brutărie îl producea, ce mai conta un camion care transporta acea pâine în zonele sărace? Ce mai conta o mică cheltuiala în plus pentru alimentarea acelor zone sărace cu respectivă pâine rămasă de o zi?

Pot bancherii și investitorii să rezolve problemele umanităţii?

Vă amintiți de Nikola Tesla? De bancherul Morgan? Este clar deci. Investitorii nu caută întodeauna bunăstarea și dezvoltarea tehnologică, decât dacă investițiile făcute pot fi transformate in portofolii de venituri.

În sec. 19 curentul electric alternativ, era clar că reprezintă viitorul unei civilizaţii avansate. Totuşi trecerea de la curentul continuu la curentul alternativ nu a fost un fapt uşor de implementat. Finanţatorii şi bancherii vremii cereau asigurări din partea oamenilor de ştiinţă şi din partea catedrelor universităţilor prestigioase, înainte să investească în domeniul energiei alternative.

Acest domeniu a rămas si acum în mare neschimbat. Cu excepţia faptului că portofoliul s-a extins odată ce energiile regenerabile au devenit “profitabile”. Chiar au devenit profitabile? Ce spun guvernanţii? Nu cumva spun că extragerea petrolului este mai profitabilă? Lol … Chevron!

Ce spune Costa Rica?

“Anul acesta 2015, a funcţionat pe energie regenerabila 100 % peste 75 de zile”!

Deci iarăşi adevăratele probleme rămân oarecum nerezolvate.

Făcând o analiză retrospectivă, secolul 19 şi 20, au fost marcate de uriaşe progrese tehnologice cu adevărat utile am putea spune. În schimb sec. 21 s-a remarcat cu un început promiţător şi cu multe mesaje pompoase de la amvoanele frumos ornamentate unde parlamentarii şi guvernanţii recitau discursuri care vizau rezolvarea problemei x, y, z.

S-au rezolvat?

Hmmm … Nu prea …

De ce?

De ce deşi în sec. 21 puterea de calcul în ultimii ani se dublează la fiecare an, iar tehnologia motorizării maşinilor este aceeaşi din sec. 19?

De ce domeniul telefoniei inteligente a explodat ca o nebuloasă în ultimii ani, în timp ce în spitale încă se practică în batjocură chimioterapia?

De ce nu nu implementam fuziunea la rece? De ce nu investim în cercetarea şi dezvoltarea Energiei Libere?

De ce ne “doare la pălărie” de inventatorii noştrii români? De ce privim absenţi în gol la ştirile în care este prezentat câte un inventator care a ar vrea să ajute omenirea cu invenţia lui?

De ce?

Pentru că suntem niste copii încă în stadiul acela de “amorfi”, si aşteptăm mură-n gură.

Totul de-a gata.

Suntem aşa fericiţi că putem să beneficiem de-o tehnologie care ne rezolvă unele probleme ale vieţii. Dar nu prea ne pasă de provocarea şi iadul prin care inventatorul respectiv trece (cum e si cazul celebrului inventator Nikola Tesla), care a transformat “nebunia” sa într-un dispozitiv, concept sau viziune care ne uşurează viaţă.

Îl bagă în seamă cineva pe Jacque Fresco cu al său proiect Venus care oferă rezolvare pentru multe din problemele umanității?

Evident nu. Totuși…

Am avut ocazia să văd oameni care atârnau de viaţă într-un sigur fir. Oameni disperaţi care s-au trezit prea târziu că au o problemă. Când au ajuns acolo în acele momente de agonie, au realizat că au fost fraieriţi.

Au realizat cât de stupizi au putut să fie să se încreadă într-un sistem medical primitiv. Persoanele respective şi-ar fi vândut chiar şi casa ca să găsească o rezolvare la problema lor. Atunci au realizat ce mult contează să existe o tehnologie, un inventator ori o rezolvare pentru problema lor.

Poate rezolva tehnologia problemele cu care umanitatea se confruntă?

Compania Biocarbon spune ca da. Acestia au in plan plantarea a 1 miliard de copaci cu ajutorul dronelor in doar un singur an. Deci da, raspunsul este un Da răspicat! Totuşi, acesta depinde numai şi numai de umanitate. Evident că se poate.

Dar pentru asta este necesar ca umanitatea să evolueze spiritual. De la a folosi tehnologia în modul distructiv și lipsit de etică in care o foloseste, la a proiecta o tehnologie care este in armonie cu mediul si cu legile vietii.

Tehnologia poate îmbunătăţii recoltele. Poate crea modalităţi de depozitate a hranei acolo unde este necesar acest lucru. Poate crea locuințe biomimetice foarte economice. Poate aduce libertatea și abundența energetică necesară. Poate elimina poluarea. Poate transforma radical tehnologia transporturilor.

Dar va exista foamete atâta timp cât există impulsul egoist de exploatare.Vor exsista bătălii pentru surse limitate de energie atâta timp cât suntemblocați în paradigmele inviolabile ale legilor termodinamicii.

Provocarea de a ne rezolva problemele ca şi umanitate, nu este o provocare simplă. Însă de rezolvarea acestora depinde viitorul nostru.

Când vom descoperii abundența energetică, și că dincolo de aceste surse de energie primitive, există un ocean imens de energie și abundență, atunci vom realiza că jocul vieții este nelimitat.

Pe final, te las cu acest filmuleţ de la TED care pe mine ma inspirat să scriu acest articol. Nu sunt într-u totul de acord cu el, însă mi-a oferit o perspectiva interesantă, pe care fiecare ar fi bine s-o luăm în considerare.”

Silviu

Jason Pontin – Poate rezolva tehnologia…