Secretele celebrei Sanda Marin pentru cozonaci tradiționali de Crăciun; o rețetă din 1936

Cum nu se poate Crăciun fără cozonac pe masă, ne-am gândit să aruncăm o privire prin vechi cărți de bucate, să vedem ce rețete foloseau gospodinele în urmă cu 80 de ani. Am aflat, astfel, secretele celebrei Sanda Marin despre ingredientele necesare și reguli de respectat, pentru a obține cei mai delicioși cozonaci. 

Iată-le:

Ingrediente:

1 kg de făină, 7 gălbenușuri, 4 albușuri, 300 g zahăr, 250 g unt, 2 linguri de ulei, lapte cât se cere (circa 1/2 litru), 1 lingură de rom, vanilie, 50 g drojdie, 1 linguriță rasă de sare.

Se moaie drojdia cu puțin lapte călduț (să nu fie fierbinte, deoarece se opărește drojdia și nu mai crește aluatul) și o bucățică de zahăr. Separat, se opăresc 3 linguri de făină cu puțin lapte clocotit, amestecând bine ca să nu se facă cocoloașe.

Când s-a răcorit destul, cât suferă mâna, se amestecă drojdia și apoi se bate bine, până se fac bășici mari. Se presară puțina făină, se acoperă cu un șervet și se pune la un loc clad să crească. În acest timp se freacă gălbenușurile, întâi cu sare, ca să se închidă la culoare, apoi cu zahărul turnat câte puțin pe gălbenușuri. Se freacă bine până se fac ca o cremă spumoasă.

Când plămădeala este destul de crescută se toarnă peste restul de făină, cernută într-un lighean și ținută la cald; se amestecă, adăugând gălbenușurile, puțin lapte călduț și albușurile bătute spumă. Se frământă cel puțin o jumătate de oră, aducând aluatul de pe margini spre mijloc. Se pune uleiul, romul, vanilia, puțin câte puțin unt topit, cald, iar dacă aluatul este prea tare, se mai adaugă puțin lapte călduț. Se adună aluatul în covată, se acoperă cu o față de masă, se așează la cald, departe de ușă sau de fereastră și se lasă să crească 2-3 ore.

Când a crescut destul, se unge cu unt, se iau bucăți din el, se împletesc pe masa de aluat, presărată cu făină și se pun în forme unse cu unt. Aluatul nu trebuie să ajungă la jumătatea formei. Se mai lasă să crească, tot la cald, se unge cu ou, se presară cu zahăr grunjos și cu nuci sau stafide. Se pun la cuptor la foc potrivit și se țin cam o oră. Când sunt gata, se scot din forme și se lasă să se răcorească, nu însă la loc rece și nici în curent. La frământat, se pot adăuga și stafide, după ce au fost alese și șterse într-un șervet.

Rețeta am găsit-o în Cartea de bucate, a Sandei Marin (Editura Lider, 2008, pag. 200)